Copilul captiv (3)

Llaura spune:

conchita, orice ai spune ai dreptate. Eu chiar cred ca esti, dar nu te cunosc suficient de bine ca sa imi permit sa iti spun de ce.

conchita spune:

Llaura, acum am citit, imi pare nespus de rau de fratele tau si pentru durerea ta si a parintilor!

gina....

ana_a, nu are de ce sa-ti fie jena ca suferinta ta nu e indreptatita. daca ai simtit-o si o simti, inseamna ca este indreptatita.

nelia, imi pare rau ca te retragi, suntem aici cand vrei tu si simti nevoia.

Olympia, rrox, multumesc.

Kari, ai spus vorba mare cu prietenia. iar tu chiar esti puternica, stiu sigur-sigur asta, plus cu o inima de aur.

Deus, ai dreptate tu, dar ca sa ajungi pe malul celalalt, tre sa treci podul! podul e analiza de sine, cu si fara terapie, in functie de persoana. podul e uitatul in oglinda - care-s eu si care e masca data de balastul abuzului? nu zice nimeni sa ramanem pe pod pana la adanci batranete, in mesajul meu de inceput chiar spuneam ca vreau sa fim in and out, adica sa nu ne pensionam in analiza.:-)
cred ca la mine functioneaza si altceva in afara de patternul dezvoltat din copilarie (acela de a ma descurca singura, pentru ca nu pot conta pe absolut nimeni), si anume vanitatea. sau betia succesului, de care am fost multa vreme dependenta, dar o sa povestesc altadata despre asta, despre cum exista impulsuri auto-distructive si in actiuni aparent marete si extraordinare, cum ar fi aia sa te duci reporter de razboi la 23 de ani, voluntar.

ma gandeam ieri, dar am uitat sa va intreb: credeti ca "eliberarea" asta depinde si de tipul de personalitate? credeti ca solutiile cunt cumva compatibile cu asta si ce merge la mine nu merge la altul, si invers? din perspectiva asta, probabil, as putea sa inteleg de ce unii oameni nu cred in terapie.

conchita spune:

m-ai terminat la faza cu dreptatea. stii ca nu e real. :-))
poti sa-mi spui de ce, nu e nici o problema. perspectiva din afara e intotdeauna benefica.

nelia spune:

Conchita, nu ma retrag, citesc, sufletul imi este aici... doar ca am ramas fara cuvinte pentru o vreme...

Nu da tare, dar nu stiu de ce, dar imi vine sa-i dau dreptate Laurei, si nu mi se intimpla des (Laura, ). Si eu tot tare te simt, nu te cunosc, dar stiu ca esti... Numai ca nu te vad neajutorabila, pentru ca eu cred ca si oamenii tari au nevoie de ajutor, de alta natura, dar tot ajutor se cheama. Nu exista om fundamental tare, pentru ca atunci nu cred ca il mai poti numi doar om...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Katya spune:

Buna ziua tuturor!

Am reusit sa parcurg cele 3 cap pina pe la pag 18,dar ma grabesc sa raspund ca sa imbratisez intii de toate toti copiii captivi si apoi sa dau niste flori lui LadyJ,Gina-raluca si rrox.

Eu sint un copil liber(cu o captivitate trecuta,cam de 1/% din ce ati trait voi)dar un copil furiosdupa tot ce am citit aici si am intrat sa va spun ca uitarea nu e o solutie in nici un caz,dimpotriva,tb sa va adunati curajul si sa va amintiti tot,sa va infuriati si sa spuneti celui care v-a adus prejudicii tot ce simtiti si apoi sa va insusiti "handicapul".

Simali a scris un mesaj la cap 1 parca si era ca si cum l-as fi scris eu,ma mir ca n-au mai fost persoane care sa-i dea dreptate,acuma sigur ca depinde si de ce a suferit fiecare si cit de vindecat e in prezent.Eu de ex ma consider o fiinta care n-a cunoscut iubirea materna:sint o pers cu handicap.Mi-l asum si traiesc asa,fara mama,desi mama traieste dar n-are simt matern,pur si simplu.

Am mai intrat si sa-ti spun,draga Gina-raluca,sa nu-ti faci iluzii in privinta mamei tale,mai ales ca n-ai vazut-o de 10 ani,vad ca esti asa de insetata de iubirea ei,pregateste-te si sa nu gasesti ceea ce astepti,eu am revazut-o pe a mea dupa ff multi ani si am ramas uimita sa vad ce copilaroasa e,mai e cineva aici care zice ca mama ei ar avea vreo 17 ani,scuze ca nu-mi amintesc numele,asa e si mama mea...Deci grija la iluzii dupa acest interval de absenta.

Si in sf Conchita ,aduna-ti fortele,sondeaza-ti memoria si mai ales plinge-te,tin neaparat sa te plingi,adica sa plingi fetita Conchita,apoi sa te debarasezi de cei care se prind de tine,elibereaza-te si de morti si de vii,de toti care-ti fac/ti-au facut rau,vezi daca poti s-o faci singura sau cu terapie,noi sintem aici.

Va imbratisez pe toate!

gina_raluca spune:

Multumesc mult, LadyJ, Nelia, Conchita . Pe mine m-a ajutat terapeutul sa mai depasesc din trauma, de aceea cred foarte mult in terapie si de-asta vreau sa ajut pe altii. Stiu ca va veni un timp cand toata durerea si toate problemele mele de relationare vor fi eliminate. Dar asta depinde in mare parte de mine si explic, cum pot, mai jos.

Conchita, referitor la intrebarea ta, da, tipul de personalitate sau modul de a "cope" (nu imi vine cuvantul) dicteaza cum vei raspunde la terapie, la inceput. In cazul meu, eu am crescut simtindu-ma responsabila pentru mama si pentru surorile mele. Am simtit ca de mine depinde sa avem mancare in casa sau se avem acoperis deasupra capului; de-asta am si plecat din tara si am lucrat aici, la inceput, facand curantenie in casa oamenilor sau avand grija de copii. Am tinut putin din bani, dar majoritatea i-am trimis acasa. A trebuit sa fiu puternica, focusata, tare. Nu am avut timpul sau disponibilitatea sa imi reamintesc durerea legata de viol, sau de de faptul ca nu m-am simtit iubita sau protejata de mama, sau ca am rabdat foame zile la rand. Nu mi-am permis sa simt vulnerabilitate, disperare, durere- nimic. Am suprimat toate emotiile astea pentru a ma putea focusa pe scoala/servici/situatia financiara. Din cauza asta, terapia mea a inceput foarte greu. Mi-a fost enorm de greu sa imi deschid sufletul in fata terapeutului (chiar si dupa ce am inceput sa am incredere in el) si sa-mi resimt frica, nesiguranta, singuratatea, toate sentimentele pe care eu le-am innabusit ca sa pot avea o existenta cat de cat buna. Cred ca LadyJ a scris intr-un mesaj ca ti-a trebuit mult curaj sa scrii despre experientele tale. Si, la fel, toate fetele de aici care au vorbit despre durerea lor. E enorm de greu sa faci asta, sa resimti sentimente pe care, de obicei, incercam sa le innabusim. Unii oameni pot face asta mai usor, altii mai greu.

Conchita, chiar nu am folosit cuvantul "puternic" de complezenta. In sensul in care l-am folosit eu, a fost ca in ciuda a ce ai trait, ai fost "resilient" si ai putut sa iti faci o cariera, sa ai prieteni, sa te casatoresti, sa ai un copil.

gina_raluca spune:

Multumesc, Katya . Am inceput sa discut mai mult cu terapeutul despre cum va fi sa ne revedem, ce asteptari am, ce imi doresc, ce e realist. Incerc sa ma pregatesc emotional pentru asta.
Si eu o vad pe mama ca pe o copila care e fragila si simt ca daca mi-as permite sa simt toata furia legata de copilaria mea, as distruge-o.

Katya spune:

Draga Gina raluca,tu esti un profesionist f competent,dar un client inca ff fragil,mai asteapta te rog revederea mamei si mai bine te duci tu la ea decit sa vina ea la tine...Oricum tb sa treci prin macar 3 sferturi de furie ca sa poti s-o vezi,eu asa cred.Din experienta mea,o vei putea infrunta daca-i vei putea si spune:mama,mi-ai facut asta,mama,ai gresit asta.Eu mamei mele unele i le-am spus,pe altele i le-am scris.Nu cred ca te vei putea purta cu ea ca si cum ai trecut peste tot,vei suferi si mai mult,te va destabiliza.Oricum,unele mame pur si simplu nu pot fi iertate,e de neiertat violul fetei tale,nu se poate trece peste asta,eu n-as putea,iarta-ma daca mi-am permis sa-ti dau sfaturi,am citit si eu doar ceva Freud si Robin Norwood,deci nu ma pricep.

Te imbratisez!

Editez sa-ti spun ca ti-ar fi fost mai usor sa-ti intelegi relatia cu mama daca ai fi avut copii.Ai vazut si aici cite femei si-au reconsiderat viata,identitatea si relatiile cu ceilalti dupa ce-au trait experienta maternitatii,e si cazul meu,abia atunci am putut s-o pling pe fetita din mine si sa ma infurii pe mama,pina atunci reprimasem si idealizasem.

gina_raluca spune:

Katya, ai dreptate in tot ce scrii . Sper ca dupa ce ajunge aici, sa putem discuta despre problemele mele. Eu n-am mai fost in Romania de 10 ani si nu cred ca ma voi reintoarce vreodata. E si asta un mod de evitare pentru ca ultimele dati cand am fost acolo, nu m-am simtit in siguranta. Incerc sa evit tot ce doare.
Terapeutul imi spune ca mama va fi "a walking trigger" ceea ce ma motiveaza pe mine sa lucrez mai bine in terapie, adica sa nu mai incerc asa de mult sa evit emotiile astea puternice si sa nu mai folosesc mecanisme de protectie gen intellectualization (cand persoana se detaseaza emotional de trauma si vorbeste despre ea fara emotii) sau compartmentalization (cand persoana nu se gandeste la trauma pentru ca nu vrea sa fie afectata de ea, si viata ii e impartita in compartimente). Si faptul ca am scris aici pe forum despre experientele mele sau ca scriu in jurnal, ma ajuta sa resimt tot ce incerc sa reprim pentru ca ai dreptate, numai asa ne putem elibera..

Cred si eu ca experienta maternitatii schimba foarte mult. Cand mi-a dat terapeutul o situatie ipotetica unde eu sunt pe marginea drumului si vad o fetita care e amenintata de un caine si m-am intrebat de ce are nevoie fetita, eu am inceput sa plang. Abia atunci am inteles, constient, ce mi-a lipsit atata timp.

Ma bucur sa citesc ca tu te simti libera . Robin Norwood si Women who love too much rock! :).

conchita spune:

Katya, io io i-am dat dreptate lui Simali. :-)) imi pare rau ca nu a mai scris...si imi pare bine sa te citesc, emani forta si certitudini, chestii care m-au atras mereu ca un magnet la alti oameni. ma bucur nespus pentru tine ca ai acceptat-o pe mama ta asa cum e ea si nu astepti mai mult decat poate da. ai dreptate, trebuie sa fac ce zice si gina, legat de evitare si compartimentalizare...

gina, imi place mult cum vorbesti despre tine, tu zici ca adopti si o oarecare detasare intelectuala de emotii, dar mie asta mi se pare semn bun: le scoti din tine, le analizezi, le etichetezi, le reciclezi si le integrezi fara virusi. un fel de sterilizare a sentimentelor. nu e bine asa? trebuie neaparat sa le retraim cu toata forta? dar de cate ori? legat de vizita mamei tale, eu cred ca va avea asupra ta puterea pe care o sa i-o dai tu. daca ii dai zero putere, atunci va avea zero putere. cand am fost copii, n-am putut asta...

LauraNicole, m-am tot gandit la tine...

pitzinuca, Lali, restul fetelor, cum mai sunteti, sunteti ok??

nota: nu observ nici un barbat pe zona, hm...