Copilul captiv (3)
Raspunsuri - Pagina 18
Llaura spune:
Este adevarat ca eu cred ca nimeni nu stie mai mult decat noi despre o chestiune din asta sensibila, nimeni nu petrece atata timp asupra ei (este o concluzie pe care am gast-o gandindu-ma strict la viata mea si bineinteles ca poate fi 100% subiectiva). In mod obiectiv nu am nimic impotriva terapeutilor (poate dau impresia, pt ca backgroundul meu e in stiinte care opereaza cu iteme cuantificabile).
In nici un caz nu protejez parintii, nu pe cei in discutie aici (vezi mai sus). Sunt oricand deschisa la o discutie sociologica asupra generatiei de parinti a anilor 60-80, da, nu au fost toti abuzatori si da, cred ca abuzul nu a fost norma.
Urmaresc topicul din doua motive: o stiu pe conchita de multi ani si chiar daca nu spun imi e draga si simpatica; si doi pt ca e un topic greu de destine si sentimente, e ca un roman de Dostoievski, citesi trei pagini pe zi.
Edit: poate gresesc, dar cred ca minimizarea raului asupa celui nevinovat (damage control) e mai importanta decat adevarul. Gata tac, nu vreau sa va stric topicul.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Llaura conchita, eu vad lucrurile cam cum a spus si LauraNicole mai sus, mai unu plus unu fac intotdeauna doi, tu/voi sunteti inocenti, fara vina, puri, cine are vini si pacate sa si le traga, voi nu aveti nimic de ispasit. Tu insa, care esti o tipa desteapta si puternica, ce faci? pai analizezi si despici firul in patru pana cand totul e in varii nuante de gri, pana cand poti valida atat orice afirmatie, cat si opusul ei. De asta am zis ca esti neajutorabila (definind ajutorul cam ca un antibiotic care te vindeca cand ai o infectie, el isi face treaba indiferent de actiunile tale). Ce se intampla aici e foarte frumos dar nu e ajutor, e prietenie, prezenta, caldura, si de astea cu totii avem nevoie. Oricat de dur (si trist) ar suna, cred ca singura solutie este uitarea. Opreste-te din analizat, uita, ignora, omite, si "mai trage o data", ofera dragostea si prezenta ta altcuiva cand si cum simti, este singura cale. |
Llaura ce scrii tu aici este nu numai gresit, dar si potential periculos, pentru cel/cea care s-ar gandi sa-ti urmeze sfaturile.
Uitarea nu e o solutie, niciodata. Nu exista uitare adevarata. Exista negare. Si ma intreb daca nu cumva stii bine despre ce vorbesc...
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
gina_raluca spune:
Llaura, dar nici noi, cei care ne analizam zilnic (daca suntem analytical, introspectivi) nu putem stii niciodata totul despre noi. Sunt mecanisme de protectie care nu permit asta. Cine se poate uita cu adevarat la el/ea, si sa vada ca poate exista nevoi sadistice, nevoi de a domina sau exploata altii, mai ales cand noi ne consideram persoane integre, generoase? Sau nevoia compulsiva de dependenta emotionala cand noi ne consideram independenti? Si terapeutul nu-ti va spune ce simti, te va ajuta sa descifrezi tu.
Si geniile din psihologie, Fromm, Klein, Yalom, Shapiro - genii care au venit cu noi terapii si moduri de a intelege psihicul uman - s-au intors de-a lungul vietii la analiza. Pai daca oamenii astia nu s-au putut analiza singuri, cum putem noi? Freud e singurul care a putut, dar la el sunt alte explicatii 
Uitarea nu e solutia niciodata. Eu am fost violata la 9 ani, repetat. Nu am spus asta nimanui pentru mult timp. Nu ai idee cat de diferita de ceilalti m-am simtit, cat de murdara, de stricata. La timpul respectiva, crezi ca am asociat cele 2? Aveam abia 9 ani. Pana nu am inceput sa analizez asta si sa inteleg relatia, uitarea mi-a adus numai probleme in relatia cu ceilalti.
ana_a spune:
conchita, iti multumesc de primire!
Din pacate eu sunt down acum... si nu ma simt in stare sa povestesc despre mine...
mi ca par patetica sau poate o sa ziceti ca am probleme inchipuite ca sa nu zic de-a dreptul puerile....
Va citesc cu mare drag, invat de la voi...si sper din tot sufletul sa gasesc si eu calea mea fara sa ranesc pe cineva fara sa fiu acuzata de "te-ai luat dupa mine!" Cand de fapt eu simt altceva, simt ca imi hranesc si eu sufletul, ma simt multumita de mine, incantata si fericita... Simt ca in sfarsit pot sa-mi dau o sansa!
Chiar asa, cunoaste-ti sentimentul?
Cand eram copil, in clasa a V-a am scris prima poezie, se chema "lacrimi", poezie de care au ras parintii mei...si-au batut joc fara sa-si dea seama. Mi-au zis sa-mi vad de scoala nu de tampenii...
Atunci, au rupt ceva in mine, ruptura care vreau din rasputeri sa o repar, si tot ce fac, orice placere a sufletului meu...ajunge pana la urma sa moara....
blog de mamica
proud
gina_raluca spune:
Llaura, vorbeai de stiinta. Sunt rezultate empirice care arata ca persoana care adreseaza experientele traumatice prin care a trecut, se vindeca. Adica nu mai sufera de triggers, de depresie, de physiological arousal la sfarsitul tratamentului si la cativa ani dupa.
Prin minimizarea raului persoanei, se prelungeste trauma. Mesajul pe care-l primeste e ca esti singur, tu cu suferinta ta.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Llaura Edit: poate gresesc, dar cred ca minimizarea raului asupa celui nevinovat (damage control) e mai importanta decat adevarul. Gata tac, nu vreau sa va stric topicul. |
Da, gresesti, si inca grav. Minimizarea raului inseamna minimizarea suferintelor, inseamna nerecunoasterea durerii celui abuzat. Si fara recunoasterea si jelirea asta nu se poate merge mai departe, spre acceptare si integrare.
Asa functioneaza recuperarea asta emotionala.
p.s. Si formarea mea este tot in stiinte exacte. Nu cred in separarea asta formala. Se fac si in psihologie masuratori, experimente, studii si cercetari. Terapeutul nu-i vraciul din sat.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
ana_a nici o trauma nu-i prea mica, e exact asa cum ai resimtit-o tu. Iar umilinta numai inchipuita nu-i... 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
ladyJ spune:
Laura, nu strici nimic la topic, pe mine una ma intereseaza sa stiu de ce zici ce zici. 
Nu ca sa iti gasesc ´´bube´´´ci pur si simplu de dragul discutiei, ca prea des am auzit ceea ce spui tu si nu am avut intotdeauna ocazia de a intra in detalii cu cei care afirmau asta.
Cat despre partea sociologica de la topic, da, sunt de acord cu tine. Nu putem sustine ca generatia parintilor nostri a fost una abuzatoare prin definitie.
Minimizarea raului asupra celui nevinovat ii transmite acestuia: ´´draga, nu-i asa rau cum crezi, nu mai exagera´´.
Ceea ce este absolut fatal dpdv psihologic.
Sau la ce anume te referi tu? Vine cu un exemplu concret.
Deus spune:
eu cred ca si Llaura si LauraN si eu credem ca daca tot batem apa in piua si intoarcem placinta de 100 de ori nu se rezolva problemele. In cazul meu, am acceptat ca ce a fost a fost si nu am cum sa schimb, am acceptat si am inteles ca eu nu am vreo vina, am acceptat ca asa mi-a fost destinul - am tras 1 plans (sau 10) si am trecut mai departe... ca mai recadem, oricine cade indiferent daca a mers sau nu la terapie, nu exista vindecare fiindca nu avem ce vindeca. Noi avem niste goluri care nu le mai putem umple. Gata, ele sunt acolo si noi trebuie sa invatam sa traim cu ele. Eu pur si simplu am renuntat sa mai accept ca viata mea trebuie sa se invarta tot in jurul aceleiasi probleme. Viata mea inseamna mai mult.
Chiar daca unele persoane, in special cele cu afinitati sau studii in materie de psihologie, considera ca eu nu sunt vindecata...ma simt bine, ma bucur de viata, am sperante si vise, apreciez tot ce-i in jurul meu, etc. Eu una mi-am gasit calea prin care m-am eliberat.
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
rrox3 spune:
conchita o sa dureze putin pana tu si familia ex-ului veti ajusta relatia dupa noile tale impuneri. Ai rabdare si pastreza-ti calmul, dar nu da inapoi. Trebuie sa invete sa te respecte pe tine si nevoile tale. Si Sonia va invata sa nu se lase calcata in picioare, sa nu se uite pe ea in favoarea altora. Va invata ca merita, asa cum inveti si tu 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)