Copilul captiv (3)
Raspunsuri - Pagina 25
Deus spune:
andruskandu - toata lumea face copii dintr-o anumita doza de egoism : sa aiba pe cineva la batranete, sa procreeze sa ramana ceva dupa moarte, sa aiba fratele cu cine se juca, am unul si daca Doamne fereste pateste ceva mai fac unul, mama si soacra ma tot bat la cap sa fac un copil,daca eu mor sa nu ramana copilul singur, toate prietenele mele au copii...si eu m-am intrebat de ce sa aduc un copil pe lume cand stiu ca-i sortit sa aiba o perioada scurta de inocenta dupa care da-i cu probleme, da-i cu boli, da-i cu deziluzii...de acord si multe, multe lucruri minunate, dupa care moartea multor persoane dragi si in final batranetea si moartea.
Si l-am facut, nu conteaza care motiv:iubire, dorinta-nevoie animalica, etc., conteaza ca-l iubesc, ca-l ador si ca ma stradui sa-i fiu o mama buna. La fel si-n cazul tau, ce conteaza?
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
Deus spune:
rrox3 - cati oameni atatea povesti:-) pe mine se asorteaza culoarea x, pe tine culoarea Y 
important este ca ne-am gasit culoarea
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
rrox3 spune:
Sunt abia pe la pagina 20 - imi cer scuze ca habar n-am ce ati scris mai departe...
Nelia 
E un pas inainte, o sa fie bine
Gina imi pare tare rau ca ai trecut prin asa ceva la doar 9 ani 
Trebuie sa fie ingrozitor 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
flower-power spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita treaba e ca mai sunt si alte greseli posibile, deci eu cred ca actiunea cu noi insine trebuie sa se desfasoare pe mai multe planuri, sa reconsideram toate relatiile pe care le avem, sa le reasezam pe baze sanatoase, echitabile, de adulti, definite de respect, demnitate si dragoste. nu numai pe-alea cu parintii. captivitatea asta mi se pare ca un tunel subteran cu mai multe camere, un fel de labirint, toate interconectate. iesim din aia a familiei, dar trebuie sa iesim din toate ca sa putem construi o noua casa la suprafata, cu ferestre mari si luminoase, in care sa domneasca acceptarea, increderea, iubirea; nu frica, angoasa, teroarea. |
Cat se poate de adevarat
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Adevarul meu este format din adevarul tuturor celor care au fost inaintea mea, tuturor faptelor si actelor acestora... nu pot accepta nimic daca nu inteleg ce a fost cu adevarat. Sint intr-o cautare vesnica a adevarului, a uita inseamna a te minti! Si minciuna, oricit de nevinovata si benefica pare la inceput, atrage dupa sine alta minciuna, si alta... pina cind se formeaza un tavalug de minciuni care distruge tot in calea lui. |
Toate aceste minciuni iti dau doar o aparenta stare de bine. Ca sa poti merge mai departe. Dar nu te lasa sa fii tu insuti.
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Nu sint impacata si nu sint linistita pe deplin nu in ceea ce ma priveste pe tine, eu sint in echilibru acum, dar nu am fost intotdeauna. Numai ca, ieri, am inteles lucruri care au fost uitate, date la o parte, in fata carora credeam ca sint ok... si nu sint pentru ca nu era adevarul, era minciuna. Ieri am inteles adevarul, acea bucatica de adevar care imi lipsea sa las trecutul definitiv sa se odihneasca... si pentru prima data de cind a murit tatal meu, l-am plins, abia acum imi traiesc doliul, abia acum ii pling moartea. Nici cind a murit bunicul meu nu am plins, dar am facut-o dupa vreo 12 ani si apoi a fost bine. Ieri am plins de doua ori: o data pentru tatal meu, copil captiv cu o soarta trista si o viata scurta, iar a doua oara pentru faptul ca acel copil captiv a fost asa din cauza tatalui lui, adica exact a acelui bunic care pentru mine a fost stilpul formarii mele, dar care a jucat rol de tata (nu de bunic - vezi greselile facute cind imi spunea ca el e tatal, cei care vin sa ma viziteze sint matusa si unchi) in viata mea, nu de bunic, ceea ce era de fapt. Adica eu sint in regula, in viata si in echilibru pentru ca am avut ceea ce tatal meu nu a avut! |
Iata pt ce e cazul sa intorci placinta si de 100 de ori daca e nevoie. Pana cand ajungi sa te simti tu impacat cu tine insuti. Starea de impacare si de liniste ce vine dupa cea de zbucium si durere adanca cred ca merita. din punctul meu de vedere, si n-as vrea sa supar pe nimeni, restul se numeste negare.
rrox3 spune:
Pucku
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Deus spune:
flower-power
restul se numeste alta abordare:-)consider ca-i gresit sa spui: stiu eu mai bine, voi sunteti in faza de negare = nevindecate...eu sunt bine si le doresc tuturor sa-si gaseasca varianta, drumul care sa le duca spre liniste
am plecat sa plimb catelul, va doresc o zi buna
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita gina, inseamna ca intervine uitarea cu timpul, tocmai pe-aia pe care o combateam noi azi. :-) scaderea in intensitate cred ca se datoreaza chiar uitarii, uitam cat de tare ne-a durut si, deci, retraim ce ne-aducem aminte si incet-incet ne aducem aminte din ce in ce mai putin, pentru ca marele bolovan s-a faramitat in fire de nisip cu putere asimptotica spre zero sa ne mai faca rau in prezent. |
Nu, nu, nu, nu-i deloc vorba de uitare. Ai zis bine ce-ai zis mai inainte, deruleaza inapoi, uitarea e negare.
Integram, d-aia scade durerea si scade pana la disparitie. Nu uitam nimic, doar ca nu mai retraim, fiindca l-am trait deja TOT.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gaia.nevia Eu am mari mari probleme in a-mi aminti copilaria. Nu am decat amintiri ecran, triggered de o poza, sau de o povestire a mamei, a tatalui, simt, si ma doare asta pentru ca nu o pot explica, cum fiecare amintire si emotie declansata de o carte veche, de un lucru nu sunt "genuine" si daca petrec un pic de timp sa le disec gasesc si fotografia de care sunt legate, sau imi amintesc ce mi s-a povestit. Sunt un mister pentru mine insami, si ceea ce vad la mine acum nu-mi place - nu ma plac ca mama, nu-mi place ceea ce simt, nu-mi place cum iubesc, uneori nu-mi place cum gandesc, si as vrea sa pot identifica de unde vin toate astea, si nu pot!!! |
Poate-i vorba de experiente preverbale dureroase. Din ce stiu eu, zona creierului care-i responsabila cu memoria pe care o putem verbaliza se dezvolta undeva pe la 2-3 ani. De aceea zicem ca avem amintiri doar de pe la acea varsta. Le avem si pe celelalte, doar ca nu in cuvinte. Ideea este ca la copiii traumatizati, acea zona a creierului se dezvolta mai tarziu. De aici si lipsa amintirilor care pot fi verbalizate.
Sau pot fi doar blocaje...
Nu-ti pierde speranta
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gaia.nevia Exact asta ma intrebam si eu... ce sanse sunt ca un barbat- captiv sa isi recunoasca statutul? sa citeasca aici? sa vrea sa se schimbe... probabil cam tot atatea cat procentul userilor DC de sex masculin... Sunt si eu o norocoasa pe langa el, sotul meu, care si-a dorit si a acceptat sa treaca prin psihanaliza. L-a schimbat mult... totusi raman multe detalii neexplicate, pentru mine cel putin... Gaia, muma pentru voi: Bebeloi  si Bebedoi  , poveste despre inceputuri |
Mai sunt si altii Gaia. Doar ca nu scriu nicaieri despre asta.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Tala spune:
Andrushkandu si eu am spus ca nu mai scriu si mai ales nu mai citesc acest topic. Am cazut foarte brusc intr-o stare f proasta. Dar pana la urma am ajuns la concluzia ca m-a ajutat. Chiar cred ca daca scrii ramane pe hartie/pc si scapi (macar inca putin). Dupa ce am scris aici au fost multe reactii din partea fetelor care ma imbratisau si-mi erau alaturi si tot aveam tendinta sa revin la ce am scris pentru ca nu intelegeam reactia lor...Ma intrebam ce-oi fi scris (pentru ca am scris multe mesaje dar pe majoritatea le-am sters) de-am impresionat
, eu auzind si ajungand sa cred ca problemele mele sunt inchipuite ca pur si simplu sunt eu defecta si atat.
Cat despre copil....da, cred ca din egoism ii facem (mai ales parintii care-si iubesc copiii), pentru ca am ajuns eu la un moment dat la concluzia ca iubirea este un sentiment egoist. Eu am nevoie de iubire si am nevoie sa iubesc altfel nici nu ma pot misca - despre acest gen de egoism vorbesc, cel care face bine. Si tu ai multa iubire in tine (cea neprimita si multa de oferit) asa ca daruieste si bucura-te ca ai de unde.
si sa stii ca si eu iti sunt alaturi
http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!