Copilul captiv (3)

Llaura spune:

conchita, eu vad lucrurile cam cum a spus si LauraNicole mai sus, mai unu plus unu fac intotdeauna doi, tu/voi sunteti inocenti, fara vina, puri, cine are vini si pacate sa si le traga, voi nu aveti nimic de ispasit.
Tu insa, care esti o tipa desteapta si puternica, ce faci? pai analizezi si despici firul in patru pana cand totul e in varii nuante de gri, pana cand poti valida atat orice afirmatie, cat si opusul ei. De asta am zis ca esti neajutorabila (definind ajutorul cam ca un antibiotic care te vindeca cand ai o infectie, el isi face treaba indiferent de actiunile tale). Ce se intampla aici e foarte frumos dar nu e ajutor, e prietenie, prezenta, caldura, si de astea cu totii avem nevoie.
Oricat de dur (si trist) ar suna, cred ca singura solutie este uitarea. Opreste-te din analizat, uita, ignora, omite, si "mai trage o data", ofera dragostea si prezenta ta altcuiva cand si cum simti, este singura cale.

mihuta spune:

Laura, cred ca gresesti. Uitarea este falsa in astfel de cazuri, faptul ca uiti nu inseamna ca durerea nu exista, chiar daca o negi, intr-un fel sau altul daca fugi de ea te va prinde si te va musca de fund.

Sigur ca la un moment dat ideal e sa faci pace cu ce s-a intamplat, dar asta nu e nici iertare nici uitare. E acceptare. Dar ca sa ajungi acolo (atat rational cat si emotional) trebuie sa infrunti demonii. Si lupta nu e scurta si nici victoria foarte sigura.

Cand viata merge bine sigur ca durerea, golul, se estompeaza, dar viata noastra nu e complet sub controlul nostru, actiuni ale altor oamneni deschid rani vechi, sau te trezesti ca intr-un vis circular mereu si mereu in acelasi loc.

Orice criza emotionala este o oportiunitate catre o viata mai autentica, asa ca in nici un caz n-ar trebui sa pui analiza sub pres. Eu inteleg ce spui, ca sunt oameni care se framanata o viata pentru aceleasi intrebari, si pentru astfel de oameni terapia sau rugaciunea sau meditatia ajuta. Dar nu uitarea.

LauraNicole spune:

Da,Mihuta,ai mare dreptate dar depinde de noi daca vrem sa ne simtim victime toata viata si sa ne plangem de mila sau luptam sa traim asa cum putem .Nu stiu daca m-am facut inteleasa !Niciodata nu poti uita ce ai trait .Uneori memoria ti se blocheaza pentru anumite perioade de timp dar nu pentru totdeauna !Totul este sa inveti sa accepti ceea ce ai trait ,s-o pui acolo in sertaras si sa-ti dai seama ca poti mai mult .S-o iei ca pe o experienta .
Stii , multe persoane m-au vazut asa ranjita cum sunt , pusa pe sotii si glume mereu , tot timpul zambind si m-au intrebat cum de reusesc asta .Chiar acum cateva zile una din clientele barului unde lucrez m-a intrebat daca sunt fericita .N-am inteles intrebarea si am intrebat-o la randul meu de ce a pus-o ."Because everytime i see you i see you smilling ! " ("Pentru ca de cate ori te vad te vad zambind ! " ) .I-am raspuns ca sunt fericita si am ramas surprinsa ca doasmna respectiva credea ca viata mea a fost usoara si frumoasa de sunt asa zambareata .Dupa cum stiti , nu a fost dar nu pot nega ca am avut si momente frumoase ,amintiri frumoase .
Tin minte cum mergeam cu ai mei la mare si ne balaceam in apa,ridicam castele de nisip ,sau cum ne adunam 20 si ceva de copii care locuiau in blocul nostru si cel de vis-a-vis si ne tineam numai de traznai si ne jucam pana urlau ai nostri sa ne bage in casa,tin minte fericirea pe care am simtit-o cand mi s-au publicat primele carti ,tin minte jucariile pe care ni le cumparau ai mei pentru ca ne cumparau , rochitele noi in care baletam de fericire ,pofta cu care mancam portocalele pentru care statusem la coada ore in sir ,botezul fiicei mele cand m-am simtit cea mai importanta femeie de pe pamant ,nunta Laurei , prietena si sora mea de suflet , vacantele la Ceptura,la parintii Laurei care glumeau si ne tineau de gemene ,chiar si momentele placute cu ex-ul meu si dragostele pierdute .Si stiti ce?Am avut i viata grea ,m-am chinuit ani intregi dar si momentele alea fericite parca adunate incep sa faca cat celelalte .
Nu am uitat .Uneori se deschide sertarasul si as vrea sa stiu de ce tatal copilului meu a facut ce a facut , de ce parintii mei m-au batut , de ce...Dar nu ma mai invinuiesc .Acum , pentru prima data,imi traiesc viata mea ci nu viata pe care cei din jur mi-o cereau s-o traiesc :parintii,sotul,societatea .

----------------------------------------------
Povestile Alexei: http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=148914

O palma nu inseamna educatie!O palma inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC !

Llaura spune:

Scopul e binele, linistea; si eu zic ca e alcatuit din acceptare + intelegere + uitare, toate limitate, niciuna in valoare absoluta. Cineva care e in stare sa mute muntii pai ii muta nene, cu atentie la detaliu nu oricum, problema e ca in felul asta poate construieste un tavalug care-l zdrobeste chiar pe el/ea. Si cu ce scop? ca intelegerea deplina nu e posibila iar adevarul, daca a existat vreodata, a disparut o data cu cei implicati. Cateodata trebuie sa te opresti din mutat muntii si sa iti faci pur si simplu unghiile (evident ca poate nu am dreptate, dar cam asa gandesc).

giulia71 spune:

LauraNicole, cred ca ranjitul si hlizeala asta este un mecanis de aparare al nostru ca asa exact asa sunt si eu: o hlizita de zici ca am crescut in puf!
Va

uneori gandesc prea mult....

olympia spune:

Nu stiu daca se poate acceptare fara intelegere. De fapt cred ca nu de acceptare e vorba ci de integrare, parca asa ziceau doamnele cu mai multe cunostinte de psihologie. Uitarea ma tem ca e exclusa din start.
E ca si cum ai indesa gunoiul sub covor...

Marturisesc ca din afara privind, mai usor completez imaginar portretul unitar al unei femei abuzate psihic si fizic de mama si care la randul ei traumatizeaza si neglijeaza atat pe ai ei copii cat si pe cei carora ar trebui sa le predea, decat pe una care e o sfanta cu toata lumea mai putin cu propria fiica...

E un fir foarte subtire cel pe care mergem acum. Nu stim pasii urmatori, incercam sa descoperim impreuna cai. Unele poate asteapta un semn, o intrebare in plus care sa rupa zagazurile si sa se elibereze, altele repereaza raspunsuri posibile si chei ascunse in aspectele comune ale povestilor citite... incet, incet, o limpezire tot are loc.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Nelia Am vazut ca nu esti inca impacata Fiindca eziti, nu delimitezi prea bine lucrurile, le mai amesteci. O sa vina si vremea impacarii, daca ti-o doresti

Hai sa vedem un pic the big picture. Mecanismul asta duce omenirea inainte, incet, taras-grapis, cu suisuri si hartoape adanci, dar totusi inainte. Ajunge sa ne uitam inapoi ca sa constatam asta.
Cat despre rau... va exista mereu, altfel n-am cunoaste nici binele, n-am avea la ce sa ne raportam.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Subscriu in totalitate. LadyJ

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Asa este Gina

Llaura ce ai cu terapeutii? De ce crezi ca Conchitei nu i-ar fi unul de folos? De ce simti nevoia sa-i protejezi pe parinti - in general, ca pe ai tai desigur nu i-a invinuit nimeni de nimic? De ce simti nevoia sa urmaresti acest topic?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Parinti care arata a oameni normali, au joburi, au grija de casa, sunt stimati in societate, ba chiar au studii inalte (da Deus, sunt destui). Despre ei spune ladyJ si eu sunt perfect de acord.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)