Copilul captiv
Raspunsuri - Pagina 21
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Ruxij, cand iti vezi copilu 2 ore seara esti mai ingaduitor cu el...asta-i tot. iar societatea nu prea s-a schimbat decat f putin, oamenii nu sunt mai educati, sunt poate un pic mai informati, ca urla TV-urile si radio-urile, insa sfatnta palmuta e la loc de cinste.....si nu e considerata abuz |
Sunt total in dezacord cu ideea ca nu s-a schimbat societatea si ca oamenii nu sunt mai educati, chiar mi se pare o idee aberanta, dar sa fim de acord ca nu suntem de acord si sa o lasam aici, nu de alta, dar se discuta despre altceva la subiect.
escu spune:
M-am trezit si am deschis subiectul sa vad ce ati mai scris. Numarul de pagini s-a dublat. E bine, e rau? Numai Conchita ne poate spune daca o ajuta sau o bulverseaza si mai tare. Citesc multa durere in mesajele voastre si recunosc ca ma doare si pe mine citindu-le. Nu se poate sa traiti cu durerea asta in suflet. Nu este corect pentru voi si pentru copiii vostri. O purtati cu voi si ei o simt. Trebuie sa va eliberati voi ca sa-i eliberati si pe ei.
Rrox3 ma intreba de ce am scris aici, ce m-a atras la subiectul asta? Pentru ca vroiam sa va arat si cealalta parte a medaliei. Eu am fost un copil captiv sufocat de dragostea parintilor. Copil unic, nu l-au facut pe al doilea pentru ca se temeau ca nu isi vor putea iubi si educa doi copii egal fara sa dea nastere la resentimente, se temeau sa nu sufar cat au suferit ei. Mi-au atarnat pe umeri toate visele lor. Mi-au pus in spate toate asteptarile lor. Stiam asta, simteam asta si orice mic esec capata in mintea si sufletul meu dimensiuni inzecite.
Asta m-a tinut departe de ei. Nu am reusit sa comunicam niciodata pentru ca orice problema de-a mea ii destabiliza pe ei. Am trait langa ei un cosmar nascut din dragoste si perfectionism. Nu am reusit sa ma ridic la inaltimea asteptarilor lor.
Zicea Carina ca ii era frica sa “stand up for myself”. Mie mi-e frica si azi.
| Citat: |
| citat din mesajul lui Gabrielama ... M-am inchis grozav in fata parintilor mei, cu care, desi vorbesc in fiecare zi, nu le spun de fapt nimic. Mama mi-a reprosat acum cativa ani ca nu vorbesc cu ea, ca ea nu stie nimic... acum cativa ani aveam 35 de ani, deci mult prea tarziu sa pot crea acea relatie care te face sa te deschizi. Cand i-am spus de ce nu pot, cand i-am explicat ca o asemenea relatie vine din partea mamei intai catre copil, atunci cand copilul e mic, bineinteles ca a avut aceiasi reactie ca de obicei - ca ce viata grea a avut ea, cum nimeni nu o intelege, etc. ... |
Gabriela, ma regasesc perfect in vorbele tale, desi cauza este exact opusa.
Semnalul de alarma pe care vreau sa-l trag este: "atentie la copiii vostri"
Chuny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carolinah Mie mi se pare periculos pt Conchita ce se intampla aici. Ea are nevoie de terapie, de un ghid competent pe drumul vindecarii! Nu de adevaruri servite de altii la repezeala, ca le-a scapat. |
SUBSCRIU! Acum cateva ore nu am avut curajul sa o spun atat de direct, dar ai foarte mare dreptate!
Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
Nasterea ariciului Vladimir *****
***** Anna, o nastere cu viteza
Sabina spune:
escu, si la mine e exact la fel.
sigur ca au fost si cateva batai memorabile....insa per total m-au coplesit cu " esti perfecta" si cand n-am mai fost s-au dezamagit.
toate framantarile frustrarile mele din faptul ca nu am devenit ceea ce vroiau ei.
Cu iubitul si neiubitul, eu de aia am spus ca nu pot sa cred ca nu exista "deloc" iubire fata de copii.
As fi curioasa RRox sa imi spui ce intelegi tu prin iubire, pentru ca eu incep sa am mari dubii in ultima perioada.
sa va dau un mic exemplu.
eu am acuma niste probleme concrete, fizice, de sanatate.
Am rugat-o pe mama sa stea cu mine , sunt singura cu fata, ca sa o duca la scoala dimineata tp ca mie imi vine f greu. Fizic. Ei binem, nu a vrut. A stat seara cat am avut eu treaba, apoi a plecat. Am rugat-o aproape plangand sa ma ajute, mi-a zis ca asa e pentru mame, greu. Ca am sa pot eu sa fac tot ce trebuie. Chiar daca sunt foarte bolnava.
ma iubeste sau nu ma iubeste?
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
A_Iulia spune:
Pai definitia iubirii e atat de diferita de la om la om, incat ai putea capata, sabina, 33% din raspunsuri cu DA, 33% raspunsuri cu NU si 33% raspunsuri cu NU STIU...
Pacat ca subiectul s-a focusat pe terapie si mai putin pe ce avem de facut, practic, in viitor. din mesajul initial al Conchitei:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita importanta majora a acestui grup, pe langa aia sa ne ajutam reciproc, este insa sa nu perpetuam captivitatea asta la adresa propriilor copii. sa incetam sa repetam modele de comportament si reactie inradacinate in copilarie, fie acestea cauzate de abuz, molestare, abandon, neglijenta, violenta, divort, moarte, etc. e randul tau acum.  nimic |
Postarea lui escu m-a cam pus pe ganduri...este atat de usor sa gresesti! Deci, cum facem?
Chuny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina escu, si la mine e exact la fel. sa va dau un mic exemplu. eu am acuma niste probleme concrete, fizice, de sanatate. Am rugat-o pe mama sa stea cu mine , sunt singura cu fata, ca sa o duca la scoala dimineata tp ca mie imi vine f greu. Fizic. Ei binem, nu a vrut. A stat seara cat am avut eu treaba, apoi a plecat. Am rugat-o aproape plangand sa ma ajute, mi-a zis ca asa e pentru mame, greu. Ca am sa pot eu sa fac tot ce trebuie. Chiar daca sunt foarte bolnava. ma iubeste sau nu ma iubeste? |
Daca ar fi vorba de tine si Sofia in aceleasi conditii, tu ce ai face?
Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
Nasterea ariciului Vladimir *****
***** Anna, o nastere cu viteza
A_Iulia spune:
Vezi, Sybille,pui problema oarecum incorect...cand copiii sunt mici,evident ca au nevoie 100% de suportul parintilor in orice demers. Cand copiii sunt maturi deja, este atat de discutabil...
Edit ca sa spun ca mama mea ar fi venit, negresit, in orice conditii (si bolnava ea sa fie). Totusi nu-mi da mana sa trag concluzii pripite pentru sabina
ladyJ spune:
Nu face nimeni terapie pe forum pentru ca terapia are regulile ei nu se face asa pac-pac-le-am rezolvat!
Conchita are niste intrebari. A expus cateva situatii si si-a expus aici nedumeririle, temerile.
Daca un adult se intreba´´oare mama mea m-a iubit´´? inseamna ca are motivele lui sa se intrebe asta.
Vik, ba da exista dubii, dubii mari, uriase, care te chinuie toata viata.Si Conchita are dubii care trebuie respectate in dialog. Nu degeaba se intreba, nu degeaba povesteste, nu degeaba are cosmaruri, nu degeaba ii vin in minte anumite situatii din copilarie.
Conchita a intrebat de cateva ori daca x sau y considera ca mama ei nu a iubit-o. Unii au raspuns, altii nu. Pentru ca este irelevant ce crede x sau y de pe forum.
Seara cu pricina este o bucata din povestea Conchitei. Putea trece neobservata, spusa asa, la o cafea.
Dar mama despre care vorbim este o mama care i-a spus copilului ei ca nu l-a dorit, ca a vrut sa-l avorteze.
De ce a revenit Conchita exact la povestea din acea seara? Crezi ca intamplator?Nu trebuie judecata doar acea actiune a mamei. Uita-te la postul Sabinei, cu explicatia pe care a dat-o. Ce parere ai? Si la Sabina nu se punea problema, doamne fereste, de cutite, ger, frig, sange, fara incaltari si-n pijamale!
Sigur ca trebuia sa-mi tin gura. Sabina si Olimpia nu trebuiau sa posteze ce cred despre luarea Anei, in acea seara. Rrox3 trebuia si ea sa taca.
Ma intreb cat o ajuta pe Conchita sa-i spui acum ´´mama ta te-a iubit´´ sau ´´mama ta nu te-a iubit´´. Parerea mea este ca ambele variante sunt egale cu ZERO. Tocmai pentru ca numai ea stie adevarul. Mai ramane sa-l infrunte si sa si-l asume total, oricare ar fi el.
Chuny spune:
Adina, am spus aceleasi conditii (deci si varsta intra acolo).
nelia spune:
Eu nu vad nici un pericol pentru Conchita. Stie ce face, stie de ce a deschis subiectul, stie cine este... Asa cum am spus, problema ei este in trecut, ea acolo vrea sa termine treaba, ca sa poata trai mai departe in prezent. Si mai stiu ca este destul de inteligenta, a demonstrat de nenumarate ori asta, ca sa ia din mesaje exact de ce are nevoie, fara sa se lase afectata de ceea ce nu-i trebuie. Nici in familie nu a fost victima, desi asa pare, poate doar atunci cind era copil, poate nici atunci... se poate ca asta sa fi fost motivul pentru care toti cei trei au folosit-o in descarcarea lor, in razbunarea lor... De aici de la mine, eu ii vad pe cei trei cei slabi, pe fetita, adolescenta, tinara Conchita tare. Si asa este si acum aici, chiar daca are nevoie de timp sa inteleaga, va intelege... si va veni in sprijinul fetelor participante asa cum a spus. Pe scurt, pe mine nu ma ingricjoreaza Conchita, am doar o stare de neliniste ca o stiu in timpul de care are nevoie sa inteleaga singura, acolo, in casa ei... fara pe nimeni alaturi fizic. Nu aveti vreun numar de telefon, ca eu as suna-o...
Asta este parerea mea despre Conchita si, pina la proba contrarie, ramin cu ea!
Mai degraba imi fac probleme pentru alte fete care citesc si care nu spun nimic, despre care nu stim nimic... si nu stiu cum le incaseaza.
Cele care scriu, s-au ars, s-au pansat, acum scriu doar uitindu-se la cicatrice...
Si cred ca vom ajunge si la scopul initial al subiectului, dar dupa o perioada zbuciumata, presarata cu confesiuni, necesare pentru a crea legatura si incredere in grup. Pentru ca scopul pentru care a deschis Conchita subiectul, in afara de a lamuri lucruri din trecut pe care inca le mai tirie indoielnice si necunoscute, este acela de a a avea grija de copiii nostri. Si din acest motiv sint si eu aici, interventia lui escu, cu cazul ei, de pe partea cealalta a problemei... arata, ne arata, ca putem gresi cel putin la fel de mult precum parintii nostri, si asta indiferent daca sintem sau nu captivi (eu nu ma simt captiva, as fi putut sa fiu, am toate conditiile in copilarie, dar am indoieli in ceea ce ma priveste ca mama si da, desi nu vad posibil, il vad pe unul din copiii mei aici - Agata vrea sa traiasca in spatiu!
- peste ani, posibil scriind aceleasi lucruri ca ale voastre, ca ale noastre - si asta vreau sa evit!). Si mai mult decit atit, putem gresi crezind ca nu o facem, putem face rau crezind ca facem bine, ca ne-am da viata sa le fie bine!
Asa ca, eu una incurajez orice mesaj... nu e terapie ce s-a scris, sint doar pareri, e doar dialog, sint confesiuni, e un fel de a petrece timpul vorbind despre aceste lucruri despre care ne e greu sau ne-a fost greu sa vorbim... sau nu ne vine pur si simplu. Asa se constituie un adevarat grup de sustinere si asa se contruieste atmosfera calda si plina de incredere din cadrul lui.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU