Cat de mult e prea mult?

baby-boom spune:

Eu sunt de acord cu deciziile luate de copil, dar pana intr-un punct, caci uneori mi se pare ca este prea dificil sa lasi pe spatele lui luarea unor decizii importante si prea complicate pentru el, legate de somn, nutritie, etc, chestii de baza. Luandu-ma dupa exemplul din ograda proprie, am constatat ca negarea e foarte la moda, si ca de multe ori trebuie sa procedez cu manusi pentru a ajunge la linia de finish cu multumire de ambele parti. Altfel, spre ex. a mea copila nu manca, treaba care era ingrijoratoare.

A asculta vibratiile pe care ti le transmite copilul tau e ceva ce ar trebui ca toate mamele sa simta. Ideal este ca mama si copilul sa fie niste parteneri, nici ea sa nu fie seful, dar nici copilul sa nu conduca, caci nici asta nu este normal.

In concluzie, cred ca este prea mult cand simti tu ca este prea mult si cand comportamentul copilului tau iti pare tie anormal, la fel, dupa un sistem de valori al tau si nu al vecinilor/rudelor/prietenilor

Eu cred ca totul este ok :)

Florina si Elise (9 iulie 2004)

Tisina spune:

Kya, ar trebui sa le dai peste nas "binevoitorilor" care stiu cel mai bine cum trebuie cresuti copiii... altora, simplu si la obiect: EU am hotarat sa ii dau voie sa se imbrace cu dresul ales de ea; EU am hotarat sa nu o oblig sa doarma atunci cand nu ii e somn; EU am hotarat sa ii dau de ales ce mananca... in fond asta si e adevarul. Asadar, dragi rude, unde e problema?
Unde este limita? Pai la limita bunului simt. Atata timp cat micile decizii luate de copii nu le sunt nocive, e un lucru bun sa le incurajam.
Si inca ceva: copiii sunt mici, insa in nici un caz prostuti. Sunt mici oameni, cu personalitati si vointa.
Am si eu o comoara din asta mica (mai maricica decat a ta, de 4 ani) si cam tot de pe la 2 ani si ceva are preferinte vestimentare. Pe mine nu ma deranjeaza deloc cand imi spune seara, mami, maine la gradi vreau rochita cutare. Ba chiar imi place sa o vad asa.

Numai bine!

Gabi_K spune:

Parerea mea e ca adevarul e la mijloc.
Deci:
1.nu vrei dresul roz, vrei pantaloni. Ok, draga mea. Dar:
-sunt anumite situatii cand vii cu ciorapi si rochita, si nu cu pantaloni.
-te imbraci cu cevrei, dar nu combini sosete mov cu pantaloni verzi, bluzita albastra si palarie rosie. Exista limite.
2.daca ai mai multe feluri de mancare pe masa, e normal sa-si aleaga. Aici ai dreptate.
3. ora somnului.e ok daca nu vrea sa doarma, dar daca in general e obisnuita cu somnul, e bine sa stea macar o ora intinsa, chiar daca se uita la desene sau ii citesti o poveste.

Fii-ta in curand va merge la gradinita, va intra in "societate" unde va trebui sa respecte anumite reguli. Si daca tu ii dai mana libera inca de acasa la 2 ani, ii va fi tare greu sa se integreze.

Sunt de acord cu tine, respecti dorintele copilului, dar totusi la 2 ani tu trebuie sa fii adultul care decide, si nu ea printesa care te duce de nas cum vrea ea. TU trebuie sa o imbraci corect (si daca vrea pantaloni scurti si tricou iarna, ce faci???) TU trebuie sa ai grija sa manance sanatos, TU trebuie sa ai grija sa-si faca somnul.

OK, ii ceri parerea daca vrea sa se imbrace cu tricoul roz sau cu bluzita alba, daca vrea sa se joace cu papusa sau sa faca un puzzle. Dar nu ii dai mana libera in orice. Exista reguli, deocamdata le faci tu, si le respectati impreuna. Mai incolo, cand va fi mai mare, regulile le faceti impreuna, insa tu vei fi cea care da aprobarea finala.
Dar la 2 ani e cam devreme, zic eu...

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

natalia_nica spune:

Gabi, si ce ti se pare asa grav daca fetita vrea sa asorteze sosete mov cu pantaloni verzi, bluzita albastra si palarie rosie? Cumva va comite o crima in moda? Ha! Eu l-am dus pe copilul meu pe strada cu palarie si baston, de se uita toata lumea amuzata la noi (ca George din Pisicile aristocrate). Si ce daca? Ce se poate intampla? Apropo de pantaloni scurti si tricou iarna. Al meu copil toata iarna a vrut doar asta, ca abia asteptam sa vina macar primavara. Ce-am facut? I-am dat tricou pe el si l-am scos pana in fata blocului. Sti cat a stat? 5 secunde si a fugit inapoi in casa, sa-si ia geaca . Si crede-ma ca nu s-a imbolnavit de la cateva secunde in tricou. Asa i-am demonstrat ca nu-i chiar bine sa iesi iarna dezbracat afara. Si inca ceva: copilului meu nu i-a fost deloc greu sa se adapteze la gradi, nu stiu de ce, dar asta e realitatea. Nu a creat nici un fel de probleme educatoarelor, cu toate ca acasa ii dau voie sa aleaga in orice, mai putin ceea ce l-ar putea pune in pericol. Iar in cazul din urma, ii explic cat pot eu de bine de ce nu se poate face acel ceva periculos, iar intr-un final, dupa 1-2-10 explicatii intelege DE CE.
Si copilul nu te duce de nas! Daca il respecti si ii dai putere de decizie, te va respecta la randul sau. Asta e convingerea mea!

mstela spune:

Kya draga,te inteleg foarte bine..tot de astfel de parinti,azi bunici am fost si eu crescuta,tinuta din scurt ca asa e bine,nelasandu-ma sa-mi creez propria-mi personalitate..si simt azi consecintele..asa ca eu am decis sa NU mai ascult deloc de bunicii copilului meu si sa fac asa cum cred de cuviinta,documentandu-ma si ascultand tot felul de variante pentru a alege in final ceea ce cred eu ca trebuie sa aplic..asa ca si eu ii las destula libertate fetei mele,o las pe ea sa aleaga in anumite situatii,dar cand consider ca e bine sa ma impun,ma impun dincolo de tavalelile ei de berbecutza..
Am auzit si eu din gura socrelei fraza cu "nu poti s-o lasi sa faca asa cum vrea ea"..sau spunandu-i Teodorei:"Mama ta are cam multa incredere in tine"..Da,am incredere in ceea ce face,ce alege,dar sub supravegherea mea..
Pe de alta parte maica-mea a avut grija sa-mi repete in iarna la fiecare telefon dat "Pune-i copilului fular la gura" desi nu i-am pus niciodata,si am tot rugat-o sa inceteze cu asta..Exemple sunt multe..
Deci si eu consider ca trebuie sa procedam cu copiii cum credem noi de cuviinta,noi parintii,mamele,doar ascultand opinia celorlalti dar aplicand ceea ce credem noi ca e bine..dar bineinteles cu mare grija sa nu ajungem in extrema cealalta.

mami de TEA (1.04.08)

Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.

mstela spune:

Frumos spus

mami de TEA (1.04.08)

Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.

mstela spune:

Cu somnul la amiaza am avut si noi probleme mari...la noi nu a mers niciodata sa "capituleze" copilul pe unde apuca de oboseala,nu a mers sfatul gen:"las-o ca la un moment dat oboseste si adoarme singura".No,desi a fost franta,tot continua sa alerge,maraind de somn si impiedicandu-se,dar nicidecum sa puna capul jos sa se culce..
..acum am ajuns la urmatoarea situatie:la ora pranzului punem desene/filmulete,dam sonorul mic,tragem jaluzelele si ne uitam la Pc.Cand nu e cu mine,regula e aceeasi..De regula,in 5-10 minute o ia somnul..iar daca trece o ora si vad ca e fresh si nu da semne sa se culce o las in pace sa se ridice la joak...dar incerc in fiecare zi metoda asta,in speranta ca va adormi,neintreband-o pe ea daca ii e somn fiindca niciodata nu ar spune "da".

mami de TEA (1.04.08)

Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.

inbox spune:

Kya eu zic sa stai linistita, ce sa mai zic ca eu cand a vrut fi-mea sa deseneze pe pereti, am ales un perete de la ea din camera si am desenat impreuna...toata lumea care a venit la mine acasa a desenat ceva pe peretele respectiv, sa vezi oameni in toata firea asa fericiti ca incalca o regula, pana si maica-mea mi-a zis " ce-mi place sa fac asta", bine regula e acum ca doar pe peretele respectiv se deseneaza :)! Au fost si parinti care mi-au zis " copilul meu nu a trecut prin faze din astea", dar acei parinti cu copii mult mai mari nu le dadusera un creion copiilor acasa de teama sa nu scrie pe unde nu trebuie- remarcile lor au trecut pe langa mine.

Fi-mea are 3 ani si 4 luni acum, s-a adaptat foarte bine la gradinita si regulilor de acolo, nu se incapataneaza aiurea, atunci cand e ceva serios si ii explic cum stau lucrurile intelege imediat, nu mi-a facut crize prin magazine ca vrea ceva sau in alte situatii, are in credere in parintii ei ca daca zicem ceva si o indrumam sa faca ceva este pentru bienele ei si al nostru al tuturor nu o ambitie sau o situatie de genul " noi sunetm parintii noi decidem". Asta am remarcat, ca intelege rapid care sunt limitele in anumite situatii, fata de alti copii care au fost mai incorsetati in reguli foarte stricte.




Mami de Maria (noiembrie 2006) si 11+!!

natalia_nica spune:

Exact asa si la noi, n-ar spune in veci ca-i e somn. Asa ca ne punem in pat la un desene animat, iar in final daca-i e somn adoarme, daca nu, macar s-a odihnit putin

wnimra spune:

ma bucur ca nu ai uitat ca si tu ai fost mica , poate acesta este motivul pt care o sa ai o relatie buna cu fiica ta . Ii lasi si ei dreptul la decizie , atat cat de poate pt varsta ei.Are incredere in tine pt ca o respecti si simte asta , daca iti schimbi comportamentul ca asa doresc ""bunicii"" tu si fetita o sa aveti de pierdut.








Mami de Alex( 27.07.2005 )

"Este o arta sa fii fericit printre necazuri"-babette:)