Copilul captiv

Raspunsuri - Pagina 18

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Conchita tu stii defapt ca nu te-a iubit Fetita aceea mica stie, dar inca nu poate sa accepte.


nu, nu, nu stiu asta. sincer, nu stiu asta. am probleme sa cred asemenea enormitate. mama mea a fost un om foarte foarte bun, un suflet cu adevarat de inger, daca ai fi cunoscut-o, m-ai fi crezut. la usa noastra era ca la mecca, ca ajuta pe toata lumea, nu stia sa zica nu, isi dadea si haina de pe ea. deci, este imposibil. nu cred asta...nu pot sa ajung in ziua de maine daca cred asta...

nimic



Pai dadea si haina de pe ea dar pt tine n-a gasit decat o sacosa?
As zice ca te-a iubit ca erai totusi copilul ei si te-a urat, umilit, neglijat si a tolerat abuzul repetat fratelui tau pentru ca erai copilul tatalui tau. Cel mai des il vedea pe el in tine, nu stiu de ce si prea putin pe TINE, cea adevarata. Parca ti-ar fi pus in cale un milion de cazne ca sa meriti sa-ti arate iubirea.
Poate incerca sa omoare in tine dragostea ei pentru sotul ei, sau a ta pt tatal tau, sper ca nu bat campii zicand asta...

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Conchita tu stii defapt ca nu te-a iubit Fetita aceea mica stie, dar inca nu poate sa accepte.


nu, nu, nu stiu asta. sincer, nu stiu asta. am probleme sa cred asemenea enormitate. mama mea a fost un om foarte foarte bun, un suflet cu adevarat de inger, daca ai fi cunoscut-o, m-ai fi crezut. la usa noastra era ca la mecca, ca ajuta pe toata lumea, nu stia sa zica nu, isi dadea si haina de pe ea. deci, este imposibil. nu cred asta...nu pot sa ajung in ziua de maine daca cred asta...

nimic



Uff... Conchita nici n-ai idee cat de mult seamana cu mama mea...
Nu trebuie sa ma convingi pe mine sau pe altcineva. Eu sunt de partea ta. Nu e o idee buna sa argumentam pe tema asta.
Nici tu nu trebuie sa crezi nimic. Lasa lucrurile sa se sedimenteze. Vei simti adevarul. Tu si nimeni altcineva.
Lasa-ne doar pe post de grup de suport. Sa te ascultam, sa te imbratisam virtual, dar sincer. Nu ai nevoie de adevarurile noastre. Acum ma crezi?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:


Ai fost curajoasa, puternica, generoasa si iubitoare! Nu ai datorii fata de ei. Ai avut atat de mult de dat incat te-ai salvat pe tine si ai reusit sa nu-i urasti pe ei, desi ai fost pe deplin indreptatita.
E imens!

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

Conchita eu cred ca mama ta nu a stiut sa iubeasca a stiut sa fie doar victima...nu as inlocui dragostea din sufletelul tau cu ura ci cu mila, a fost pierderea ei si din pacate voi ati suferit...nu mai astepta sa descoperi de ce , accepta ca atata a putut , atata a stiut si a fost pierderea ei .

Eu, noi, te iubim sincer si, atata timp cat te iubesc nu astept sa raspunzi pronto la mesaje sau sa faci ceva anume:-)
Am invatat pe pielea mea sa incerc sa nu astept si sa nu judec! imi vine sa judec dar imi spun de fiecare data sa tac si sa astept sa vad realitatea fara sa-mi fac eu scenarii inainte.

trebuie sa vrei sa scapi din cosmarul asta! mie mi-a prins tare bine sa scriu tot, cele mai ascunse ganduri care nici la terapeut/preot nu le pot spune si sa plang una buna si sa dau foc la hartie. Nu trece definitiv dar te elibereaza fantastic:-) si daca in viitor mai apare demonul, apeleaza la noi, apeleaza la o carte buna, apeleaza la un preot sau la orice crezi care-ti face bine.

la tine eu vad un incovenient in comparatie cu multe dintre noi...tu esti singura, fara un sot sau iubit pe umarul caruia, cand ai nevoie, sa poti sa te descarci. Noi avem stalpul asta, ori plangem pe el, ori ne descarcam si inseamna mult. Tu nu poti sa o folosesti pe Sonia drept stalp de sustinere...

ma mai ajuta sa ma compar cu oamenii, reali sau virtuali. Si sa observ ca , indiferent de ce si cum s-a intamplat, ceva, ceva am facut, sa observ ca suntem frumosi si sanatosi si sa observ cate necazuri uriase exista pe lume. Cand ma compar, imi creste inima si ma simt mai bine.

"Eu vreau sa fiu fericita.
Eu aleg sa fiu fericita.
Eu ma educ sa fiu fericita.
Eu muncesc sa fiu fericita.
Eu traiesc fericirea.
Eu mentin fericirea.
Eu pastrez fericirea.
Eu sporesc fericirea.
Eu vreau sa raman fericita.
Pot ! Si reusesc!

Daca si ceilalti ne fac fericite, e bine. Inseamna ca ne sporesc fericirea. Caci noi suntem oricum fericite. E deja o stare a noastra permanenta. Ca respiratia.
Meritam sa fim fericite(i).
E ATAT de bine sa fim fericite!

Fiti fericite!
Nu costa nimic.
E gratis.
E in noi.
O activam.
O traim. Intens. La maxim."

cand cad jos ma uit la astea doua filme si-mi revin, si-mi spun ca pot orice! inclusiv sa inving demonii trecutului
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=R9ya9BXClRw

te draga mea

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

inbox- ti-ai deschis sufletul

nu-ti fie frica, noua, tie nu ni se poate intampla nimic! Noi nu patim nimic, suntem si o sa fim bine. Repeta-ti asta si zambeste:-)totul o sa fie bine.



devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Va citesc de cand ati deschis subiectul : sunt Sibylle si 2 copii traiesc in mine: unul captiv si unul liber. Eu am convingerea ca vor fi acolo pt totdeauna si lupta intre ei s-a terminat. Acum am o alta lupta de dus.

Pe langa lucrurile pe care le-am mai scris pe forumul asta despre mine sunt unele pe care nici macar nu le pot face publice. Dar in mare: am fost un copil infometat, batut, umilit, neglijat, pus in pericol de nenumarate ori, expus la promiscuitate, aruncat de la unii la altii ( orfelinat si vreo 30 de case in total) si toate astea pana pe la vreo 15 ani si-un pic cand am ramas SINGURA si STAPANA PE MINE. Mama mea are meritul de a nu ma fi lasat sa mor complet de foame ( intre 15 si 19 ani mi-a trimis banuti lunar care imi ajungeau de paine si mere, iar dupa ce am intrat la facultate plecase si ea in strainatate si mi-a trimis ceva mai mult, banuti care mi-au permis sa termin studiile). Apoi am avut sansa sa intalnesc o familie care sa ma calauzeasca si sa aiba grija de mine, sunt ca niste parinti pt mine.

Regretul meu este ca greutatile vietii nu m-au transformat intr-o persoana exceptionala sau de succes, sunt doar mediocra, nu am o cultura vasta si nici nu am realizari mari pe plan profesional. M-am multumit sa supravietuiesc doar.

Mama mea nu are nicio relatie cu copiii mei pt ca nu are ocazia. Inca. Cred ca are regrete, dar eu imi doresc sincer o confruntare si sa-si ceara iertare pt tot ce mi-a facut. O iubesc si o detest in acelasi timp.

Am o familie frumoasa si am fost o singura data in viata in pragul depresiei. Uneori imi revin in momente intamplari si scene triste din copilarie, le contorizez si cam atat. Familia mea de acum si familia de suflet au un mare rol in echilibrul meu. Fara ei nu stiu ce as fi devenit.

Am o mare capacitate de auto-distrugere, o incredere in mine ce tinde spre zero, tanjesc dupa atentia celor din jur. Cam atat despre mine.

Va citesc in continuare.







Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA



Nasterea ariciului Vladimir ***** ***** Anna, o nastere cu viteza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

"Am o mare capacitate de auto-distrugere, o incredere in mine ce tinde spre zero, tanjesc dupa atentia celor din jur. Cam atat despre mine.'

Asta imi suna foarte cunoscut, fara sa fi avut nici pe departe greutatile tale...

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

"Regretul meu este ca greutatile vietii nu m-au transformat intr-o persoana exceptionala sau de succes, sunt doar mediocra, nu am o cultura vasta si nici nu am realizari mari pe plan profesional. M-am multumit sa supravietuiesc doar."
"Am o familie frumoasa si am fost o singura data in viata in pragul depresiei. Uneori imi revin in momente intamplari si scene triste din copilarie, le contorizez si cam atat. Familia mea de acum si familia de suflet au un mare rol in echilibrul meu. Fara ei nu stiu ce as fi devenit."

ce inseamna exceptionali pentru tine? gresesti, esti exceptionala, ai realizat mai mult decat mii de copii care au crescut in familii ultra functionale! trebuie sa vezi asta si sa te mandresti .


tesi nu te mai compara cu Patapievici, compara-te si tu cu altcineva

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Mai adaug ca nu sunt perfectionista si imi doresc sa ma iubeasca cei din jur asa imperfecta cum sunt.

Deus, nu pot sa zic ca nu am cultura: mi-am petrecut anii de liceu intre Bacovia, Baudelaire si Cioran: se potriveau perfect perioadei. Am citit cat de cat si mai citesc si acum, desi mai mult despre copii in acest moment. Sa zicem ca ma refer mai mult la creativitate, la capacitatea de analiza si de aprofundare a unor teme ... aceste lucruri se dobandesc de la inceput, altfel vorbim de o cultura creata in mod articifial ( vezi, nu stiu sa explic prea bine ce vreau sa spun). Bine, eu zic ca si aia e buna decat deloc, dar m-as fi bucurat ca toate greutatile astea sa fi dat nastere la un talent, ceva, nu la o fiinta mediocra. Desigur ca apreciz felul in care m-am educat si construit, dar sunt convinsa ca as fi putut face mai multe daca nu eram nitel superficiala.

Eu cred ca sunt mame care nu iubesc destul. Iubesc, dar nu cu toata fiinta. Si mai cred ca noi nu putem sti exact ce s-a intamplat in acea noapte si de ce mama Anei a luat-o si pe ea.



Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA



Nasterea ariciului Vladimir
***** ***** Anna, o nastere cu viteza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Oare ce fel de copii captivi au fost si parintii nostri, de au putut fi in stare de asemenea abuzuri? Povesti cutremuratoare, si totusi, care era standardul de crestere a copiilor pe vremea aceea? bataia era rupta din rai, parintele sever era un model pentru altii...

Acu' vreo suta de ani copiii se faceau ca sa fie pusi la munca. De la 6 ani erau trimisi sa munceasca!

Acu' vreo 40 de ani avorturile dar si alte mijloace contraceptive erau interzise. Prea putine femei isi hotarau cu adevarat ce copii sa faca si cand, anticonceptionale? nu existau.

Dar acum? Acum putem face copii doar atunci cand ii dorim. Si ii putem iubi neconditionat din prima clipa cand apar, tocmai pentru ca ratiunea existentei lor e alta. nu i-am facut sa-i punem la munca, sau ca n-am avut incotro, i-am facut ca sa-i iubim.

Stiu eu daca comportamentul mamei Conchitei este a unei femei care nu si-a iubit fata? Judecand cu mintea de acum si cu definitia de acum a iubirii de mama, AP si altele, poate ca da. Judecand in contextul respectiv, probabil ca era absolut un comportament normal de mama, barbatul era zeul familiei, nimeni si nimic nu putea sa aiba prioritate in fata barbatului casei (nici macar copiii), divort?extrem de rar auzeai de asa ceva!

Si ce pretentii sa ai la parinti de comportament AP, cand ei insisi in copilarie nici macar nu erau acceptati la aceeasi masa cu tatal lor, un alt zeu al familiei!

Degeaba le cerem parintilor nostri AP, cand ei de fapt au muncit la camp de la 6 ani si in mintea lor faptul ca nu ne-au trimis la munca de mici reprezenta un progres real in normele de educatie a copiilor lor.

Mergi la inceput