Copilul captiv (3)
Raspunsuri - Pagina 16
nelia spune:
LauraNicolae, acum am terminat si eu de citit tot ce ai scris... fara cuvinte.
ladyJ, eu nu te contrazic pe tine, in general ai dreptate: asa este, sint parinti care nu-si iubesc copiii! Dar, in particular, daca luam toti parintii de aici, numai cei de aici pe care i-am pomenit, in inclusiv ai mei, eu nu pot sa trag linie. Nu pot!
Dar copiii, toti copiii isi iubesc parintii? Nu acum, atunci cind sint mici, si-i iubesc? Ca tot natura a lasat asta... ma refer deopotriva, si la cei abuzati si la cei abuzati. Pe amindoi la fel?
Tu esti lucida in raspunsurile tale, raspunzi detasata emotional si asta imi place si ma face sa am incredere in raspunsul tau. Dupa ce imi raspunzi, iti spun de ce te intreb, iti spun ce tristete s-a declansat in mine, o tristete crunta pentru un alt copil captiv, dupa ce am scris ultimul mesaj... pentru prima data in 20 de ani!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
ana_a spune:
buna! numele meu este Ana si sunt copil captiv!
edit: am sa intervin si eu treptat, deocamdata citesc capitolele anterioare.
blog de mamica
proud
Deus spune:
Conchita draga, tu ai decis sa te schimbi si sa reactionezi altfel...ei nu au fost si nu sunt inca pregatiti pentru noua Conchita:-) ori o faci treptat, ori le explici clar ceea ce doresti si le spui ca,, cu sau fara ajutorul/suportul lor tu vei merge inainte , ori va veti certa ca si chiorii si tu care esti sensibila ai sa suferi tare.
Nu te scufunzi ci doar s-au deschis in fata ta mai multe usi si acuma esti stressata.
Incerca te rog sa-ti repeti de cate ori poti ca acum si aici asta se intampla, este ok, cumva o sa fie , cand o sa ajungi acolo o sa vezi cum este.
Eu sunt aici, oricand...nu am talent literar dar stiu cum sa-ti spun de mii de ori ca tu poti orice si doar prezentul conteaza
te
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
chris27 spune:
Nelia si toate fetele 
Am citit toate paginile,fiecare rand ...Va admir pentru curaj!Cuvintele care par sa taie din carne vie...nu taie tesut sanatos!Doare...dar rana se curata!Eu asta simt.Chiar daca pare totul impanzit prin suflet,faptul ca nu esti singur ajuta si face cumva ca raul sa se stranga si sa poata fi inlaturat mai usor.Eu nu pot sa scriu...nu am inca taria asta,nu cred ca am sa pot scrie...mi-e prea rusine de faptele lor dar...ma bucur ca va am ,insemnati enorm si va citesc mereu gandindu-ma ca nu doar mie mi-a fost greu,vina insasi se minimalizeaza si progresul e ca ...sunt si mai atenta la copiii mei!Nu vreau sa-i fac sa sufere vreodata,in vreun fel!Oricare.Nici nu pot sa ma eliberz,mi-am asumat neeliberarea de buna voie,fara constrangeri...ar insemna sa abanonez o fiinta draga ,incerc sa-i fiu alaturi in nebunia ei dar nu pot s-o las asa cum a facut-o ea,nu din principiu ci din dragoste.O dragoste pe care ea nu va putea niciodata sa o inteleaga.
P.s Eu sunt una din fetele care citesc!
Album foto | Slideshow
excursie
www.sonia.as.ro/" target="_blank">ajutati o fetita minunata!
casuta noastra
olympia spune:
Lady J, si eu cred ca sunt parinti care nu-si iubesc copiii, dar nu i-as numi "oameni normali" ci mai mult sau mai putin handicapati sufleteste.
Sa nu receptezi corect si nu raspunzi corespunzator la nevoile copilului tau, asta cred ca se poate intampla multora, cu o frecventa variabila, dar sa nu reusesti s-o faci NICIODATA, e altceva! Sau sa persisti in greseala, ignorand si refuzand sa raspunzi la aceeasi nevoie( de dragoste, de ingrijire, de comunicare), ani de zile! Asta mi se pare patologic, nu normal.
Am citit aici povesti in care parinti n-au fost acolo pentru copiii lor nici cand erau mici , nici in adolescenta si nu stiu, nu incearca sa fie nici acum, cand ei sunt adulti. Asta nu poate fi considerat "normal"...
Nu stiu cat din educatia primita si cat dintr-o oarecare combinatie genetica au contribuit la asa un profil uman, incapabil sa daruiasca sau sa recepteze iubire, e cumplit de dureros pentru copiii acestor oameni... E ca si cum te-ai fi nascut si ai fi crescut langa o statuie si ai fi asteptat toata viata ca ea sa prinda viata si sa te ia in brate!
Impreuna vom gasi o cale prin care sa ne conectam sufletele la asteptarile tuturor si scapand de bolovani, sa punem dragoste in loc.
Conchita, si eu as fi facut la fel in locul tau. Familia exului nu are dreptul sa te foloseasca drept paratrasnet nici sa te raneasca bagand-o pe Sonia la mijloc. Pune si repune insistent de fiecare data lucrurile la locul lor, stiu ca e extenuant sufleteste, se pare ca ei au inca niste asteptari de la tine, vor ca tu sa umpli un goluri si sa compensezi lucruri de care nu esti responsabila. Tu esti responsabila doar pentru tine si pentru Sonia, ei ar vrea sa te incarce cu tot ce nu pot ei duce! Nu-i lasa, da jos poverile care nu-s ale tale!
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia ladyJ, eu nu te contrazic pe tine, in general ai dreptate: asa este, sint parinti care nu-si iubesc copiii! Dar, in particular, daca luam toti parintii de aici, numai cei de aici pe care i-am pomenit, in inclusiv ai mei, eu nu pot sa trag linie. Nu pot! Dar copiii, toti copiii isi iubesc parintii? Nu acum, atunci cind sint mici, si-i iubesc? Ca tot natura a lasat asta... ma refer deopotriva, si la cei abuzati si la cei abuzati. Pe amindoi la fel? Tu esti lucida in raspunsurile tale, raspunzi detasata emotional si asta imi place si ma face sa am incredere in raspunsul tau. Dupa ce imi raspunzi, iti spun de ce te intreb, iti spun ce tristete s-a declansat in mine, o tristete crunta pentru un alt copil captiv, dupa ce am scris ultimul mesaj... pentru prima data in 20 de ani! |
Nelia, ce este iubirea? Daca dam acum o definitie, o putem impune tuturor?
Iubirea este un cuvant care vrea sa descrie anumite sentimente: afectivitate, rezonanta sufleteasca, placere, siguranta, indeplinirea nevoilor,..lista ramane deschisa.
Insa, iubirea este un lucru subiectiv. Ceea ce inteleg EU prin iubire s-ar putea sa nu intelegi TU. Este foarte greu sa vorbim la modul general atunci cand vorbim de sentimente.Corect este sa vorbim individual, asa cum noi insine ne raportam la cuvantul ´´iubire´´.
Daca eu am invatat copil fiind, ca iubire e aia cand iti da mama o palma de-ti tremura creierii, asa voi iubi si eu. Si voi lua palma aia ca manifestare de..iubire.
Sau poate nu. Poate voi intelege ca aia nu e iubire, nu e ceea ce am EU nevoie si, in consecinta, voi ura acea manifestare. Sau voi fi indiferenta.Depinde de multi, foarte multi factori.
Ca sa raspund direct intrebarii tale:
Exista copiii care nu isi iubesc parintii, sigur ca da. Am o multime de exemple. Isi iubesc bunica, pisica, ursuletul de plush. Parintii le sunt indiferenti. Sau chiar se tem de ei.
Insa ,orice copil are nevoie de a se simti in siguranta, de afectivitate, de o oaza de liniste in bratele parintilor, pentru a dezvolta sentimente pozitive.
Inca de cand se naste, total dependent de mama, copilul INVATA si se formeaza. Tu , ca parinte sau..cum sa zic, tutore, ii arati defapt ce insemana iubirea autentica. Si cand nu ii arati, cum poate el invata ceva ce nu cunoaste?
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deus ori o faci treptat, ori le explici clar ceea ce doresti si le spui ca,, cu sau fara ajutorul/suportul lor tu vei merge inainte , ori va veti certa ca si chiorii si tu care esti sensibila ai sa suferi tare. |
ohohoo, creca asta-i seteaza cel mai tare, ca nu am nevoie de ajutorul nimanui, nu iau un capat de atza de la nimeni, oricat mi l-ar indesa pe gat, ma isterizeaza doar ideea in sine!! o fi vanitate, o fi incrancenare, nu ma intereseaza ce cred ei, e cum sunt eu si nu dau nimanui socoteala. de unde si acuzatia de "egoism", ca ma gandesc, adica, doar la pseudo-demnitatea mea
, in loc sa tac, sa fac ca ei ca sa fie "bine". well, nu a fost bine oricum. dar ai dreptate, probabil ca ar fi trebuit s-o iau treptat, numa ca am facut deja confruntarea, e prea tarziu. :-))olympia, asa incep sa vad si eu lucrurile, cum le zici tu. dar stii, visul de familie mare, frumoasa, armonioasa a ramas...un prieten mi-a deschis ochii de curand, sa fie cateva luni: in ziua mea "libera", cand imi programam cate ceva, era imposibil sa nu se intample altceva cu ei si sa primesc telefon si sa contramandez totul! pana mi-a zis prietenul asta al meu, anooooo, astia te controleaza, tu nu-ti dai seama, nu vezi ca iti strica programul absolut fara exceptie? nu, nu-mi dadusem seama. de fapt, revelatia m-a luat ca din oala. sa nu mai spun de vizite intempestive, ceea ce inainte de divort nu s-a intamplat niciodata! deci, aveti dreptate, iar eu abia acum vad lucrurile in lumina asta, obisnuita sa fac orice sa fie bine, sa fie toata lumea fericita, io pe planul sapte.
asa ca, btw de discutia voastra de-acum cu definitia dragostei, apai dragostea e si-atunci cand nu te cramponezi de cel iubit cu toate ancorele, sufocandu-l, inabusindu-i personalitatea, ingradindu-i libertatea, incercand sa-l tintuiesti pe loc cu tine, ca acolo te simti tu safe si bine.
ana_a si chris27, suntem aici pentru voi.
gaia.nevia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita asa ca, btw de discutia voastra de-acum cu definitia dragostei, apai dragostea e si-atunci cand nu te cramponezi de cel iubit cu toate ancorele, sufocandu-l, inabusindu-i personalitatea, ingradindu-i libertatea, incercand sa-l tintuiesti pe loc cu tine, ca acolo te simti tu safe si bine. |
Am citit si-mi plange inima pentru ce-ati trait. Pe de alta parte, admiratie fara limite am pentru ca sunteti niste femei puternice si luptati in fel si chip, faptul ca scrieti (sau doar cititi...) aici este inca o victorie, si o sansa in plus.
Citatul de mai sus m-a izbit insa atat de tare incat m-am hotarat sa semnez si eu prezenta. De acolo rezulta tot copii captivi. Sotul meu e unul dintre ei. Un om asupra careia nu s-a ridicat o palma, nu s-a strigat vreodata la el, si nu i-a lipsit vreodata ceva... si totusi nu are nici macar mugurii aripilor.
Nu trebuie sa discut despre el aici, voi discuta despre mine cand voi putea, desi piticii mei sunt mici si naivi nascuti din maruntisuri si ratari de imbratisare.
Totusi nu pot sa nu trag semnalul. Sunt barbati, tatii de azi, care nu vor citi niciodata aici, nu vor accepta vreodata cat de captivi sunt si noi traim cu ei, si ne crestem copiii cu ei.
Sotul meu a facut sapte ani de psihanaliza (celebra
), si totusi n-as zice ca s-a eliberat. Ieri m-a intristat atat de tare ca nici nu am stiut cum sa-i raspund... i-am zis doar ca imi pare rau.
Copiii nostri sunt bolnavi amandoi (o viroza pacatoasa) si ne tot chinuim cu aerosoli si siropele si muci... si a simtit el nevoia sa ma traga in bucatarie sa-mi spuna "vezi cum vorbesti cu copiii cat sunt bolnavi... mama mereu m-a invinovatit ca sunt bolnav si din cauza mea nu se pot face tot felul de lucruri" ( avut astma pana pe la 7 ani... a avut si sora mea la fel pana pe la 14 si n-am auzit sa se fi simtit vinovata ea pentru asta!!!)
Acuma nu pot eu sa stiu cum a ajuns el sa simta asta... dar ceva cuser n-o fi fost... nu?
Flori multe pentru voi, femei puternice!
olympia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gaia.nevia De acolo rezulta tot copii captivi. Sotul meu e unul dintre ei. Un om asupra careia nu s-a ridicat o palma, nu s-a strigat vreodata la el, si nu i-a lipsit vreodata ceva... si totusi nu are nici macar mugurii aripilor. Totusi nu pot sa nu trag semnalul. Sunt barbati, tatii de azi, care nu vor citi niciodata aici, nu vor accepta vreodata cat de captivi sunt si noi traim cu ei, si ne crestem copiii cu ei. Sotul meu a facut sapte ani de psihanaliza (celebra ), si totusi n-as zice ca s-a eliberat. Ieri m-a intristat atat de tare ca nici nu am stiut cum sa-i raspund... i-am zis doar ca imi pare rau. Copiii nostri sunt bolnavi amandoi (o viroza pacatoasa) si ne tot chinuim cu aerosoli si siropele si muci... si a simtit el nevoia sa ma traga in bucatarie sa-mi spuna "vezi cum vorbesti cu copiii cat sunt bolnavi... mama mereu m-a invinovatit ca sunt bolnav si din cauza mea nu se pot face tot felul de lucruri" ( avut astma pana pe la 7 ani... a avut si sora mea la fel pana pe la 14 si n-am auzit sa se fi simtit vinovata ea pentru asta!!!) Acuma nu pot eu sa stiu cum a ajuns el sa simta asta... dar ceva cuser n-o fi fost... nu? Flori multe pentru voi, femei puternice! Gaia, muma pentru voi: Bebeloi  si Bebedoi  , poveste despre inceputuri |
Inducerea sentimentului de vinovatie ca instrument al dominatiei... vina de a fi bolnav, de a nu fi destul de cuminte, sau de ascultator, de supus, de harnic sau destul de bun.... Vina de a creste prea repede sau prea incet, de intelege prea mult sau prea putin... Asta cred ca am trait fiecare intr-o forma sau alta.
Ana, pai e valabil in orice familie, ar trebui sa fie. Si acolo unul dintre membrii poate avea la un moment dat o alta nevoie importanta de implinit si diferita de a celorlalti. Ar trebui sa existe intelegere pentru asta, nu toti incolonati in umbra sefului de clan!
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
elpower spune:
Sunt alaturi de voi cu toata fiinta! De cateva zile, de cand mi-a fost adus in atentie subiectul, nu fac decat sa citesc, sa rezonez la fiecare dintre ''povestile'' scrise, sa plang alaturi de copii aceia de demult, sa sufar pentru fiecare din urmele dureroase lasate in sufletul adultilor de azi. Sunt cu voi. Printre voi. . . Deocamdata atat pot.