Copilul captiv (2)
Raspunsuri - Pagina 11
conchita spune:
Deus, inteleg ce zici tu, doar clarificam termenii. :-)) pe de alta parte, e si-un curent in terapeutica asta sa se considere ca potentialul pacient care a suferit o trauma si nu-i acorda "important" mergand la terapie, inseamna ca e in denial, isi neaga trauma, iar buba se va sparge mai devreme sau mai tarziu. eu nu prea inteleg pe ce se bazeaza predictia asta, alta decat ca terapia e singura cale posibila, perspectiva putin dogmatica, stiut fiind ca la un punct A se poate ajunge pe un numar infinit de cai. poate ne explica Lady, gina, etc, de ce se considera asta? de ce nu se considera ca x nu e pacient pentru simplu motiv ca s-a vindecat singur sau prin alte metode. sa fie clar, nu neg importanta terapiei, este o descoperire epocala, a salvat multe vieti si, da, psihologia este o stiinta.
olympia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita olympia, iti cunosc gradina, e magica. e salvata mai demult la favorite si-ti rasfoiesc albumul cand mi-e dor de ceva nelamurit, plin de frumusete, exotic, decadent si romantic in acelasi timp. tufele alea de trandafiri...le simt mirosul de aici de unde sunt. gradina ta e o splendoare.  nimic |
Conchita, cam toate plantele-s de-o varsta cu mine. Ma zgariau trandafirii aia cand eram mica. Si n-am mare merit ca toate plantele par a nu avea nevoie de ingrijire, se descurca perfect, sunt calite, aclimatizate, la ierni grele si veri fierbinti.
Mai voiam sa-ti spun ceva. Nu fi asa de socata de perseverenta mamei tale de a intrerupe sarcina. Era uzual. Trist dar adevarat. Stiu multe povesti de genul asta si copiii nascuti au fost apoi iubiti si bine ingrijiti. Mai e ceva! Lumea atunci nu gandea atat, ca nu-si permitea, nu analiza, psihanaliza, morala, bine, rau, aveau alte sensuri. Oamenii nu erau obisnuiti sa faca alegeri personale, in situatia X, se facea ori A, ori B ori C! Daca ceva iesea din tipar, reactionau anapoda.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Sabina spune:
Mihaela, Olympia, e un pic de adevar in tot ce ati zis.
Pentru parerile cotra terapiei, eu ma gandesc mereu ca e un fel de " mereu m-am descurcat singura" , care vine tot din traumele copilariei.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Bee spune:
Deus, ca un om "din afara" care nu e terapeut, dar a trecut printr-o experienta pozitiva legata de vindecare. Tu vrei sa traiesti numai in prezent, dar te alearga cumva trecutul pe care nu-l mai vrei deloc, fiindca-ti provoaca suferinta. Nu spune nimeni sa ierti, sa uiti, sa fii complet vindecata. Dar din pacate, ce percep eu din ce scrii tu e ca duci o lupta incrancenata in continuare. Tu esti puternica oricum. Nu e cazul sa invingi, nu e cazul sa-ti dovedesti ca esti puternica. De fapt, lupta asta pe care tu o duci, nu-si are sensul. Iti rapeste mult din energia de care ai nevoie ca sa traiesti in prezent.
Unii au nevoie sa ierte. EU am avut nevoie de asta.
Eu am avut nevoie de psihoterapeut ca sa ma iert pe mine, ca sa ma accept si sa-mi rezolv problemele de autoperceptie.
Deus spune:
"Pentru parerile cotra terapiei, eu ma gandesc mereu ca e un fel de " mereu m-am descurcat singura" , care vine tot din traumele copilariei."
si asta poate sa fie privit in doua feluri: unul o trauma de aceea fac asa, doi un castig - greutatile m-au facut mai puternica.
Fiecare intamplare poate sa fie povestita in mai multe feluri. Depinde pe care poveste o alegem.
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
olympia spune:
Eu am invatat sa nu fiu dezamagita de modul in care ceilalti reactioneaza. Atata pot, atata au invatat, asa i-a rasucit viata!
Am insa senzatia ca am inteles cumva esenta ideii cum ca pacatele grele
(RAUL) apasa asupra mai multor generatii, (oare sapte?), adica o greseala a parintelui, il modifica pe el, apoi pe copiii lui, nu neaparat prin copiere a comportamentului, ci poate chiar prin opusul sau si tot asa mai departe pana se stinge... sau se transforma in BINE?
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita Mihuta si Mihaela_s, doar o pentru moment. Lady, eu cred ca poate ar trebui sa integrezi in context reactia lui Deus la terapie. :-) "daca mama nu, atunci nimeni nu". si faptul ca Deus e unde e se datoreaza exact copilului din trecut si privind pozitivul din ea, nu doar durerea. deci nu e ca trecutul e clar negru, prezentul e gri, deci hai sa ne inrozim viitorul albind trecutul. caci trecutul e mai dalmatian asa, copilul e captiv, dar printre gratiile alea mai vede si soarele, si oamenii din jur, fura franturi de modele de-aici, ecouri de dragoste de dincolo, se uda gradina aia cumva si creste, se intareste, ajunge ca bradul. doar ca mai singuratic asa, mai la liziera. insa, rejectia terapiei si a psihoterapeutului cred eu ca e originata in lipsa de incredere, dar si in setarea asta ori totul, ori nimic. si eu am avut exact aceleasi argumente ca ea, tot aia cu banii. nu ca as dori ca terapeutul sa faca munca voluntara, era vorba despre motivatie: a prietenului e prietenia insasi, a terapeutului...pasiunea lui pentru meserie, telul lui ca eu sa ma vindec, profesionalismul sau, succesele sale, toate astea stau intre noi ca motive straine de mine. nu ma cunoaste, cum sa ma sustina? caci daca mama nu, atunci terapeutul de ce? si Deus raspunde: ca asta-i meseria. pentru un copil captiv cu personalitate vulcanica a la Deus, asta nu e deajuns :-)). asta e perceptia mea. nimic |
Inteleg
Stii, terapeutul stie si el asta. Clientii vin de obicei pusi pe harta:-)) adica cu neincredere. Si abia asteapta o vorba, un gest ´´gresit´´ al terapeutului pentru a avea motiv sa refuze, sa se enerveze si sa zica ´´stiam eu!!´´Sau merge la terapeut cu asteptari uriase, care daca nu-i sunt indeplinte rapid il intristeaza si-l supara.
Clientul face asta pentru ca ii e frica.Nu este usor sa lasi un strain in strafundurile sufletului tau, este natural sa te opui, sa opui rezistenta.
Apare proiectia si transferul, adica terapeutul este ´´invinovatit´´ de lucururi care nu-l privesc, dar pe care le trezeste in client.
Frica ´´de ceva sau cineva´´de exemplu se proiecteaza pe psihoterapeut. Clientul il vede pe psihoterapeut ´´autoritar, dur..etc´´(proiectie)In consecinta, i se face frica(transfer)sau devine furios(transfer) si deci vrea sa renunte la terapie(evitare)
Sentimentele fata de o persoana importanta din trecutul clientului se transfera in forma autentica spre cel din fata sa care ´´scormoneste´´ sau pune intrebari: terapeutul.
Terapeutul scormoneste in cele mai intunecate unghiuriu pentru ca doar asa te poate ajuta sa te ajuti.
olympia spune:
Conchita, felul in care mama ta s-a raportat la copiii ei are legatura cu relatia ei cu tatal tau, inca de la inceput. Daca ai intelege asta, cred ca ai intelege ce mecanisme au condus-o. Si n-au fost aceleasi de la inceput pana la sfarsit. Adica o motivatie a avut cand era tanara, frumoasa si a luat prima bataie, alta cand a vazut ca aparitia fratelui tau nu l-a imbunat si n-a adus fericire, ci doar mai multa ura (poate asa ea a vrut sa-l lege mai tare si el a lovit-o dublu), alta dupa aparitia ta si alta dupa despartirea de el...
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deus gina_raluca - de ce trebuie sa plangi pe umarul cuiva anume? intra in prima biserica si trage un plans si lasa acolo durerea. Empatie adevarata vei primi doar de la un alt copil captiv sau de la un preot cu har, terapeutul o face pt bani , a invatat cum sa para ca-i pare rau:-) spui ca terapeutul "el imi ofera un model de relatie sanatoasa pe care eu va trebui sa o aplic in celelalte relatii" - adica cineva sa te asculte conditionat de bani...parca-i mai sanatos modelul oferit de prieteni sau de un preot:-) Sa nu ma intelegeti gresit, am un sambure impotriva psihologiei care pune sare pe rana in loc sa puna bandaje sau sa faca preventie. Atata o spuneti si atata o aud ca trebuie intai sa afli, sa suferi, sa cazi ca sa poti sa te ridici...da de ce nu poti sa-i dai foc si sa-ti "bagi picioarele" si sa mergi mai departe? Cu toata terapia de pe lume eu cred ca tot ai momente din cand in cand de recadere si de suferinta. Suferinta asta nu trece in veci ci poate sa fie alimentata sau tinuta sub control. Care-i mai tare, eu sau trecutul, eu sau ego-ul meu tamipit care se hraneste cu durere si cu ganduri din trecut? Eu aleg sa fiu de data asta mai puternica, nu perfecta, nu vindecata doar mai puternica. Si am sa ma mai impiedic si o sa ma sprijin de sot, de prieteni, de o carte, de sport, de o vitamina , poate de un psiholog pana o sa devin din nou puternica. Este gresit sa alimentam ideea ca trebuie sa tindem spre vindecare ca si cum noi suntem bolnave. Nu suntem bolnave suntem doar diferite. Si putem sa fim diferite si slabe sau diferite si puternice - nu avem nevoie de vindecare ci de propria acceptare. va devii ceea ce practici www.de-azi.ro http://oscarfriends.wordpress.com/ Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque. |
Deus n-am citit pana la sfarsit, poate ti-a mai raspuns cineva, dar nu pot sa trec mai departe fara sa-ti raspund.
Psihoterapeutul nu a invatat sa para empatic si nu se preface pentru bani! Da, sigur sunt si uscaturi in padure, dar nu la ei ma refer.
Cine crezi tu ca simte nevoia sa devina psihoterapeut? Uite, Gina a raspuns deja la intrebarea asta. Vin si eu si-ti raspund. Prima data cand mi-am dorit sa devin psiholog a fost pe la 16 ani, cand il citeam pe Freud. Il citeam critic chiar. Gaseam revelatii si la alte chestii ma revoltam "Hei, domnule Freud, aici n-ai dreptate!". Dar ceausescu desfintase facultatea de Psihologie. La 18 ani a venit Revolutia, eu eram in clasa a XII-a, ma pregateam la mate si fizica pentru admitere, automatica si calculatoare - deh, imi placea programarea, imi placea sa construiesc logic, ma bazam pe logica, aveam certitudinea ca nu ma va trada niciodata. S-a reinfiintat facultatea cu putin timp inainte de admitere, dar n-am putut sa ma duc acolo. De frica! Daca ratam admiterea eram terminata, ai mei nu ar fi acceptat asa ceva si nu consideram ca mai am timp suficient sa ma pregatesc. De ce crezi ca ma atragea psihologia? Si ideea sa fac a doua facultate, sa merg totusi la psihologie, m-a bantuit multi ani dupa aceea. N-am putut s-o urmez, erau doar cursuri la zi, eu am lucrat inca din anul 3 de facultate, aveam nevoie de bani sa plec de acasa. Si acum cateva saptamani, Gina imi spune din senin "de ce nu te faci psiholog? ai talent" sau asa ceva. Si de atunci rumeg gandul asta... la 38 de ani mi se parea nebunie. Si nu mi se mai pare nebunie. Stii de ce? Fiindca simt nevoia sa ajut cat mai multi copii captivi sa evadeze. Fiindca stiu ca eu pot sa-i ajut, defapt voi putea dupa ce ma instruiec. Fiindca eu stiu cum este sa fi captiv si am vazut si luminita de la capatul tunelului, stiu ca poti evada! Stiu ca poti sa nu mai suferi!
De ce crezi ca de cand am inceput sa simt ca terapia functioneaza si am inceput sa vad cati copii captivi sunt in jurul meu, am inceput sa scriu aici, pe forum, incercand sa ajut?
Oamenii atrasi spre meseria asta - cei mai multi dintre ei - stiu ce inseamna captivitatea, au trait-o. Empatia lor e autentica. Daca n-ar fi, nu ar reusi sa ajute pe nimeni.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Deus spune:
cu asta basta ca am treba doamne dragi
Bee - nu ma lupt , chiar ma simt bine si ce-i foarte ciudat este ca nu am facut nimic special sau spectaculos. Am decis intr-o zi cand eram in wc pana la gat ca m-am saturat si ca mi-a ajuns atata KKO. Asa am facut si cu fumatul! dupa aproape 20 de ani de fumat ca turcii am lasat tigara jos si nu mi-a mai trebuit, nu i-am simtit lipsa si nu mi-e dor de ea. Nici macar o clipa. Si suferinta pentru mine a fost ca o dependenta. Parca purtam din cand in cand aceeasi rochie de drama queen "eu sufar, va rog sa ma intelegeti si sa ma ajutati"... mi-a ajuns, mi-a imputit destul viata:-)
LadyJ- probabil ca ne este frica, probabil ca este asa cum spui tu...eu recunosc ca nu pot si nu simt nevoia sa ma deschid 100% in fata unui strain - nici macar in fata rudelor sau a sotului. Cand o sa mor o sa duc cu mine unele chestii si o sa fie mai usor pamantul de chestii negative:-)Vorba aia , fiecare ne ducem crucea, de ce sa-i dau cateva kg din ea si sotului meu? :-)
olympia - daca crezi in fatalitate asta primesti, ca si cu oglinda sparta ,7 ani de ghinion si lipsa sex! zilele trecute i-am spus mamei ca eu si sora mea am rupt lantul nefericirilor din familia noastra asa ca vina,tristetea si disperarea nu vor mai fi trasaturile esentiale ale clanului nostru:-)...mi-a raspuns cu ochii tristi ca se bucura tare si parca sufletul ei s-a linistit fiindca era convinsa ca suntem intr-un fel blestemati la tristete vesnica.
revin mai tarziu
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.