AP - reversul medaliei

Tala spune:

Paula, un copil care actioneaza numai sub impulsul recompenselor va face la fel si ca adolescent (si nu ai de unde sa stii ce recompense va primi de la anturaj) si ca adult... Lasa-l sa mai si judece, explica-i de ce e bine sau nu sa faca sau nu un lucru, nu doar sa-l faca si primeste bombonica (asta suna a dresaj, sunt subiecte separate pe tema asta). Si nu cred ca e ok sa folosesti mancarea (aici intra si dulciurile) ca recompensa sau pedeapsa. Parerea mea...
Mami de Giulia....fetita e taaare rasfatila - semn ca isi permite si, zic eu, se simte iubita - ceea ce este super ok (ca nervii tai sunt franjuri e alta povetste...). Daca dupa toate sfaturile (n-am citit decat pagina 1 si 5)n-a functionat nimica, de ce nu incerci sa faci jocul ei? Adica sa ii dai dreptate ca buba ei este foooarte mare...fara sa o sperii, doar ca e o chestie serioasa (nu stiu ce ar iesi din joaca asta dar la noi cand se loveste cam tare il iau foarte in serios, dar fara sa il sperii - si reactioneaza f bine cand ii spun sa-si dea el cu rivanol pe julitura si daca-i mai dau si un propolis i-a trecut!!).
Ma cam ingrozesc de ce aud despre varsta minunata de 5-6 ani plus ca in jurul nostru copiii de varsta asta sunt absolut atomici - deocamdata ma 'distrez' cu ai nostri 3 ani juma' - ieri a plans jumate de ora ca am tras apa la wc pana sa vada el ce forma avea 'produsul' lui (nah! deja ma gandeam de unde scot altul....)
Sunt doar niste omuleti care vor si ei din cand in cand o mica victorie sau pur si simplu se trezesc cu fundu'n sus (ca al meu)

http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!

rrox3 spune:

Hai mai Daria, nu exista copii care nu stiu sa cada, exista mamici mult prea grijulii care nu le permit sa invete sa cada cu daune minime D-asta e precauta Giulia, a invatat de la mami


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

szivarvany spune:

Rox, explicatia doctorului la vremea aia fu: e prea inalta pt a se lasa in cur de asta pica asa in fatza desi i am aratat si aratat si aratat doar eram deja in gashca in parc (gashca de acum).

Tala, apa de ploaie ce e pana la varsta asta de 5 ani asa ca o incurajare, da ?
Nu numesc asta rasfatz, pt ca nu face chestii de genul urlat in magazin ca nu cumparam nimic decat lapte de exemplu sau de`astea de mai vad la altii. Sau daca nu ma simt ok si ramanem acasa si nu iesim in parc ma intelege, nu iese fum.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Alizee spune:

Ah, ce m-amuza predictiile mamelor de copii mici cand isi dau cu parerea despre niste copii mai mari ca ai lor.

Hai sa povestesc despre anturaj la nivel de 6-7 ani :
Fetita mea, la gradinita, are o prietena de 7 ani, ea avand 6 ani. Acea fetita o invata numai la rele; cunosc situatia fiindca imi spune copilul ( asta apropo de mamele care scriu ca se va ascunde copilul de mine ). Puisorul meu imi spune singurica si cand face ceva gresit, DAR niciodata nu am pedepsit-o cand a facut ceva neintentionat. Munca mea de lamurire in momentul acesta, este sa ii explic continuu puiului meu ca cine ii este prieten cu adevarat o invata numai de bine. Cine o invata sa faca numai rele vrea doar sa rada de ea ( de fapt, asta a observat si singurica ).
Pt ca un copil sa aiba incredere in mama lui, aceasta trebuie sa vorbeasca continuu cu el, sa-i dovedeasca dragoste, dar sa stie sa impuna niste limite, pt ca asta-i viata. Pana pe la 4 ani, putem suporta tantrumuri, dupa aceea, deja este un semnal ca ceva este gresit in educatia copilului. La mine asa a fost. Eu scriu din proprie experienta, nu din ce cred eu ca poate fi.


allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

AdiS spune:

La prima buba mai serioasa ce a necesitat leocoplast s-a julit in podul palmei. La inceput nu stia ce este acela, deci l-a refuzat din start si cu scandal, asa ca i-am infasurat mana intr-un servetel care la baia de seara s-a dus pe apa sambetei. Incepuse sa urle ca s-a stricat servetulul. L-am convins ca leocoplastul va fi mai sigur asa ca a tot stat cu acel leocoplast mult si bine. Se innegrise, marginile se ridicasera, bubita prinsese coaja, cred ca si picase asa pe sub leocoplast. L-a convins asistenta de la gradi sa i-l schimbe, apoi l-am mai schimbat noi odata dupa care iar nu a mai vrut. A purtat leocoplast 3 saptamani in total, bubita era vindecata demult.

Desigur spunea la toata lumea si toata lumea il intreba ce a patit.

Nu ma gandesc ca i se parea cool sa poarte leocoplastul la manuta dar cred ca el asa considera ca trebuie sa procedeze in acest caz ca sa se faca bine. Noi l-am lasat pana cand a acceptat sa-l dea jos si sa vada ca nu mai are de ce sa il tina.

Intre timp a mai facut rost de alte julituri cu plasturi, dar nu l-au mai tinut asa mult.

Cred ca tine si de ... experienta.

diamat spune:

Daria, nu am reusit sa citesc toate paginile si nu stiu cand o sa apuc, insa as vrea sa-ti spun doua chestii.

Una la mana, am patit ceva asemanator cand d a cazut si s-a julit pe beton (pe singurul petec de beton din uriasa curte cu iarba a bunicii), destul de dureros, nu adanc, insa piele 'zdrelita' pe o soprafata maricica.

S-a speriat foarte tare. O data pentru ca nu se astepta. A doua pentru ca chiar a durut, altfel decat o vanataie 'clasica' :). Si mi se pare normal sa nu te lase sa umbli acolo, instinctul de aparare e mai puternic decat increderea pe care o are in tine. Si mi se pare normal sa ii fie teama, sa se sperie cand isi aduce aminte. Eu, ditamai omu' (si am cateva kg bune care sa imi sustina afirmatia ) am o strangere de inima sau un genunchi moale cand imi amintesc evenimente nasoale. Sunt sigura ca si ei ii e teama.

Cat despre amenintatul cu spitalul, eu zic ca e nu rau, ci extraordinar de bine ca nu ai amenintat-o. Spitalul nu e un loc de care sa te sperii, e un loc unde e ideal sa vrei sa mergi cand nu te simti bine, sa primesti ajutor. Daca era mai rau? Daca chiar avea nevoie de spital si cand o duceai acolo isi imagina ca ii vor face numai chestii nasoale? Atunci sa te fi vazut ce faceai cu un copil necooperant ...

Daca e o julitura mica, stai linistita, se va vindeca si fara pansamente, creme sau alte cele. Daca tii neaparat incearca sa speli rana cu jet de apa, adica sa torni cu sticla, biberonul, eventual in cu totul alt context. O stropealo-balaceala in care ai grija sa uzi un pic de tot si zona cu pricina. Dar chiar se poate si fara. Nu cred ca se baga singura in praf sa-i vina fix pe bubita.

Am fost la un curs de prin ajutor pentru copii la un moment dat si, desi a fost destul de slab, am retinut o chestie foarte importanta (pe care nu cred ca s-a batut suficent moneda, dar, ma rog, cum ziceam, cursul n-a fost extraordinar). Cantareste! Psihicul copilului e la fel de important ca si fizicul. Daca e o julitura mica, si 1x1cm e e mai important cum treci peste, moral, decat fizic. E o chestie mica, nu moare din asta si sansele sa pateasca altrceva rau sunt f mici. Insa sunt sanse mari ca, daca nu reactionezi cumpatat, sa ajungi la chestii mai nasoale.





SI partea a doua: cu AP-ul. Cel mai greu lucru mi s-a parut nu sa fiu langa el, nu sa-l ascult si sa-i vorbesc si sa-l inteleg, ci sa-l las sa plece cand crede EL ca e pregatit. Sa NU fiu in spatele lui, daca el nu mi-o cere, sa NU il tin de mana daca el vrea asa, sa NU il imbratisez sau sa-l consolez daca el prefera sa se descurce singur. Deci nu denigra ap-ul

---

dianocica cu d (3+)

paula2003 spune:

Te inteleg si stiu ca ai dreptate, dar sunt la vremea cand experimenteaza, testeaza tot si nu prea stii cum sa le spui sa te si asculte.

Happiness_4_us spune:

Din punctul meu de vedere, amenintatul nu este o solutie. Este doar parerea mea.
AM niste prieteni care au un baietel de 1 an si 3 luni si care sustin la fel, ca al lor copil nu intelege de vorba buna.
Drept pentru care, in casa, oriunde mergi, gasesti ace infipte pe oriunde, ca sa le fie la indemana sa intzepe copilul atunci cand vrea sa incerce ceva ce nu are voie. La fel si lingura de lemn. Este la loc de cinste pentru a-i da peste manute.
Mie mi se pare extraordinar de traumatizant pentru un copil de varsta lui.
Poate de-asta nici nu rade bietul copil. Adica rade numai cand este gadilat f tare. In rest, mereu este serios, studiaza cu atentie, si se mai mira parintii ca atunci cand se intalnesc cu alte persoane copilul vrea sa fie luat in brate de catre acestia si le da peste mana lor cand il cer sa se duca la ei.

Cred cu tarie in puterea cuvantului.
Copilului trebuie sa i se explice, eventual repete, de cate ori este nevoie, pentru a intelege.
La noi asta merge. Nu ai voie sa... ptr ca.

Repet, este doar parerea mea.

Daria, sunt convinsa ca nu ai gresit in educatia Giuliei. Nu iti mai face procese de constiinta. Sunt momente cand puii mici simt nevoia sa fie alintati/ intelesi, asa cum considera ei/ mangaiati/ rasfatati.

Numai bine!

Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!

"Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!
Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

kj74 spune:

buna ..... poate chiar o doare ceva si numai la anumite miscari asa cum a patit sotul unei amice de l durea ceva suspect de tare doar cand se ridica din pat pe piele nimic vizibil iar la o radiografie s a vazut un cartilagiu putin zdrobit si arata ca o vanatatie pe interior ....zic si eu ....

Happy_in_TO spune:

Nana, nu imi vine sa cred!!!... Ai incercat sa stai de vorba cu parintii respectivi? E de-a dreptul socant!

Daria, esti o mama minunata iar Giulica este si ea super-minunata! Ati avut un episod mai nefericit, atit.

Am acasa o Drama Queen (Maya are 8 ani, a fost mereu si este un copil demanding de atentia mea) si stiu cum este cind sint episoade din astea in care se exagereaza la greu

Eu personal cred ca ea a vrut sa iti spuna ceva dar nu a stiut cum. Problema nu era buba deloc, era ceea ce vroia ea sa iti spuna.

Ce as fi facut eu daca Maya ar fi facut asa?... I-as fi pus un plasture cu Tinkerbell dupa ce as fi mimat ca ii presar un Magic Powder ca sa se faca bine repede. Apoi i-as fi spus ca cel mai bun medicament pentru asa ceva este un ice cream sundae la terasa. Acolo, la terasa as fi vorbit cu ea despre ceea ce o preocupa, intr-un fel relaxat si fara nervi.

Stiu, suna usor de tot dar nu este. Sintem oameni, avem problemele noastre, chestii pe care trebuie sa le facem in fiecare zi, facturi de platit, emotii de sortat, societate de infruntat... Dar... copiii nostri sint copii. Ei acum descopera lumea, limitele, incearca sa simta mediul inconjurator din punct de vedere emotional, incearca sa isi gasesca locul in lume, in viata, in familie, in societatea asta care nu este mereu inelegatoare. Deci este dificil si pentru ei...