psihologia gemenilor

Buna ziua. Sunt mama de gemeni si sunt foarte interesata sa gasesc o carte despre comportamentul gemenilor, psihologia lor, felul cum ar trebui sa interactionez cu ei. Au 3 ani si jumatate si deja ma confrunt cu nenumarate probleme legate de acest aspect (copii de acelas sex si de aceeasi varsta), se imita, se intrec, vor acelas lucru, intotdeauna sunt in competitie, se bat, se cearta, nu pot sta unul fara altul, si totusi sunt foarte diferiti, aptitudini, capacitati, atractii, gusturi diferite. Insa isi infraneaza orice pornire proprie din cauza ca celalat nu face ca el, ci altefel... Ma incurc in argumentare .

Concluzia este ca am nevoie de o indrumare, poate chiar de un dictionar , de o carte, un articol, un studiu despre psihologia gemenilor ,( in limba romana, caci am observat ca in alte tari exista), care sa ma ajute sa-mi cresc copiii in armonie cu personalitatile lor atat de diferite care inca nu se pot separa .

Multumesc anticipat!

LauraNicole spune:

Buna! Am sa-mi permit sa-ti raspund cu ce am observat la cei din jurul nostru aici,parinti de gemeni .
Cunoastem 3 familii si,culmea,toate trei diferite :parinti de gemeni baieti,gemeni asemanatori ,parinti de fete gemene si parinti de fata si baiat .Aici copiii incep scoala in jur de varsta de 4 ani .
Parintii baietilor si ai celor cu baiat si fata au ales sa ii inscrie in aceeasi clasa .Parintii de fete le-au inscris la clase diferite .
In grupul (nu pot spune cuplu ) baiat si baiat(5 ani jumate) sunt amandoi identici,cu aceeasi inaltime,culori chiar si pasiuni si,ca si ai tai , ba se lupta ca vor sa fie toate la fel ba se completeaza la traznai .
In grupul baiat-fata (9 ani ),copiii au o relatie foarte apropiata,se joaca frumos amandoi , se ajuta dar au pasiuni diferite (exceptie faptul ca tin amandoi cu Manchester United si adora inotul ) .
In grupul fata-fata,copiii si-au dezvoltat personalitatea (au 7 ani acum ) si,desi au o relatie apropiata ,au pasiuni si orientari diferite .

----------------------------------------------
Povestile Alexei: http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=148914

O palma nu inseamna educatie!O palma inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC !

ceela spune:

Trebuie sa privesti in viitor. Asa cum ii cresti asa ii ai. Vrei doi oameni maturi, independenti, fiecare cu familia lui, atunci ii cresti ca pe doi frati egali. Vrei o imagine de poveste, cu doi copii identici pe care ii admira trecatorii pe strada, in cazul acesta cel cu personalitatea mai puternica va triumfa, va avea liceul, facultatea, meseria pe care si le doreste, iar celalat va il va urma.
Calea pe care o vei urma incepe sa se contureze cam la 3 ani, conteaza cum le vorbesti si cum ii tratezi, daca ii intrebi "Vreti mar sau banana? sau vorbesti cu fiecare intotdeauna ca si cu o persoana, nu luati la pachet.
Am intalnit o "geamana" de 30 de ani, a carei sora avusese personalitatea mai puternica, facuse liceul si facultatea celeilalte, parintii le-au crescut "impreuna", iar cand sora s-a casatorit si a facut si copii, ea a ramas singura, desi mergea aproape zilnic in casa sorei ei.
Eu una i-as privi pe copii ca si gemeni doar cele 9 luni din burtica, pe urma i-as trata doar ca si cum ar fi frati.

Gasca spune:

Tocmai asta e problema mea. Eu ii privesc ca pe niste frati, mai mult, nu sunt de acord ca cineva sa- i numeasca "gemeni". Ei nu stiu ca sunt gemeni, nu le-am spus niciodata, si nici nu trebuie sa stie. Sunt doi frati de aceeasi varsta care seamana mult intre ei. Nu-i imbrac niciodata la fel. Incerc sa-i dezvolt pe fiecare individual. Poate ca am gresit dandu-i la gradinita in aceiasi grupa. Sunt firi si personalitati atat de diferite!.. Au talente si aptitudini diferite. Au capacitati de concentrare si invatare diferite. DAR, totusi se copiaza, se imita, ce are unul vrea si celelalt automat (chiar daca lui nu-i place sau nu-l intereseaza el trebuie sa aiba ce are si fratele lui).

E foarte comod pt mine (recunosc ) ca sunt amandoi, caci se joaca toata ziua impreuna, au un partener de joaca tot timpul, mananca in acelas timp, dorm in acelas timp, fac baie in acelas timp etc. Nu se suporta separati; atunci cand ii despart (pt cateva ore) duc dorul si grija celuilalt, nu se simt in largul lor.

Oare ar trebui sa insint pe varianta separarii? mi se rupe sufletul de ei ...

Cum ar treui sa procedez ca sa poata fi impreuna si totodata fiecare cu identitatea lui? Mai nou am inceput sa am discutii cu ei ca vor sa se imbrace la fel. In casa avem fiecare jucarie in dublu exemplar (cu mici diferente sau chiar deloc, identice), cu toate astea fiecare stie care e jucaria lui si tine cu sfintenie la ea, nu le confunda niciodata.. dar nu as putea niciodata sa-i iau unuia un puzzle si celuilalt o minge, nu! ori doua puzzle diferite, ori doua mingii diferite (dar unuia nu-i place sa se joace cu mingea, iar celuilalt nu-i place sa faca puzzle-uri) si tot asa....

IonescuOana spune:

Sunt mama de gemeni, baieteii mei au aproape 3 ani si ma bucur ca a fost deschis un asemenea subiect (poate insa ar fi fost mai potrivit la sectiunea "gemeni, tripleti" pentru ca acolo se discuta exclusiv subiecte legate de gemeni si ar fi vazut de mai multi parinti de gemeni). Ai mei sunt identici, monoplacentari, dar ca personalitate sunt diferiti - unul este mai bataios, altul este mai interiorizat. Culmea este ca am la serviciu doi colegi tot gemeni identici, tot unul dominant, dar in nici un caz cel mai "slab" nu traieste in umbra fratelui sau. Pur si simplu este un caracter mai linistit care are un sistem propriu de a relationa, exact ca un om linistit fara legatura cu faptul ca are un geaman. Nu s-au insurat inca dar e treaba lor daca se vor insura sau nu. Au activitati diferite, nu se tin de mana toata ziua. Fiecare din ei este fericit asa cum e.
Asa ca nu-mi fac probleme cu ai mei, ii las sa se dezvolte fiecare cu personalitatea lui, ii imbrac uneori la fel alteori diferit (in functie de ce hainute gasesc /primesc) - nu fac o litera de lege din a fi imbracati neaparat intr-un anunme fel. Ii las sa se dezvolte cum se simt ei bine. Sunt de parere ca daca parintii incearca sa-i influenteze intr-un anume fel iar ei simt altfel( de ex sunt si cazuri cand ei isi doresc neaparat sa fie impreuna, iar parintii ii separa) se produce o trauma si nu e bine. Ca exemplu, ai mei au doua paturi in camera lor dar ei la momentul acesta prefera sa doarma impreuna, intr-un sinur pat. Mutarea unuia din ei in celalalt pat se va face cand vor vrea ei, nu incerc sa le impun eu.
Ce spui tu , Gasca,(se imita, se intrec, vor acelas lucru, intotdeauna sunt in competitie, se bat, se cearta, nu pot sta unul fara altul, isi infraneaza orice pornire proprie din cauza ca celalat nu face ca el) se intampla si in familiile cu frati, nu neaparat cu gemeni si in general in orice colectivitate unde ies la iveala caractere mai dominante sau mai supuse - chiar si intr-o grupa de gradinita. Eu zic sa nu-ti faci probleme si sa-i lasi sa se dezvolte in functie de personalitatea fiecaruia. Mult succes in cresterea lor iti doresc si poater mai vorbim.

Gasca spune:

IonescuOana as vrea sa te intreb despre colegii tai gemeni, de ce sunt la acelas serviciu? Au aceasi pregatire? Asta ar fi un lucru care ma sperie. Ma astept ca baietii mei sa aleaga drumuri diferite in viata, fiecare dupa cum isi simte chemarea, ca fratii. Am si eu o sora cu 6 ani mai mica, suntem foarte apropiate, vorbim zilnic la telefon si ne vedem de cateva ori pe saptamana, dar fiecare e cu treaba ei in viata, drumuri separate, activitati diferite si asa mai departe.

Si eu ma gandesc ca baietii sunt acum la o varsta la care toti copiii se comporta asa, insa nu vreau sa ajunga sa se confunde unul cu celalalt mai tarziu, in sensul ca mi-ar placea ca fiecare sa se cunoasca asa cum este, ca fiinda individuala, unica, nu sa se raporteze tot timpul la celalalt. Cred ca trebui sa invete sa foloseasca cuvantul "eu", in loc de "noi".

Nu vreau sa cresca cu ideea ca sunt parte a unui intreg, nu indivizi separati. Pt ca altfel incep sa se simta incompleti unul fara celalalt. Multi oameni au probleme cu propria individualitate si fara sa aiba un geaman; celor care au le poate fi si mai greu - se vad din ce in ce mai mult ca o jumatate si nu ca o individualitate.

Poate ca ideea de a-i separa la gradinita in grupe diferite este cam brutal; si mie ca mama mi se pare sfasietoare avand in vedere ca ei sufera. Dar poate daca as incerca sa ies saptamana asta in parc doar cu Rares cateva ore si tatal lor cu Matei in alt parc, iar sapt viitoare eu cu Matei si tatal lor cu Rares; sau week-endul asta matei merge la parintii mei, iar Rares la parintii sotului si apoi invers. Poate?!? Cred ca a doua idee nu e foarte buna , Copii o adora pe maica-mea fiind cea care m-a ajutat cel mai mult in cresterea iar pe bunica cealalta abia daca o cunosc.... Deci nu e bine (ar insemna ca unul e pedepsit - si nu e cazul). Dar varianta in parcuri separate cu parintii cred ca ar merge, in felul asta ii cunoastem si noi mai bine, le cunoastem reactiile cu mediul, cu societatea cand ei sunt singuri, fara fratele lor. O sa incerc asta week-end-ul asta. Cred ca o sa mearga. Nu vad de ce ar obiecta.Deja sunt curioasa. O sa va tin la curent.

arturicii spune:

Buna

sunt si eu mama de gemeni, baieti, asemenatori fizic, au 6 ani si un pic.

Am citit si eu multe despre gemeni, pshihologia gemenilor, etc; insa am ajuns la concluzia ca nici o carte nu te poate invata ce e mai bine pentru cei mici; totul trebuie sa fie croit pe fiecare echipa de gemeni.

La noi de e Philip e "managerul, minitehnicus" iar Yann e "tipicarul, minizootehnicus".

Nu se poate din pacate sa ii tratezi in permanenta ca 2 oameni diferiti ptr ca desi la a alege ce mananca e simplu, cand e vorba de mers in parc nu pot sa merg in 2 diferite numai ptr ca unul vrea in dreapta si celalalt in stanga.

Nu am avut incotro si au aparut si regulile; cine alege dimineata desene si cine seara, cine apasa pe buton la lift la urcare si cine la coborare, cine sta in masina si unde, cine sta in locul x la masa si cine in celalalt, etc.

Nici noi nu ii imbracam la fel insa dpdv al hainelor nu au nici o preferinta acum. Cartile de ex te invata sa aiba fiecare garderoba lui; ei bine, eu nu am facut asta ca mi-ar fi mie f complicat si nu sunt asa convinsa ca ar functiona; in schimb au fiecare incaltarile lui, astea nu se schimba.

Te mai invata cartile sa ii pedepsesti pe amandoi daca s-a produs vreun pocinog pentru ca nu poti sa ai certitudinea asupra celui vinovat; ei bine, eu asta nu o pot face; de ce sa sufere amandoi ptr ca unul din ei a facut vreo traznaie?

Ziceai de competitie; pai la noi e o continua competitie pe toate cele ce nu au reguli... de ex cine se spala primul pe dinti, cine ajunge primul la masa, cine coloreaza cu creionul rosu si tot asa; uneori ma supar pe ei si incerc sa le explic ca ar trebui ei sa fie o echipa si competitia sa o aiba cu ceilalti.

Oricum, parintii de gemeni ajung in timp sa fie experti in negociere. Asta e partea buna; insa partea mai grea e procesul, timpul, consumul, pana a ajunge acolo unde doresti cu negocierea. Of, si cate negocieri de-astea avem zilnic....

Mai ziceai de separare; cartile asta recomanda; ba chiar, aici, si scoala asta recomanda; ce m-am mai muncit cu directoarea sa ii lase in aceiasi clasa; acum, cand incep un nou an scolar iar a trebuit sa conving si sa iau referinte de la invatatoare ca nu au deranjat clasa, ca nu incurca procesele de invatare, etc. Eu una nu ii vreau separati; si nici ei nu vor; am discutat cu ei si au zis ca nu acum, ca poate in clasa a 4-a. Le-am promis ca oricand vor dori sa aiba clase separate/scoli separate, o sa aiba. Insa pana atunci eu pledez pentru a fi impreuna; cred ca o sa ii desparta destul viata si pana in acel moment imi doresc sa ajunga sa fie o echipa.

(scuze pentru ca m-am lungit)



Ioana,

Philip, Yann, Sabina

arturicii spune:

Si pe care intrebi primul?
Pt ca daca il intreb pe P, sigur se va grabi sa raspunda Y, fara sa astepte sa il intreb si pe el si viceversa.

Eu ii intreb exact asa: ce vreti sa mancati? in ce parc mergem? ce poveste vreti?

Si sigur nu o sa schimb sistemul, mai ales acum cand a aparut si surioara. Nu de-alta insa mi-ar trebui sa tin un raboj cu ordinea in care trebuie sa ii intreb ca sa nu se supere.



Ioana,

Philip, Yann, Sabina

Gasca spune:

Si noi cand ajungem acasa trebuie sa descuie ei usa. O descuie Rares, apoi intra impreuna cu mine in casa si predam cheile lui Matei care ramane pe dinafara cu tata. Incuie usa , dupa care o descuie si Matei. Ca asa trebuie. Si asta nu e tot, inaine de tot acest proces trebuie, prin negocieri, sa stabilim cine e primul sa descuie usa azi, ca maine va fi celalalt. Cred ca asta este proba de foc a rabdarii - cresterea de gemeni!!!
Ei au deja dulapioare separate cu hainute, incaltaminte, dorm in patuturi separate, au cutii separate cu jucarii, insa totul se intampla in aceeasi camera (camera lor). Atunci cand luptele (asta este jocul lor preferat - sa se lupte), conflictele ajung la un nivel prea ridicat din puncul meu de vedere, adica lovituri, razbunari, batai si urlete, ii pun in camere sepatate; dar nu pot sa-i tin mult asa ca ii macina curiozitatea si grija fata de celalalt , si nu trec 10 minule ca iar sunt impreuna.

Si cu desenele avem uneori probleme (nu tot timpul) - unul vrea Peter Pan, iar celalalt vrea Aladin ; si atunci unul sta la calculator, iar unul la televizor. Asta mai demult, caci de 2 saptamani nu mai utilizam nici calculatorul, nici televizorul in prezenta lor, si in felul asta nu se mai uita la nimic. Se joaca, deseneaza, citesc (carti cu poze), isi povestesc unui altuia ce vad prin carti (cartile sunt in dublu exemplar - cate unul pt fiecare, am luat toate colectiile de la Adevarul pt copii, cate doua ca sa nu fie suparare), fac puzzle-uri, constuiesc cu lego, fac intreceri de masini etc. E ceva mai bine pt ei, ca pt mine e mai solicitant de cand nu mai au desene animate (e mai multa galagie in casa, trebuie sa fiu mult mai atenta la ei, ma solicita sa-i ajut in diferite jocuri, nu mai am timpul pe care-l aveam inainte).

Si asa cum spui si tu, arturicii apar concurente intre ei din te miri ce, ex: cine coboara primul din masina, cine iese primul pe poarta, si din din aceste banale competitii (pt noi) se isca niste batai in toata regula cu pumni, lovituri, se musca, se trag de par; si asta doar pt ca Matei a ZIS primul ca vrea sa coboare primul din masina, iar Rares a ZIS al doilea ca vrea sa coboare primul. Si nu trebuie sa ne pierdem rabdarea, nu? Pana cand? Uneori iti vine sa-ti iei campii .

Dar probabil ca asta se intamla pana la un moment dat, nu? Inca cativa ani si gata, nu? Acum, cred ca e si varsta la care toti copii (gemeni sau nu) vor sa se afirme in fata adultilor si fac o competitie din orice. Sper.

Luna1 spune:

Eu nu am gemeni insa am citit subiectul si mi se par ideeile putin exagerate.

De ce sa-i separi? Daca ii tratezi ca pe doi indivizi separati dar frati atunci eu nu am mai auzit de mamica sa-si separe copiii cu diferenta de varsta. De ce sa iesiti cu ei in parc separat? Eu am doi copii si ies in parc impreuna, nu incerc sa-i separ. Parcul e parc, unde se pot juca si cu alti copii dar si impreuna.

Cum sa nu ii intrebi "vreti babana?" pe care il intrebi primul? Eu cand ofer copiilor ceva ii intreb exact asa "vreti x?" Si nu sunt gemeni. Si au personalitati diferite.

Parerea mea e ca mergi prea departe cu ideeile, ca le ascunzi ca sunt gemeni, pai de ce? Ei sunt gemeni si au o legatura speciala.

Eu sper ca si copiii mei in viata sa aiba o legatura foarte stransa si incurajez asta.

Parerea mea e ca daca doresti sa ii dezvolti separat, fara a ii trata ca un intreg, ii analizezi separat, le descoperi talentele si abilitatile, apoi ii inscrii la sporturi adecvate unde binenteles ca vor merge separat. Adica unul poate fi atras de inot, altul de fotbal, sau tenis si volei, etc. Fiind diferiti sunt sigura ca isi doresc activitati diferite. La fel talentele posibile, poate unul este mai atras de literatura si altul de matematica, sau unul de pian si altul de vioara.

Dupa parerea mea aici vine separarea fireasca, in gusturile lor de a se imbraca, in talentele lor, in activitatile organizate separate, chiar in gusturile gurmande, poate o data pe zi ai timp sa le oferi de mancare ce le place dupa dorintele personale, adica ii poti intreba si ei iti pot spune ce doresc sa manance, unul oua cu cartofi de ex, si celalalt supa.

Parerea mea e ca facand tot posibilul sa le arati ca nu sunt identici, adoptand metode exagerate, s-ar putea sa obtii rezultate nedorite, sa-i departezi unul de altul intr-un mod nefiresc.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Gasca spune:

Nu-mi place termenul de "gemeni". Ei sunt frati. Ca sunt nascuti odata, asta stiu si ei, ca doar isi serbeaza ziua de nastere odata. Aud tot timpul in jurul nostru: "UIte, gemeni!" sau "au venit gemenii" sau "ei sunt gemeni". Nu! Ei sunt Rares si Matei. Sunt doi frati. Eticheta de "gemeni" mi se pare ca un stigmat pt ei. Sunt doi copii normali. Nu trebuie aratati cu degetul pe strada (uite, gemeni). Care e ciudatenia? Sunt inca mici, dar in curand vor crede ca e ceva in neregula cu ei. Vor intelege ca sunt altfel. Si nu trebuie. Pt ca nu sunt ALTFEL, sunt normali, Sunt frati. Ca sunt in avataj ca intre ei exista o legatura mai stransa decat intre altii, de acord. Dar asta nu trebuie subliniat de fiecare data. nu trebuie aratat cu degetul. Caci din avantaj se poate transforma in povara.

Luna1
De ce sa-i separ? Pt ca e nevoie sa aiba si activitati separate. Sunt sigura ca puii tai au si activitati separate. Ai mei nu. Nu au avut ocazia. Nici nu au avut cum sa aiba ocazia. Trebuie sa le cream noi posibilitatea de a se manifesta socialmente si in lipsa celuilalt.

Le cunosc talentele, aptitudinile, preferintele, puterile si asa mai departe, dar nu le pot dezvolta pentru fiecare in parte (cu puterile fiecaruia) caci ma izbesc de concurenta care apare intre ei, pe faptul ca se copiaza.

Da, se poate sa par exagerata, insa imi pasa foarte mult de simtamintele fiecaruia, imi doresc sa aiba fiecare o dezvoltare in armonie cu personalitatea lui. Nu vreau sa sa-si umbreasca dorintele din inertia competitiei (care pt mine nu are nici un merit sau valoare - competitia)

Nidecum nu vreau sa-i indepartez. Dar asa cum doi frati de varste diferite pot creste impreuna fiecare cu identitatea lui, la fel, trebuie sa se poata in cazul fratilor de aceeasi varsta, nu?