Copilul captiv

rrox3 spune:

Hai sa-ti spun cum e deadline-ul asta nebunesc...
Imagineaza-ti o fetita mica, speriata, care nu intelege bine ce se intampla, care sufera, care-si doreste mai mult decat orice iubirea mamei si a tatalui... dar nu o primeste. E singura. E agresata. Si ea incearca din rasputeri sa faca totul, sa-i impresioneze, sa o vada, sa vada cat e de buna, sa vada ca merita s-o iubeasca... in zadar. E respinsa iar si iar... Daca ai intalni o astfel de fetita ce ai face? I-ai da un termen limita in care sa-i spui toate astea in fata si dupa aceea i-ai pretinde sa le lase in spate si sa fie fericita? Crezi ca ar reusi?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

olympia spune:

Conchita, deci in copilaria ta pana la 17 ani, tata a batut-o pe mama iar fratele tau pe tine, sub ochii mamei? Tata lipsea iar tu,neglijata de ambii parinti, erai abuzata de frate cu tacita complicitate a mamei, amandoi se descarcau pe tine, un copil neajutorat ?
Intre timp a scris si Rox...

Editez ca sa adaug, ca intre timp am citit ce-ai scris. Te-a iubit pe masura resurselor pe care le avea, poate intermitent se revarsa instinctul matern dar era repede inabusit de gandul ca tu esti de fapt "a lui" si el fiind raul, te pedepsea. Poate era orbita de iubirea pentru fiu, cel care indura aceleasi torturi ca ea. Si totusi nu-l salva nici pe el. Era o femeie bonava sufleteste, cata iubire ar mai fi avut de daruit?


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

conchita spune:

pentru ca l-a iubit mai mult pe fratele meu, asta stiu. dar nu ca eu nu am existat deloc in inima ei, cum zice Sabina...cu delocul asta am probleme de acceptare. mai putin, asta stiu...sunt ok cu asta, fratele meu a fost o persoana extraordinara, toata lumea era indragostita de el, deci este explicabil.

cand am plecat de-acasa, a sperat ca pot prelua eu misiunea ei de-a avea grija de fratele meu, ajuns alcoolic si violent ca tata. si am tot avut grija, cinci ani de zile, el fiind mai mare ca mine. timp in care aveam grija si de mama, bolnava de cancer, cu drumuri la spital la bucuresti la fiecare trei saptamani, singura, ca frate-miu era ocupat cu altele, nici macar o data nu a venit cu mine sau sa se zbata sa faca rost de-o masina cand mama cazuse la pat...cinci ani de zile de boala, nu a vrut sa stie...dar povestile astea ce i-a facut el mamei sa-i grabeasca sfarsitul nici nu am de gand sa le dezgrop, pur si simplu nu-s in stare. cu el am avut confruntarea, dupa moartea mamei: i-am spus ca el era barbatul in casa, nu puiul, si ca a stors viata din doua femei pe care nu le-a respectat niciodata si de care s-a folosit, in loc sa aiba grija de noi, de mine si de mama. ca eu is mai mica decat el si m-am saturat sa-mi traiesc viata in umbra lui, ca nu-s mama lui, mama lui a murit, acum e momentul sa-si aiba si singur de grija. de-atunci i-am pierdut urma, nu stiu unde s-a mutat sau daca mai e in viata...

ladyJ spune:

O..da Ana, dar acum nu e important ce crezi ci ce SIMTI.
Trebuie sa ai curajul sa traiesti ura si deznadejdea. O sa te doara foarte tare, tu tot incerci acum cu ´´algocalmin´´ sa reduci cat poti durerea pentru ca stii ce te asteapta.

O sa ajungi desigur intr-o zi sa scrii despre asta asa ca Rrox3. Detasat si sigura pe tine.

Aaa..foarte important: lasa gandul asta ´´mama nu m-a iubit´´ repetat la nesfarsit, ca nu esti robotel. Tu inca nu poti pronunta asta punand PUNCT dupa propozitie. Tu esti inca la semnul intrebarii.

Sunt rascolita de povestea ta, dar si mai tare ma rascoleste faptul ca stiu prin ce vei trece de acum incolo. Dar esti pe drumul cel bun, ai trecut tu prin multe, vei trece si prin asta.

conchita spune:

nu, mama pana la urma a divortat de tata cand aveam eu vreo 7 ani. a plecat de la el cu noi ceva mai devreme, insa, nu reusesc sa-mi amintesc...deci dupa noaptea aia groaznica, ne-am intors la el, desigur, ca de fiecare data, ca plecari tot au mai fost. pe la 4-5 ani am plecat de la el...si de-atunci a inceput fratele meu tratamentul cu bataia. nu stiu cum, dar compusesem o poezie, desi nu eram inca la scoala. despre mama, normal. si am primit prima bataie sa mai scriu inca una. si am tot scris de-atunci si nu m-am mai oprit pana m-am maritat cand mi-a fugit muza cu altul, ca de data asta am tradat-o, adulta fiind, nu copil fara aparare.

rrox3 spune:

Conchita nu e supraomenesc. E posibil sa fi iubita de straini mult mai mult decat de propria mama. Mama nu ti-o alegi, prietenii da. Nu a fost in puterea ta sati faci mama sa te iubeasca autentic, fiindca ea nu putea iubi autentic, era prinsa in propriul scenariu tenebros. La fel ca si tatal tau.
E normal sa te simti asa acum. Dar crede-ma pe cuvant: nu e numai posibil, e chiar minunat.
Nu te mai juca cu tine. Pretul e prea mare. Cauta un terapeut bun, cauta, cere recomandari. Programeaza-te si bucura-te ca faci ceva pentru tine. E foarte important sa ai grija de tine.
Nici macar nu incerca sa te convingi acum de toate astea. E prea mult si ca au navalit peste tine atat de brusc. Lasa-le putin sa se aseze. Si lasa biciul ala deoparte.
Exista iesire din situatia asta si tu esti capabila s-o gasesti. Fara bici, cu ajutor.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

conchita spune:

a reusit deja. numa ca doar pe jumatate...

conchita spune:

nu, nu, nu stiu asta. sincer, nu stiu asta. am probleme sa cred asemenea enormitate. mama mea a fost un om foarte foarte bun, un suflet cu adevarat de inger, daca ai fi cunoscut-o, m-ai fi crezut. la usa noastra era ca la mecca, ca ajuta pe toata lumea, nu stia sa zica nu, isi dadea si haina de pe ea. deci, este imposibil. nu cred asta...nu pot sa ajung in ziua de maine daca cred asta...

olympia spune:

Ma gandeam din nou la povestea pe care am scris-o mai inainte. Sora aceea mai mica mereu zicea ca mama ei n-a iubit-o, ci doar pe fratele ei. Si ca tatal a iubit-o doar pana si-a luat alta nevasta, chiar si fara acte. Ca a pierdut iubirea lui chiar prin faptul ca a ramas la mama. Cunoscandu-i bine pe toti eu as zice ca mama iubit-o, dar altfel. Ea considera ca femeile trebuie sa aiba grija de barbati si atunci trebuie strunite de mici pt asta, era mai severa cu ea, ii dadea tot felul de sarcini in casa, se temea sa n-o faca de rusine, ca de, semana cu tatal, era mai "fluturas" asa... Dar o ingrijea, ii cumpara lucruri din putini bani pe care-i avea, abuz fizic n-a existat.
Si totusi pana la final fata a devenit cumva abuzatorul ambilor parinti, in primul rand al ei si mai tarziu al copilasului ei... de care chiar s-a folosit in toate felurile.
Scuza-ma Conchita ca revin cu povestea asta, nu-i a mea, ci a cuiva apropiat.
Voiam sa spun ca si unde este dragoste, daca nu e aratata in felul potrivit, tot rau e...

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Nu-i asta raspunsul Conchita Ai lua-o in brate, ai ocroti-o, i-ai oferi siguranta si i-ai permite sa creasca iubita de tine. Abia dupa aceea ai tine-o de mana cand ar afla singura toate astea. Fetita are nevoie ca tu, adultul, sa faci asta pentru ea. Si nu vorbesc prostii.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)