AP - reversul medaliei

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Rox, ea a mers singura la 14 luni. DC ? Pt ca nu stia sa cada. Suna ciudat, dar cand toti picii se lasau in fud, Giulik se lasa in genunchi Si abia la 14 luni a spus gata ea singura si fortata oleaca de noi prin exercitii. Nu cazuse niciodata pt ca nu m-a lasat de mana niciodata ...
Da, mereu ii spun sa fie atenta, nu vreau sa pateasca nimic, nu stiu daca asta e anormal.
O las evident sa faca ce vrea pt ca stiu ca va face exact cat poate in siguranta. Asa cum se catara in copacul ala al lor sau in alte jocuri la locul de joaca.

Paula, si eu ma tin mereu de cuvant. Mai ales la recompense.
Si sunt extrem de flexibila cu mancat/imbracat si alte de`astea. Asa o fi si felul meusi si eu am zile de`alea
Avem reguli simple si scurte si de bun simt pe care - la certurile alea din strafundul sufletului - i le amintesc si reamintesc si o intreb daca ii cer prea mult fata de cat ofer.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Cu juliturile, sunt copii si nu dau prea mare importanta. La noi se intampla asa. Vad ce face si ii spun ca se va lovi si il doare, dar sa nu vina la mine. Face si face pana se loveste si apoi se cuminteste.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Buli, probabil ca erai mai mare de 5 ani, cand ai refuzat vacanta la mare din incapatanare.
Sunt copii si copii. Eu spun cum procedez cu fetita mea, pe care de altfel, am invatat-o sa imi povestesca tot ce i se intampla pt a o putea ajuta. Si ii dovedesc continuu ca o ajut de fiecare data, cand imi cere ajutorul.
Numai Mamagiuliei poate afla motivul acestei crize. Noi, doar ne dam cu presupusul; nu cunoastem toate datele problemei.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Paula, recunosc ca de astea mi-e frica. Pt ca de cate ori si-a facut asa de cap, eu am avut dreptate din pacate.
Vb de lucruri de genul nu picta cu bluza ta preferata ... evident a patat-o si nu mai iese ... apoi totusi i-am cusut nejte margele si a spus ca nu va mai picta imbracata cu ea
Dar cand vine vorba de siguranta fizica, nu o las , nu pot sa o las.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Acum tu sa nu te superi pe mine ca ti-am spus ce fac eu cu Paul, nu sa faci ce fac eu.
Ai sa primesti tot felu de propuneri tu trebuie sa fii deschisa si sa culegi ce crezi ca-i mai bine. Este dificil sa dai un sfat, mai ales cand nu cunosti persoana in cauza.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lali spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3


[b]Lali
AP nu inseamna doar ce scrii tu. Exista limite si in AP, dar limite stabilite cu multa empatie si intelegere. Confunzi AP cu parentarea permisiva.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


Nu mi-am propus sa dau o definitie a AP-ului. Am spus doar ca trebuie stabilite si acele limite si ca, in cazul copilului meu, limitele trebuie stabilite cu mai multa fermitate. Nu cred, de asemenea, ca exista solutii universale si ca definitiile trebuie aplicate ad literam.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui mamagiuliei

Lady, s-a mai lovit la 3 ani. Apoi pauze de la astea cu sange
Venea cu troti, eu cu aparatul foto in mana, manevra de curba pe asfaltul intins, cade, am si prins asta in foto merg spre ea, ea s-a ridicat deja ajutata de baietii mai mari si i spun ca ma bucur ca e bine si ca a avut casca, o intreb cum e, ce o doare, ea imi spune ca crede ca genunchiul. Mergem spre baie si o spal cu apa pe buba - care spune ea - e ca o gelatina rosie. Curgea un pic de sange. Se reaseaza pe banca si le spune tuturor ca e ranita. Apoi se intoarce pe pista de trotinete.
Mergem acasa, luam cainele rapid ca spune ca nu o doare. Iesim vreo 20 de minte sa alerge amandoua.
Ajungem sus si-i spun: acum pun ser fiziologic sa dezlipim ciorapii si asa nu te va durea.
La care ea: poi nu vreau.
Ba da, ba nu. I-am explicat. Ii dau ei seringa sa-si puna, ba mai bine eu, urla, tipa, urlaaa. Punem pana la urma si se pune pe plans ... ca e RECE - desi era in dulapior. Si de acolo tam-tam continuu cu buba asta.





Ok, o sa-ti spun parerea mea.
Giulia este ´´mandra´´ ca are buba. E un lucru interesant, care te face ´´mare´´.O arata tuturor..e sange! ´´uitati, m-am lovit, chiar curge sange, da, cam doare...da, sunt ranita!´´

Copiii ´´apreciza´´ cand vad ranile astea la altii(tocmai pentru ca nu ii doare). O rana te plaseaza in centrul atentiei celorlalti.
Giulia a simtit nevoie de a se lauda cu rana ei.

Apoi, joaca a parut ceva mai interesanta. A uitat de buba si s-a jucat in continuare.Vroia apoi sa iasa cu cainele..a pus buba pe locul doi.

Apoi, ajunse acasa, ai vrut sa-i deslipesti ciorapul de rana. Nu a vrut pentru ca inca nu i-a trecut interesul ala pentru buba. N-a vrut vindecarea rapida:-). Stia ca nu o va durea, ca i-ai spus asta, deci ai ´´obigat-o´´sa gasesca alta scuza: e rece!
Apoi teatrul cu piciorul ridicat, taratul piciorului:-)) Ea e ranita, deci accepta asta..

Pe scurt, da importanta ranii pentru ca i se pare foarte cool.

Povestea voastra mi-a adus aminte de copilarie cand tare ne mai minunam noi cand vedeam cate o rana la genunchi din care curgea sange, cel ranit era ca un mic erou:-)
Asa cum copiii se lauda ´´papusa mea e mai frumoasa´´ asa se lauda si cu ´´rana mea e mai...mare´´.

Lauda dispare cand doare. Cand nu doare insa, isi permit sa faca teatru.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_s spune:

Daria, nu ti-as scrie daca fiica-mea n-ar fi fost copie fidela la "precautie" cu a ta...a fost ultima care s-a dat pe tobogan, ultima care a invatat sa mearga cu tricicleta si multe altele. In schimb este un copil extrem e vorbaret, sociabil si cooperant.

M-a frapat chestia cu patinele pt ca seamana exact cu experienta mea cu Mara, numai ca pe ea a doua oara am dat-o la profesor si miracol, dupa 5 minute mergea singura.

Daca Doamne -Fer avea o buba cat de mica se vaita de mama focului.

Intre timp, renuntand la bona (care era extrem de stresata sa nu pateasca ceva la orice pas), copilul a inceput sa-si revina, pentru ca eu nu sunt absolut de loc panicarda, dimpotriva am incurajat-o mereu sa faca mai mult decat firea ei i-ar fi permis.

In fine, ca sa nu ma lungesc, chestia cu bubele cauzate de cazaturi am rezolvat-o asa...o faceam (fac) sa fie mandra de ele, nu stiu cum suna asta, dar mie mi-a iesit.
Ii spun mereu ca uite, ai buba, ce misto, asa aveam si eu mereu cand eram mica,, maine te duci la gradi sa arati copiilor si sa le povestesti cum ai capatat-o..de-astea.

Eu nu cred ca plansul s-a datorat vreunei alte probleme, pur si simplu unii copii, ca si unii adulti, se sperie mai usor.





Oana si Mara 11.08.2004

Noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Eu cred ca suferi tu mai mult din cauza bubei decat copilul. De multe ori nici nu stiu de o buba sau cand au facut buba si nici nu le pasa.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Lady, m-am gandit si la asta, de asta am adus arsenalul bandajelor de tot soiul, plasturi din spital de unde am fost io creme, fase etc, i-am cerut parerea despre forma, marime, insa poate nu ne-am inteles pe undeva .

Sa vedem azi cum sta cu taratul piciorului ... si intepenitul.

Va multumesc tuturor ca inca o data ati fost alaturi de mine in nebunia mea

Voi reveni cu date noi despre plimbarea cu dadaca si cu ziua la gradi

Oana, buna ideea, nu m-am gandit sa o trimit sa se laude.
Paula, io stiu tot pt ca sunt acolo de nebuna ce sunt, stiu.
Bona noastra este mai relax din fire mai ales ca are experiente cu multi copii, eu sunt aia cu panica.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Mergi la inceput