AP - reversul medaliei
Raspunsuri - Pagina 9
marybehappy spune:
Draga mamagiuliei, scuze ca scriu astfel, dar citind ce ai scris am avut impresia ca eu am redactat mesajul 
.
Sunt mamica unei leoaice superbe de 13 ani si nu dau sfaturi.
Pana acum cativa ani nu prea imi pasa de zodii, nici azi ....dar sunt mai atenta cu ce am in casa. Fetita mea era sensibila de mica si atenta la detalii si minutiozitati, delicata si dura uneori,am petrecut mult timp gandindu-ma daca am vreo problema eu si nu o pot intelege. Am fost superprotectiva cu ea si poate mai sunt si acum. Dar nu totul mi se datoreaza mie. Ea se dezvolta si se creiona de foarte mica.
La doar citiva anisori, a facut conjunctivita si avand ochii inrositi tare am plecat seara spre spital unde vorbisem cu un dr.-prieten de fam sa o vada...ajunsi la spital ne trimite la oftalmologie sa o vada un specialist.In camera de garda o imagine putin socanta ni se prezinta: o doctorita draguta si amabila si o asistenta , scunda si pitica, cu o usoara cocoasa , cu un aspect de film horror...eu dau sa plec iar cea mica inlemneste si incepe sa urle tipand indescifrabil ceva...intr-o sclipire de moment( caci altfel nu stiu ce a fost)ma indrept ferm spre doctorita si-i spun susotit ca fetita e mai timida si as dori sa o consulte ,,mai'' privat...doctorita intelege si trimite asistenta cu ,,treaba la etajul 2''Usa se inchide si fetita mea se linisteste subit si zice,,acum unde ma asez''si dr o consulta fara probleme....dar viata nu e asa usoara mereu..tratamentul oftalmic a fost dur -pr noi-ca sa-i administram picaturile , tatal o tinea de brate si eu aruncam picaturile de la juma de metru am folosit 4 flacoane in loc de unul, dar am reusit.
Sa nu povestesc de taiatul unghiilor la picioare..tortura nu altceva..daca asculta cineva la usa zicea ca o batem cu parul...nu dorea sa fie atinsa cu mana cand se facea operatiunea.
Am cautat sa aplic ce se scrie in carti, cums escrie ...dar nu mergea.
Apoi am avut onoarea sa cunosc o dna de 70 de ani care privind-o mi-a spus :,, e leoaica, vrea toata atentia, nu suporta sa fie supusa, nu-i place spanacul si isi face lectiile doar la ce-i place ...ce talente artistice are?...Parca e fetita mea cand era mica''Am ramas muta..asa era. Fetitei mele ii place sa fie ea cu orice pret,deseneaza (a facut expozitie personala la 8 ani ), canta, danseaza, improvizeaza si e sublima! Daca oamenii din jur o pot recepta/respecta cum este ea vor avea de castigat..si eu voi deveni o mama mai buna .
Iti urez succes cu micuta leoaica si putere + rezistenta! 
Mary
Eseea spune:
Nana, , nu te-am invinovatit cu nimic, imi pare rau daca asa a sunat 
...dar da, daca niste prieteni ar face asa ceva copilului lor, cu siguranta nu ar mai fi prietenii mei. Imi pare rau, dar asa simt.
Mami de fetita 
si de baietel 
Noi, 2 minuni:
www.supereva.ro/vedetesupereva/folderview.asp?folder=My%20life&page=1" target="_blank">es1.jpg
www.supereva.ro/vedetesupereva/folderview.asp?folder=My%20life&page=2" target="_blank">es2.jpg
Everything is hard before becoming easy...
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei De cateva saptamani bune vreau sa scriu, sa aud parerea mamicilor cu copii mai mari decat al meu, deci de 6 ani +. Mereu am fost si sunt alaturi de fie`mea, de nevoile ei, sar la primul semn, fac absolut tot ce-mi sta in putere sa-i fie ei bine, sa se simta iubita,inteleasa,importanta,centrul universului meu. Am strans de nshpe mii de ori din dinti si-am inghitit si am rabdat si am rerererere - explicat totul. Cand n-am mai putut, am urlat. Pt ca sunt om si gresesc. Insa in acest weekend mi-a secat sufletul In 5 ani juma` pot numara pe degetele de la o singura mana de cate ori a cazut si s-a lovit, pt ca sunt mereu alaturi de ea, mereu in spatele ei sa o ajut/feresc/incurajet/etcetcetc.Si a cazut vineri seara si are o julitura de 1 cm x 1 cm. Si de atunci s-a declansat iadul in casa. Ma rog, nu de atunci, pt ca bine merci s-a jucat si s-a mai dat cu trotineta, a iesit la Mc la plimbare, dar in ideea ca o VA durea nu ne-am mai inteles. Totul a devenit un urlad si strigat. Deci nu ma inteleg cu ea in nicio limba. Nu intelege la amenintari cu dus la spital - regret acum amarnic ca nu am dus-o ! Sa vada dom`le cum e !Isi taraste piciorul cand uita alearga si merge normal. Si l-a tinut nemiscat cu orele, desi era bandajat, apoi lasat la aer pana i-a intepenit piciorul.Si mi-am dat seama ca NU am facut bineee !!! Am obtinut un copil care m-a innebunit In timp ce o apuca spasmul hohotului de plans - deci ea nu se poate opri nici daca o speli cu apa rece, nici daca o scoti la aer, iei in brate, plange si urla ca nu intelegi ca nu ma pot opri si trebuie sa iasa plansuuul. Caci doar asta i-am repetat mereu: sa-si dea glas sentimentelor. Ei bine, am vrut sa taca din gura Sunt sanse ca al meu copil sa fie conform scrierilor din carti ? Ai vostri au avut momente de`astea ? Le-a trecut ? |
Daria, sper sa nu te superi, dar ce am subliniat mai sus nu are deloc legatura cu AP, ba e total opus AP, plus ca ai pocnit-o.
nu te critic de nici o culoare, nici nu te judec, vreau doar sa iti spun ca asta nu are cum sa fie reversul medaliei la AP pentru ca astea nu-s metode AP: parintele nu "obtine" copiii pe care si-i doreste, nu face din copil centrul absolut al universului personal si, mai ales, nu procedeaza cum NU simte, strangand frustrari peste frustrari care rabufnesc prin pocnituri si nervi.AP nu e rasfat si in niciun caz nu restrange libertatea de a experimenta a copilului, dimpotriva. nu e ok sa stai in spatele ei la cinci milimetri s-o pazesti de o cazatura, care e scopul? frica de cazaturi? precautia? precautia e ok pana la un punct, dupa aia poate deveni fobie de viata daca tot ne centram pe drobul de sare. copiii se joaca, deci cad. e normal, e parte din viata.
apoi, tu ai dreptul sa fii si femeie, si Daria pe langa ca esti mama de Giulia. tu esti centrul universului tau si, ca centru de univers, esti mama. modelul ideal asta este - tu esti fericita, copilul e fericit. daca tu tii in tine si procedezi cum nu simti in numele unui sacrificiu imaginar si sa nu sufere copilul, ghici ce se va intampla? exact reversul medaliei, dar fara legatura cu AP.
solutii ar fi, tu mai degajata, cu incredere ca poti sa ramai tu insati si mama buna in acelasi timp (nu-s opuse), idem cu Giulia - da-i spatiu. da-ti spatiu. da-i spatiu sa experimenteze si "raul" unei cazaturi, altfel cum va fi pregatita de rele mai mari, mai ales cand noi nu vom mai fi langa ele?
sorana spune:
Eu credca e o etapa. Adica fi-mea nu-i ca Giulia (a mers foarte devreme a avut si are mereu vanatai, julituri, etc). Dar avut o perioada in vara trecuta (avea peste 6 ani) cand ... ma omorase. In sensul ca orice bubita era o tragedie. Se plangea frate de o amarata de zgarieturica de chiar ziceai ca ar trebui sa o duci la spital ca nu vezi bine ce are ea acolo.
Vestea buna e ca trece. Perioada adica.
Eu zic ca ar trebui sa identifici cauza, mai ales daca se mai intampla. Noi am tot avut discutii pe teme medicale si despre moarte. Cu alte cuvinte copilul nu stia ce e "grav" si ce nu, nu intelegea din ce motive poti sa mori si isi imagina ca daca se loveste un pic si o doare un pic este ireparabil si va muri din asta. Acum imi vine sa rad dar ....
Cand a inteles ca sunt tot soiul de boli minore (daca pot sa zic asa) si ca trec, uneori ne tratam, alteori trec de la sine, alteori facem in asa fel ca sa nu ne fie tot noua mai rau mai tarziu (de ex, punem Rivanol pe buba - acum un an n-ar fi acceptat asta sub nicio forma (cu mare scandal spalam un pic cu apa rece, altceva era inacceptabil), acum e perfect logic si ok).
Acum nici macar nu ma plange daca areo buba mica - o arata, o curatam,punem leucoplas si uitam de ea.
Ca tot am scris un roman - sfatul meu e sa afli ce are in cap, de ce a facut o tragedie dintr-o buba.
Sorana si Monica (7 ani)
szivarvany spune:
Deci: copila schiopateaza la greu si sustine ca umbla normal.
Aseara am facut dush impreuna si singura ei grija era buba.
Au fost cu dadaca in parc, apoi la gradi - s-a intors cu un cucui urias insa ala nu doare - s-a ciocnit iar cu colegul ; aseara la prieteni s-a jucat avand mare grija de buba.
Acum s-a nerfat ca s-a lipit plasturele de piele ... moamaaa, nu va zic ce scandal de am zis ca i-l las acolo ever after. Apoi cand o imbracam l-am dat jos. Apoi a zis ca totusi o doare pielea ... NB:era plasture special din spital de nu-ti roseste pielea si nu se lipeste 
Conchita, eu sunt multumita de conditia mea de mama. Atat. Pt mine asta conteaza si nu asta ma face in vreun fel nefericita sau nemultumita, ci faptul ca nu reusesc sa-mi inteleg copilul.
O fi putin pt unele persoane, poate. Pt mine e suficient.
Si nu incerc sa obtin niciun fel de copil anume. Incerc sa-i fiu alaturi cat pot de mult, pt ca doar pe mine ma are sa fie fericita ea. Asta e scopul meu in viata.
Ma repet, probabil in ochii unora suna stupid, insa stiu ca nu sunt singura in lumea asta mare care gandeste atat de "limitat".
Si da, mi se pare important sa am grija de ea, de nevoile ei cat de mult pot. De ce sa nu evit un accident daca pot, doar sa demonstrez ce ? Ca-si poate scoate un ochi alergand cu creionul in mana ???
Ei bine, eu evit.
Maybehappy, da, asa e si ea, mai mult artista decat sportiva
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui moonchild Ce inseamna AP? De la ce vine? |
AP = attachment parenting
Gasesti pe net informatii cate vrei. Si chiar merita sa le citesti
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca74 Pentru mine, intamplarea povestita de tine aici este un semnal de alarma in ce ma priveste pentru ca si eu cedez deseori in fata copilei mele de numai 2 ani si vad deja "rezultatele": urla din toti plamanii la cea mai mica zgaraietura, este incapatanata, face crize de tantrum oricand si in orice situatii de am ajuns terorizata sa mai ies cu ea din casa, nu ma asculta deloc, nici cu binele, nici cu strigatul la ea... Ce mai, de ce mi-a fost frica nu am scapat.  Sper totusi sa se mai calmeze in viitor si sa fie vorba acum la ea doar de perioada aia renumita - the terrible twos.N.B. Eu zic ca am ajuns in stadiul acesta magnific tocmai pentru ca am renuntat complet la palmuta peste pampersi. Nu de alta, dar am zis sa incerc si metoda majoritatii - scarpinatul la greu in popou si pupatul bine dupa fiecare isprava, buna sau rea. Si iata unde a dus aceasta splendida metoda de crestere a copiilor-regi! Multam fain de pont! |
Exact faptul ca ai renuntat la palmele peste pampersi este de incriminat
Bine ca ai descoperit problema Nu-i pic de empatie in felul in care scrii despre fetita ta... si nu empatia creaza Goe si Goite... poate te gandesti putin la asta.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui NanaMotoc Din punctul meu de vedere, amenintatul nu este o solutie. Este doar parerea mea. AM niste prieteni care au un baietel de 1 an si 3 luni si care sustin la fel, ca al lor copil nu intelege de vorba buna. Drept pentru care, in casa, oriunde mergi, gasesti ace infipte pe oriunde, ca sa le fie la indemana sa intzepe copilul atunci cand vrea sa incerce ceva ce nu are voie. La fel si lingura de lemn. Este la loc de cinste pentru a-i da peste manute. Mie mi se pare extraordinar de traumatizant pentru un copil de varsta lui. Poate de-asta nici nu rade bietul copil. Adica rade numai cand este gadilat f tare. In rest, mereu este serios, studiaza cu atentie, si se mai mira parintii ca atunci cand se intalnesc cu alte persoane copilul vrea sa fie luat in brate de catre acestia si le da peste mana lor cand il cer sa se duca la ei. Cred cu tarie in puterea cuvantului. Copilului trebuie sa i se explice, eventual repete, de cate ori este nevoie, pentru a intelege. La noi asta merge. Nu ai voie sa... ptr ca. |
Nu vreau sa te acuz si nici sa te judec, dar cum rezisti sa nu-ti apuci de mana care inteapa sau loveste asa-numitii prieteni?
Fa ceva!
Anonim daca altfel nu poti. Pentru ca altfel vei fi partasa la traumatizarea si abuzarea acelui baietel.Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei Conchita, eu sunt multumita de conditia mea de mama. Atat. Pt mine asta conteaza si nu asta ma face in vreun fel nefericita sau nemultumita, ci faptul ca nu reusesc sa-mi inteleg copilul. O fi putin pt unele persoane, poate. Pt mine e suficient. Si nu incerc sa obtin niciun fel de copil anume. Incerc sa-i fiu alaturi cat pot de mult, pt ca doar pe mine ma are sa fie fericita ea. Asta e scopul meu in viata. Ma repet, probabil in ochii unora suna stupid, insa stiu ca nu sunt singura in lumea asta mare care gandeste atat de "limitat". Si da, mi se pare important sa am grija de ea, de nevoile ei cat de mult pot. De ce sa nu evit un accident daca pot, doar sa demonstrez ce ? Ca-si poate scoate un ochi alergand cu creionul in mana ??? Ei bine, eu evit. |
Daria
tu poti sa rationalizezi (nu, n-am vrut sa scriu rationezi) cat vrei ca ti-e suficient sa te implinesti doar ca mama, sa ai ca singur scop in viata doar copilul, dar copilei tale ii poate fi prea mult, de la un punct incolo. Te inteleg, nici prin cap nu-mi trece sa te invinovatesc de ceva, dar mi-as dori sa incepi sa te gandesti la asta. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
szivarvany spune:
Mie nu mi se pare ca o prea-cocolosez pe Giuli sau ca o prea iubesc sau prea-cum-vreti-voi, asta referitor la ce a scris Anca.
Nu, chiar cred ca e normal.
Inca ma intreb - de fapt de asta am deschis topicul - sa inteleg ca poate pe undeva e prea putin din ceva.
Clar nu din prostia mea pt ca regret amarnic plesneala, numai asta nu a meritat copila mea, indiferent de circumstante, dar mai ales in aceste circumstante ale noastre cu incidentul "buba".
Deci pe undeva lipsea ceva, asa am simtit eu.
Ceva de la mine inspre ea. De aici de undeva comportamentul ei exagerat.
Rox, nu ma intelegeti gresit, nu sunt demnta complet - am si eu un servici unde imi petrec 9 ore / zi 
, am si eu un partener de viata care locuieste cu noi, deci nu sunt nebuna care umbla dupa copil 24 de ore din 24
Doar ca pt mine e important sa ies in fiecare seara afara in parc sa ne vedem cu copiii si neaparat cu mamicile 
decat sa o pasez cuiva - habar n-am cui as putea - si sa ies eu la un suc cu partenerul. Am pus in balanta si pt mine pe locul 1 e copilul pt ca si eu ma simt bine asa. La suc pot iesi cand ea e la gradi de exemplu fara sa-i fur din putinel ore pe care le pot petrece cu ea.
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela