Copilul captiv (2)

rrox3 spune:

Consilierii psiho sunt obligatoriu licentiati in psihologie. La fel si psihologii clinicieni.

Psihoterapeutii pot fi licentiati in psihologie - caz in care se numesc psihologi psioterapeuti, sau in medicina (psihiatrie), sau in filologie sau teologie. Au obligatoriu formare intr-o scoala pe terapie, si minim 2 ani de formare inainte de a putea practica sub supervizare. dupa inca vreo 3 ani devin autonomi, dar mai dureaza pana pot deveni specialisti sau primari sau supervizori. Ani de formare continua. Si obligatoriu au trecut printr-o terapie/ analiza personala.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Deus spune:

rrox3 - nici eu nu vorbeam de toti psihologiitu la fel de bine in alta varianta puteai sa te faci o calugarita de succes fiindca ai darul!
Eu iti doresc sa faci psihologia si sa nu te uiti in buletin ci in suflet. Cati ani are spiritul tau? tot 38?




devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

giulia71 spune:

N-am un "ce" asupra terapeutilor, desi faptul ca mi-au mancat o masina nu ma lasa sa trec cu vederea.
Am obosit , spui cu toata sinceritatea, sa ma asez pe canapea si sa incep aceeasi poveste. Am ajuns s-o spun mecanic, desi doare de fiecare data.
Cand am spus-o la o distinsa doamna psiholog in Bucresti (deci nu la Cloncatele) a spus ca sunteti norocoasa ca nu ati facut o decompensare urata, adica, ca n-am innebunit.
Apoi altii dupa ce le-am povestit mi-au spus sa las trecutul in pace si sa-mi vad de viitor. Asa am facut, desi unoeri trecutul zgarie sau imi provoaca profunde neplaceri.
Inca n-am aflat cum e mai bine, sa ierti, sa uiti dar sa nu ierti sau sa lasi in plata Domnului si sa-ti vezi de viata ta..de aici incolo.
Fac si va recomand un exercitiu, in special seara la culcare: imi imaginez acel coopil cu toate greutatile lui si eu adultul de acum il imbratisez si-l protejez cu toata dragostea pe care i-o daruiesc puiului meu. Si adorm asa!
Faceti acest exercitiu, a doua zi va veti simti mult mai bine, mai in siguranta!



uneori gandesc prea mult....

ladyJ spune:

Ma indoiesc, cum spuneam, nu-s foarte sigura, pentru ca exista si specializari asimilate psihologiei.(deci cine nu are licenta in psiho poate recupera ´´handicapul´´ prin cursuri platite care sa echivaleze pregatirea unuia cu licenta in psiho. Nu vorbim de master, vorbim doar de licenta)

Caut detalii si-ti dau si tie link.

conchita spune:

am si eu o intrebare, de fapt o reformulez: voi o considerati pe Deus vindecata? mie imi suna super vindecata. :-)) de ce credeti ca are nevoie de terapie, cand ea se manifesta clar ca un adult liber, gandeste cum gandesc cei de dupa terapie, adica rezultatele se vad. duce o viata sanatoasa, are emotii autentice, si le manifesta, e in controlul emotiilor si gandurilor, are relatii sanatoase cu sotul, copiii, inclusiv familia din care provine, se comporta ca un adult. ea ce nevoie are de terapie?

si inca una, legat de emotiile astea autentice. cum le gestionam in preajma copiiilor nostri? adica daca eu simt furie, ce fac? o controlez, si anume o reprim, sau incep sa sparg farfurii langa sonia? intreb pe bune, ca dupa ce am citit pe-aici, ma consider reprimata, in timp ce eu credeam ca am un super autocontrol. ce inseamna sa ai emotii autentice, sa le manifesti autentic si sa-ti educi copilul, prim model personal si ghidaj, sa se manifeste autentic? am citit si povestea spusa de jade si imi place cum si-a educat copilul. dar mi-a nascut alta nelamurire: cum impaci capra cu varza, si anume educatia de-acasa si sistemul, mediul...ce il inveti in plus, in asa fel incat sa ramana autentic, adica onest cu sine si consecvent cu emotiile, dar fara sa porneasca acuma cruciade cu universul, pe motiv de conflict permanent?

conchita spune:

wow, giulia...interesant...si tu ce vizualizezi? pe tine insati cand erai copil? eu am probleme cu asta, ca nu am poze, alea putine avute s-au pierdut pe ruta romania-amerika acum enspe ani. foarte vag imi amintesc cum aratam. :-) poti sa spui mai mult despre asta, te rog mult? o sa incerc acum.

cat despre masina, iti ajungea de inconjurul lumii, cea mai buna terapie, cred eu. :-))

rrox3 spune:

Deus nu poti schimba trecutul si - evident - nici macar picioarele tale frumoase n-au cum sa-l mai ajunga. Ce poti schimba si ce ai tu nevoie sa schimbi este ce a lasat trecutul in tine. In felul cum functionezi, cum gandesti, cum relationezi, cum simti, cum..., cum.... Schimbarea asta te va duce la tine, asa cum esti tu, cu adevarat, neparazitata si nefaultata de mecanismele de protectie adoptate in copilarie, pe care inca le practici involuntar.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Teodora D. spune:

Eu cred ca acesta e cel mai profund subiect pe care l-am citit vreodata pe forum. Mi-e si greu sa va citesc istorisirile fara intrerupere, e atata durere in ele incat le citesc pe bucatele, cu multe pauze.
Ce vreau sa spun e ca de trecut nu scapa niciunul dintre noi, niciodata. Traumele din copilarie raman in subconstient si de acolo rabufnesc cand nimeni nu se asteapta.
Iar o mama care isi loveste copilul intruna, cu sete, cu ura, e o mama care are grave probleme psihice, grave probleme de autocontrol, dar nu o vad ca pe o femeie care nu isi iubeste copilul sau care nu are remuscari dupa aceea; imi pare ca are un "demon" in ea, care preia periodic controlul asupra ratiunii si afectiunii ei. Cred ca e o femeie care are mare nevoie de ajutor si nu il primeste; desigur, asta nu e o scuza, incerc doar sa imi explic un comportament aberant.
Rrox, te admir de mult, de cand combateam amandoua la un subiect despre vaccinuri.:) Sunt convinsa ca vei reusi minunat in domeniul psihologiei, ma bucur ca vrei sa faci facultatea, pentru ca esti f dotata pt asa ceva.

giulia71 spune:

Da, pe mine cand eram copil, ideal este dupa o poza, sa incerci sa te vizualizezi copil.
Exercitiul mi-a fost recomandat de un psiholog.
Focusezi copilul din tine, asa mic, impovarat si neajutorat, ira tu adultul te apropii si-l strangi in brate si-l acoperi cu toata dragostea adultului care sti, dragoste pe care o nutresti asupra copilului tau si daca poti adormi asa "imbratisata".
Ajuta mult!

jade spune:

ai dreptate, Conchita! asta e o alta lupta, foarte mare, ca sistemul, mediul, le invalideaza ceea ce eu le validez. eu ii invat ca au drepturi si mai ales dreptul esential de a fi exact copiii care sunt, sistemul ca au numai obligatia de a asculta orbeste. ce sa zic ...eu ii indum in continuare cum simt eu, dar da, mi s-a intamplat sa vina andrei acasa si sa-mi spuna, "tu ai zis ca trebuie sa imi spun parerea, dna a zis ca trebuie sa tac". am incercat sa-i explic ca, bunicii si dna invatatoare si, in general, oamenii care au prins vremurile dinainte de 89 (asta pt ca i-am povestit cate ceva despre acele vremuri) nu au avut acces la atatea informatii si ca au fost crescuti altfel si in cu totul alte conditii. si i0am repetat permanent sa aiba deplina incredere in ceea ce el simte, chiar daca e in dezacord cu ceilalti. ca asta nu inseamana ca ceea ce el simte nu este in regula. acum ca intrat la scoala, imi dau seama cat de grea va fi lupta asta.