AP - reversul medaliei
Raspunsuri - Pagina 5
rrox3 spune:
Cum am reusit sa ajungem de la AP la santaj si pedepse?
Daria este cea mai lenta si cea mai precauta fiindca ai exagerat cu protectia si i-ai indus sentimentul iminentei pericolului putin prea tare. Schimba-ti atitudinea si s-ar putea sa ai surprize in cateva luni.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
szivarvany spune:
Rox, iti dau un exemplu despre cum e ea:
patinoar, gashca, iarna, turma si eu acolo cu ea de mana.
toti facand comentarii ca uite, Giuli are 5 ani si nu merge singura, asta zile in sir. Ii spun mami, incearca si singura. NU VREAU.
trec zilele si pe ea nu o deranja nimik. ea vroia cu mine de mana. punct.
trec saptamanile si isi da drumul singura !!! atunci cand a considerat ea, indiferent de cate explicatii a primit. i s-a rupt.
in sensul asta e foarte, foarte precauta.
si cum sa o refuz ? :( asa a fost mereu.
Cum sa nu o tin de mana daca vrea ea ?
Sau cu trotineta: nu a vrut sa mearga tot anul trecut. Anul asta si-a dat drumul si a mers pe partie chiar si aseara, stiind ca are faimoasa buba si i-am spus ca nu ar trebui, a spus ca e ok !
De asta sunt contrariata si suparata iar si iar pe mine insami ca ceva imi scapa. Probabil am plictisit forumul de vaicarelile mele, insa sper sa invat mai mult si mai mult si sa fie bine.
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
Lali spune:
Hai sa-mi spun si eu parerea.
Eu cred ca in majoritatea situatiilor calea de mijloc este mai buna decat extremele. Adica trebuie imbinat AP-ul cu putina fermitate. Copilului ii trebuie multa intelegere, dragoste, suport neconditionat dar si un reper practic si emotional. Practic, adica in anumite situatii parintele trebuie sa faca ceea ce e corect (dezinfectat rana, pansat sau nepansat, dat medicamente amare, trezit la o anumita ora, etc.) in ciuda protestelor copilului, si fara explicat la nesfarsit. Adica explicat cat se poate de rezonabil, dar nu la nesfarsit. Asa copilul invata si ca anumite lucruri trebuie facute in viata, indiferent daca ne plac sau nu si ca parintele detine controlul situatiilor si stie ce sa faca in orice moment (asta evident ca o intelege inconstient acum dar constient mai tarziu). Asta ii ofera securitate fizica si emotionala.
Copilul meu s-a nascut (ca si taticul lui, dealtfel) fara notiunea "trebuie", doar cu "vreau". De aceea AP-ul aplicat lui ar duce la mici dezastre. Trebuie sa imbin, nu am ce face. Am observat ca in perioadele in care reusesc sa pastrez linia de mijloc, fara a cadea exagerat in AP (mi se mai intampla si asta din cand in cand) este mult mai echilibrat, mai cuminte in sensul clasic si mai fericit. Cand il rasfat mai mult, invariabil cadem in extrema. Si imi spune singur: nu stiu mami, de ce fac asta, eu nu vreau sa fiu asa, nu vreau sa fim suparati, nu vreau sa ne certam.
Si inca ceva, copii cad si se lovesc. Nu o data. Toti. Si noi am fost la fel. Asta inseamna ca trebuie sa acceptam acest lucru si ca parinti si ca micile vanatai, cazaturi, julituri nu trebuie sa produca tragedii. Daca Giulia e la fel atunci criza a avut alt motiv. Daca nu, poate mai lucrati la asta dupa ce ii trece bineinteles criza. Se pot lovi papusile, ursuletii de plus, se pot pansa, chiar se poate merge la doctor, invariabil toate intamplarile se termina cu bine, inclusiv cu ce curajoasa e papusa, daca statea mult in pat, sau cu piciorul intins rata un spectacol, sau o joaca, sau... ma rog ai prins ideea.
buli spune:
eu mai zic doar una si chiar gata.
copil, fiind, eu am fost foarte incapatinata. deci nu incapatinata, ci inimaginabil de incapatinata. puteau ai mei sa-mi fac orice (pedepse, santaj etc) ca nu cedam.
cedam numai cind ma convingeau.
ba chiar intr-o vara am renuntat de buna voie la o vacanta la mare pentru ca nu am vrut sa ridic un pieptene de jos (si a fost un concurs de ambitii).
ai mei (parinti buni, de altfel) au crezut cu tarie in chestia cu fermitatea si au aplicat-o.
stiti la ce le-a folosit? am inceput sa ma ascund cit am putut de bine atunci cind stiam ca nu sintem pe aceeasi lungime de unda.
acum regreta si isi dau seama ca au gresit, dar relatia de incredere care ar fi putut fi, nu este. ei nici macar nu realizeaza si este mult prea tirziu ca sa le spun. n-as faca decit sa-i amarasc, si-au schimbat mult atitudinea, dar prea tirziu.
copilul meu este la fel de capos. ma uit la el si ma vad pe mine. si-mi amintesc aceleasi ambitii si drame - si il iau in brate, il pup si-mi cer eu scuze chiar daca ar trebui sa inceapa el.
deocamdata sintem ok, nu ii e frica sa-mi marturiseasca orice si n-as vrea sa pierd asta pentru nimic in lume.
asa ca ... metodele pe care le sugerati unele dintre voi pot da rezultate dezastruoase la unii copii.
nu spun ca eu am iesit un copil rau, dimpotriva, am fost cuminte si regulamentara, dar m-am bagat in multe timpenii fara ca ai mei sa stie si as fi putut fi mai fericita fara atitea restrictii (si as fi fost un copil la fel de bun).
mamadeGiulik,
lasa plinsul sa iasa din ea de cite ori are nevoie, gindeste-te cum ar fi sa aiba nevoie sa dea plinsul afara si de fapt sa-l tina in ea.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
szivarvany spune:
Buli, am inteles ideea. Eu la fel eram, preferam sa fiu taiata bucati decat sa cedez
Giulia de exemplu - alt exeplu - ia medicamentele cu mare seriozitate, stiu ca i fac bine toate cele 5 siropuri de exemplu, stie ca nu i-as face niciodata rau. Stie ca daca are febra o voi trezi in timpul noptii si-i pun supozitor. Stie ca fac asta sa-i fie ei bine.
De asta nu inteleg ce a avut zilele astea. Sau ce am avut eu de nu am reusit sa rezolv problema decent.
Lali, la noi nu merg de`astea cu papusile. Insa i-am povestit despre copiii carora le trimitem cateodata jucarii, i-am explicat cat au ei de facut sa fie bine si nu au doar o buba mica.
A spus ca stie, dar ca oricum nu ma ating de buba ei.
Cam tot ce spuneam/faceam se termina asa. De aia ca ea nu vrea. Intelege, dar nu vrea.
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
ladyJ spune:
Daria, e prima oara cand Giulia face buba?
Care a fost exact reactia ei cand s-a lovit, si care a fost reactia ta?
Lali spune:
Citat: |
citat din mesajul lui mamagiuliei Buli, am inteles ideea. Eu la fel eram, preferam sa fiu taiata bucati decat sa cedez Giulia de exemplu - alt exeplu - ia medicamentele cu mare seriozitate, stiu ca i fac bine toate cele 5 siropuri de exemplu, stie ca nu i-as face niciodata rau. Stie ca daca are febra o voi trezi in timpul noptii si-i pun supozitor. Stie ca fac asta sa-i fie ei bine. De asta nu inteleg ce a avut zilele astea. Sau ce am avut eu de nu am reusit sa rezolv problema decent. Lali, la noi nu merg de`astea cu papusile. Insa i-am povestit despre copiii carora le trimitem cateodata jucarii, i-am explicat cat au ei de facut sa fie bine si nu au doar o buba mica. A spus ca stie, dar ca oricum nu ma ating de buba ei. Cam tot ce spuneam/faceam se termina asa. De aia ca ea nu vrea. Intelege, dar nu vrea. Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela |
Si daca a avut o zi mai proasta ? Eu am clar zile in care inteleg dar nu vreau... Si ce ? Daca a vrut sa testeze si asta ? Sa vada ce se intampla daca ea intelege si nu vrea ? Nu tot timpul vrem sa fim iubiti, intelesi, pupati, si sa explicam fiecare stare a noastra. Poate ai insistat prea mult pe asta. Poate mai trebuie lasata in pace la unele "neintelese" si urmarita discret de la distanta, mai ales daca julitura era "in afara oricarui pericol". Poate creste si nu mai vrea ce voia pana acum, vrea spatiu personal mai mare, nu mai vrea sa fie "pe fata" centrul universului tau?
szivarvany spune:
Lady, s-a mai lovit la 3 ani. Apoi pauze de la astea cu sange
Venea cu troti, eu cu aparatul foto in mana, manevra de curba pe asfaltul intins, cade, am si prins asta in foto merg spre ea, ea s-a ridicat deja ajutata de baietii mai mari si i spun ca ma bucur ca e bine si ca a avut casca, o intreb cum e, ce o doare, ea imi spune ca crede ca genunchiul. Mergem spre baie si o spal cu apa pe buba - care spune ea - e ca o gelatina rosie. Curgea un pic de sange. Se reaseaza pe banca si le spune tuturor ca e ranita. Apoi se intoarce pe pista de trotinete.
Mergem acasa, luam cainele rapid ca spune ca nu o doare. Iesim vreo 20 de minte sa alerge amandoua.
Ajungem sus si-i spun: acum pun ser fiziologic sa dezlipim ciorapii si asa nu te va durea.
La care ea: poi nu vreau.
Ba da, ba nu. I-am explicat. Ii dau ei seringa sa-si puna, ba mai bine eu, urla, tipa, urlaaa. Punem pana la urma si se pune pe plans ... ca e RECE - desi era in dulapior. Si de acolo tam-tam continuu cu buba asta.
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
rrox3 spune:
Daria chiar nu ai de ce sa fi suparata pe tine, asta nu foloseste nimanui. Tu chiar faci tot ce crezi si poti mai bine pentru Giulia
Poate gresesc, poate proiectez experienta mea pe voi, dar nu cred ca asa a fost ea de la inceput. Cand a inceput sa mearga oare nu o tineai de mana si cand ea nu mai cerea? Pentru siguranta, desigur. Cand a vrut sa sara sau mai stiu eu ce sa faca, n-ai zis "da-mi mana" sau n-ai apucat-o de mana? Nu ai strigat dupa ea cand se cocota undeva "tine-te bine!, sa nu cazi!, fii atenta!"? Asa cum spui, nu te-ai tinut dupa ea mereu sa o feresti, sa o protejezi, sa o aperi? Asta e supraprotectia. Si asta e raspunsul copilului la ea: precautia si frica.
Cu masura e buna, copiii au nevoie sa stie si ce e ala pericol. E o chestiune de dozaj.
Lali AP nu inseamna doar ce scrii tu. Exista limite si in AP, dar limite stabilite cu multa empatie si intelegere. Confunzi AP cu parentarea permisiva.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
paula2003 spune:
Din dorinta de a nu ajunge ca fetita ta eu fac asa cu Paul(4 ani si 4 luni). Ii spun ca-l recompensez la orice fapta buna, si ii enumar ce-mi doresc de la el. Dar de cate ori greseste sau nu asculta, incerc sa-mi respect promisiunea.
Ex.
- seara cand mergem toti 4 la masa el face fite, ca nu vrea, ca....si ii spun ca pana maine dimineata nu mai mananca nimic daca cum nu papa. Uneori asculta, alte ori pe la 10 cere papa, si sa vezi urlete ca vrea mancare si eu ma tin batoasa ca nu-i dau. Si-am facut asta de vateva ori si acum mananca cand mancam toti.
- are mare placere sa-l scot la o terasa(si Alex), acolo face fite, ca vrea ...tipa, manaca urat, ...si ii spun ca nu-l mai duc deloc si ca nu-l scot din casa cateva zile. Crede ca ma joc dar ma tin de promisiune si sa vezi ce copil cuminte s-a facut.
- mai nou este bolnav de masini, si i-am cumparat mai multe, dar le-a vazut din cutie si fiecare masina inseamna o fapta buna.
una sa se imbrace/dezbrace singur, una sa se spele pe dinti singur, ....si imi spune zilnic ca le-a facut si daca-i dau masinile. Acum a intart in posesia a doar 2 si este super incantat ca face ceva si primesca ceva.
Il mai pedepsesc cu a sta la el in camera cateva minute, si sa vezi plansete....Apoi instanta se face cuminte. Am mai stat si de vorba cu el si i-am explicat de ce nu este bine si vad ca mai tine si asa.
Acum nu-ti spun sa aplici de la mine ce am facut eu dar gaseste ceva ce tine la fetita ta.
Succes.