LMA - Albinute & bondari de mar-apr '07 (139)

elpower spune:

Hi, hi! Ce simpatica Anuta! Auzi tu, sa o iubeasca baietii pe mamaia .

Kitty, nu te deprima! Nu esti singura. Am si eu un speciment identic, numai ca un pic mai fricoasa. Adica de departat s-ar departa, dar sa ma aiba in raza ei vizuala, in rest ... identica.
Ce sa zic? Al meu sot nu e crizat, nu tipa la ea aproape nici daca i se urca in cap, drept pentru care leitmotivul ultimelor zile este: "Vreau sa vina taatiii! Sa te duci tu la serviciu si sa stau acasa cu taaatiii! Leao! Ploasto! "
In rest, la fel nu o intereseaza daca ii spun ca ii iau jucariile daca nu le strange, la fel se crizeaza cand nu ii dau ce vrea ea atunci , in momentul ala, la fel o ia la fuga pe strada sa ajunga unde vrea ea etc... Singura amenintare care tine oarecum este ca nu mai mergem afara sau, afara fiind, ca in momentul ala intram in casa. Numai ca asta nu-mi convine mie ca stil de educatie, dar in lipsa de alte pedepse care sa functioneze, pana gasesc altceva mai bun, apelez si la asta.
Azi, la un moment dat, pentru ca nu o lasam sa mai faca nu mai stiu ce tampenie voia ea in momentul ala, m-a amenintat : "Sa stii ca ma culc aici pe jos!" Evident, daca a vazut ca nu-mi prea pasa, (dupa ce se tavalise prin gainatii porumbeilor inainte ce sa imi mai pese) s-a lasat pagubasa. Era obosita, de fapt si nu mai avea niciun chef de mers pana la taxi.
Totul cred ca tine de ce iti spui tu ca parinte in sinea ta, de ce esti dispus sa lasi sa te afecteze. Incerc sa ma abtin, dar nu-mi iese, iar la sfarsitul zilei ma trezesc cu ea adormita in bratele mele si eu cu inima plina de regrete ca nici in ziua aia n-am reusit sa nu o cert/ tip la ea/ apostrofez etc. , ci doar sa fiu calma si sa ii explic. Ce oare sa ii explic? Ca asa o impresie ca nu da doi bani pe ce incerc eu, cu calm, sa ii explic, imi da de cele mai multe ori. Sau o fi doar o perceptie eronata a mea. Cine stie? Mai studiez. Grea meseria asta de parinte! Dar incerc sa ma educ si pe mine odata cu ea. Pacat ca nu-mi prea reuseste.

gaia.nevia spune:

Kitty si ...

Si la noi face Teo ca toate alea cand nu-i convine ceva. Doar ca la el mai aveam o speranta, ii spuneam, bine, uite, daca nu vrei sa mergi cu noi (cand se opunea sa mearga undeva), ramai acasa si gata.
In 3 secunde era la usa urland sa il luam si pe el.
Totul pana la gradinita, cand a inceput sa-mi zica ca el ramane singur acasa si ma asteapta cuminte, sa il duc pe Radu si sa ma intorc de la serviciu. (el asa stie ca eu sunt la serviciu cand el e la gradi... vai de noi cand oi fi pe bune la serviciu).
Deci s-a schimbat tactica la el... nu mai stiu pe unde si cum sa-l iau ca sa obtin cate ceva.
Jucariile nu le strange nici mort daca il rugam noi, decat daca il ameninta ta-su ca-l pocneste... noi suntem good cop-bad cop, TL nu vrea sa-si scoata din cap ca bataia e foarte buna in educatie. Sau macar spectrul bataii.

In schimb am observat ca strange singur jucariile, cand i se pare lui ca e momentul, asa ca il las. Oricum insistenta nu-si are rostul, imediat ce strangem ceva vine Radu si devasteaza. Se aseaza in gramada de jucarii imprastiate si le joaca pe toate cu mainile si picioarele, asa cum s-ar tavali in fan, ca sa aveti o idee.

Sa va mai spun ca Teo e cel mai cuminte copil din lume. Pe langa RAdu.
Nicio problema nu am avut cu Teo cand era de varsta lui RAdu... iar Radu face toata draciile posibile, si mai ales, ceva ce ma scoate rau de tot din minti, se tavaleste si tipa (urla, like in "scream") la orice chestie cat de marunta care nu se desfasoara cum sau cand doreste el.
Practic 80% din timp urla sau plange, din pozitia tavalit si deseori se da cu capul demonstrativ de cate ceva.
Acum are o noua obsesie, (veche revenita), vrea sa se urce in patul de sus. Noi am scos scarile pentru ca e periculos, deci nu poate.
Dar sa nu credeti ca nu incearca, pe toate partile, de pe perete, de pe spatar, de pe bara, de pe tablie, pune mai multe perne, sau o jucarie chiar pe marginea patului de jos, se urca pe ea, se agata de patul de sus si sta agatat in maini urland minute bune.
Cand oboseste, sta pur si simplu in fata patului cu ambele maini ridicate si ragneste. DAca il iau de acolo sau ii distrag atentia, urmeaza tavaleala, apoi aruncatul obiectelor.
Tot asa toata ziua. Nu trec 5 min sa nu-mi spun ca daca era Teo ca Radu, categoric nu mai exista un Radu....

Acu ca am prins-o pe Kitty ca se vaita, indraznesc si eu

Vineri cand am plecat de la gradinita, scena cu Teo. A vrut neaparat sa ia acasa un bmw care nu era al lui.
Nu i-am dat voie, si n-o sa-i dau voie niciodata sa ia lucrurile altcuiva, pentru ca pur si simplu nu intra in ceea ce consider eu acceptabil.
Daca o face schimb, bine, daca copilul celalalt ii da ceva, si primeste altceva, ok, dar sa ia pe furis (zic pe furis pt ca celalalt copil nu era acolo) ceva acasa care nu-i apartine, "over my dead body" cum zic astia in filme.
Asa ca i-am zis sa puna naibii jos ala si sa mergem acasa. Timp in care Radu urla la mine in brate, si incerca sa se arunce peste spate, iar eu il tineam pe el, si bagajele ca vineri iau acasa ce-i de spalat, canile, bla bla... deci pentru mine deja era la limita suportabilului.
Ii mai zic o data sa lase masina ca o gasim luni acolo. Urlete, lacrimi, esti o rea, te urasc...
Zic uite ce e, tu mai ramai si joaca-te pana te saturi, si te iau mai tarziu. Poc! criza de isterie. A aruncat masina cat colo, vreau acasa, vreau acasa, nu ma lasa aici...
n-am mai apucat sa zic, cand am vazut ca nu m-am exprimat bine si el a inteles de fapt ca-l las acolo... ca sa stea sa se joace, il astept afara, nu plec frate fara el. Nimic, nu mai auzea.
A venit cu mine pana la masina, el urland pe jos, acu dupa ce am iesit ca vrea masina aia, si urla asa de tare si cu lacrimi, ca ii curgeau bale din gura, se legana si s-a dat cu capul de un gard, cat si de masina mea. Radu in acest timp arunca blestematul de sobolan de sus, se arcuia de spate si tipa si el, nu stie nimeni de ce.
Am descuiat masina, l-am pus pe radu in scaun, timp in care Teo s-a aruncat pe jos in gardul ala langa care parcasem facand efectiv spume la gura de atatea urlete si tipand ca el vrea masina aia si niciodata nu vrea alta si ca fara aia nu pleaca...
Scapata de Radu am incercat sa-l iau in brate sa-l linistesc, si mi s-a smucit in spate. Am cedat. Am vazut negru. I-am prins o palma si culmea, s-a calmat instantaneu si s-a urcat in masina singur fara discutii.
Pur si simplu n-am mai rezistat. Daca mai rezistam putin, nu stiu ce faceam. Il luam cu forta si-l aruncam in masina? In conditiile in care nu accepta sa il iau in brate, sa-l strang la piept si altele, m-a lovit si peste ochelari, nu mai zic.
Sau ma urcam in masina si ma faceam ca plec?? Nu stiu ce solutii aveam... dar mi-ar placea opinii sa aud, poate data viitoare scapam fara palma.

Evident, cel mai simplu ar fi fost daca, din gradinita inca, reuseam sa ajung la el cu vorba, sa-l fac sa inteleaga ca daca vrea mai stam sa se joace.
Doar ca nu de data asta... cu radu urland in brate, plin de caca si cu temperatura, ca ne jucam si noi de-a viroza...
Acasa i-am explicat ca nu putem lua jucarii care nu ne apartin, ca alt copil ar plange dupa ele, si ca daca vroia musai sa se joace cu acea masina, trebuia sa mai stea putin sa se joace si gata.
Dar ma rog, faptu-i consumat.

gaia.nevia spune:

nimeni pe-aici sa ma certe ca mi-am pierdut rabdarea.....
ati iesit? vine norul? nu vine?

ralualexandrei spune:

Gaia eu nu vreau sa te cert ca nah am si eu momente din astea mai ales cand sunt epuizata fizic si psihic si taman atunci e sfarsitul lumii pt ei.Stiu ca nu e ok cu palma nici la tine nici la mine,am mustrari de constiinta si ma doare sufletul si-mi vine sa-mi car mie vreo cateva palme dupa aia,insa data viitoare incerc sa-mi mentin calmul mai bine,ma gandesc de 5 ori inainte cum sa procedez intr-o situatie de criza,asta e ma lupt zi de zi cu ei si cu mine ,grea meserie oricum.

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 albumul no2

Vreau sa nu mai fiu diferit!!!!

gabi78 spune:

Helau evrioan!

In primul rand La Multi ani tuturor sarbatoritilor! Sa fiti sanatosi si bucurosi si norocosi!

Si apoi .... cu riscul de mi se urca in cap amandoua, adica Cris si Ada ... pai trebuie sa stiti ca am ras in hohote de ceea ce am citit! Pai de ce sa nu moara si crapa vecinului? Scene absolut identice traiesc si eu .... si atunci las' sa fie si la altii ...

Stransul jucariilor nici la Tudor nu se intampla decat daca ma apuc sa strang si eu cu el. Atunci nu numai ca le strange fara sa scoata un cuvant, dar este extrem de cooperant si ma intreaba "asta unde o pun?", "mami e bine daca las asta aici?" si chestii d-astea. Daca eu ii spun "da, ai voie sa rasorni cu conditia sa le strangi cand termini" iar cand termina ii spun "strange-le" pai nu le voi vedea in veci adunate ba mai mult am parte de un mare circ. Dar daca ma duc si ii spun "hai sa le strangem" si deja ma apuc sa fac ce zic, atunci de cele mai multe ori asa se intampla.

Nu il las nici eu sa ia jucariile altor copii si asa mi se pare cel mai ok. Dar cand intalnesc un copil care vrea cu orcie pret o jucarie de-a lui Tudor incerc sa il conving sa i-o lase. Asta nu prea imi iese decar extrem de rar!

Referitor la datul unei palme si apoi calmarea instantanee si la Tudor e la fel. S-a intamplat de mai multe ori ca in urma unei crize nesfarsite sa ii dau o palme si el sa se calmeze imediat ca si cand ar fi fost scos din priza.

Nu sunt de acord ca este o "metoda", nu sunt de acord ca altfel nu se poate, dar sunt momente in care ma crizez eu mai tare decat el!
Si la noi in casa se intampla ca la Cris, adica daca eu reusesc sa ma mentin calma atunci sigur urla taica-su si se duce cat colo orice incercare de rezolva problema cu calm.

Intr-o seara am avut la masa friptura cu sos de rosii. Tudor s-a asezat sa manance si cand a fost vorba sa ii dau sos de rosii a inceput sa se crizeze ca el nu vrea. I-am spus sa guste o singura data si apio daca imi spune ca nu i-a placut nu ii mai dau si ca e un sos f bun si l-am facut special pt el si ca daca manaca se va face si el mare si o sa aibe muschi asa cum au pisoii si "tom si Jerry" (un episod care ii place lui) si fel de fel. El deja era crizat tot. Taica-su instantanei a luat furculita si i-a bagat mancarea in gura. Tudor a inceput sa urle si mai tare si l-a scuipat pe taica-su cu mancare si va dati seama ca circul era maxim!
Dus in camera lui, urlar, urlat, urlat ..... pana la urma l-am adus inapoi la masa i-am spus ca nu ii dau sos si ii dau numai carnita. Si in timp ce ii dadeam carnita, i-am dat si paine inmuita in sos si apoi si sos si a mancat tot ce avea in farfurie. Dar asta dupa ce a fost un spectacol extrem de neplacut.

Ceea ce este si mai aiurea este ca Bianca e de fata la tot circul asta si in mod sigur baga la cap caci uneori si ea a inceput sa faca la fel ca el la masa. Incepe sa planga si se suceste in scaun si nu vrea sa deschida gura. Ceea ce e inca bine este ca ea e fomista si o las cateva minute sa isi faca show-ul si apoi ii dau o jucarie sau telefonul sau telecomanda si gata continuma masa fara probleme.


Cam asta este .... m-am intins prea mult.
sa aveti o dupa-amiaza linistita!

diana_jors spune:

Daca tot invoci norul, ti-l aduc eu, dar intr-o forma in care nu cred ca te astepti
Sa ne imaginam o discutie intre gaia ("Copilul") si o entitate superioara ("Norul" ), de la care Copilul se asteapta la o cearta petnru ca a facut rele - a lovit jucaria si ea s-a stricat.

C: Am gresit, am lovit jucaria si ea s-a stricat...
N: Nu-i nimic, tuturor ni se intampla sa mai gresim, sa ne pierdem rabdarea... in plus, toate lucrurile se strica la un moment dat. Important este sa invatam ceva din ceea ce s-a intamplat... jucaria putem sa o lipim, o reparam, dar o sa ramana pe ea intotdeauna un semn acolo unde s-a rupt... stii, asa cum ti-a ramas tie in frunte liniuta de cand ai cazut pe scari...
C: cum mi-a ramas mie liniuta? vreau sa vad...
N: haide la oglinda... uite, vezi, asta e liniuta... tie ti s-a stricat pielea de pe frunte, doctorul a reparat-o, dar a ramas un semn, care o sa iti aduca aminte intotdeauna ca ai facut rele...
C: Sunt un rau?
N: nu, nu esti rau, nimeni nu e rau, doar ca oamenii uneori fac rele...
C: de ce fac rele?
N: nu intotdeauna vor sa faca rele, uneori vor sa faca lucruri bune, dar iese ceva rau - de exemplu tu vrei sa pui un pahar la loc - deci vrei sa faci ceva bun, dar paharul iti aluneca din mana si se sparge - ai facut ceva rau, chiar daca nu ai vrut. Unii oameni fac mai multe rele decat altii, dar tot nu le spunem ca sunt rai...
C: reparam jucaria?
N: hai sa o reparam, dar sa nu uiti, chiar daca o lipim, semnul unde a fost rupta ramana, si data viitoare se va rupe mai repede tot de acolo...

P.S. as mai baga si povestea din clasele primare, cu tatal care bate cuie in usa de cate ori fiul face rele, dar s-a trezit Alex si cred ca iesim pe-afara...


Diana de Alex (23 aprilie 2007)
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)
When you cross that finish line - no matter how slow, no matter how fast - it will change your life forever. (Dick Beardsley)

gaia.nevia spune:

Gabi, tz tz tz, pai e frumos asa sa razi de capra vecinului?

Diana, tare frumos ai zis tu acolo (adica norul, mey..) I know it's broken de la prima palma.
De aceea si caut explcatii, macar sa nu mai fie urmatoarea. Si niste calmante instantanee pt mine, care nu exista... ca sa pot opri particule de timp si de criza in jurul meu si sa apuc sa am o idee salvatoare.
Din pacate p-asta n-am stiut s-o fac, asa ca incerc sa invat din experienta.

BiancaM spune:

BUna stup!
Of, si eu care ziceam ca Amalia mea e 'rea' si 'crizata'. Nu stiu cum as fi reactionat in cazul in Gaiei, probabil tot la palma as fi ajuns.
Eu de cand cu astia mic, imi pierd rabdarea ceva de speriat. Cu el daca e miorlaila si nu se calmeaza il pun in pat si ies din camera 2-3 min. Cu ea insa incerc sa rationez si eu si sa o fac si pe ea sa rationeze, daca nu merge, o las sa miorlaie si ii tot zic ca nu o inteleg ce vrea din cauza plansului. De obicei se opreste, zice ce vrea si apoi dc primeste, stop, dc nu, plange mai departe, pana gaseste altceva interesant.
Ma duc la urs ca e nervos.



Mami de Amalia si Andrei

Kitty spune:

Buna seara!

Da, ai dreptate Rozi, din cand in cand e nevoie sa imi amintesc de momentele alea in care o simpla oboseala si criza de-a Giuliei parea o binecuvantare. Doar ca majoritatea suntem asa: daca nu avem probleme mari, ne suparam de cele mici.

Ada...cred ca si eu asa as fi procedat.
Cand ma gandesc la voi, fetele cu doi sau mai multi copii cu diferenta mica de varsta...ma gandesc cat de greu va poate fi. Si iarasi ma gandesc ca le e greu celor care stau tot timpul cu copiii. Cred ca daca nu as merge la servici - chiar daca sunt stresata si acolo uneori, dar e altfel de stres - as fi mult mai rau.

Diana tu esti de pe alta planeta.

Stefaniya si eu citeam carti de genul asta si mai citesc, problema e ca nu prea ma tine ce invat. Adica aplic cand sunt calma, linistita, odihnita..in rest mai greu.

Selene spune:

Salutari la toata lumea!
Va mai amintiti de mine? Ca nu am mai intrat de muuuulta vreme! V-am mai citit, trebuie sa recunosc, dar cu scrisul stau cam prost.
In primul rand trebuie sa urez "LA MULTI ANI!" tuturor albinutelor/bondareilor care s-au sarbatorit pana acum, sa creasca mari si sa asculte de mami si de tati
Acum, citind despre atatea "capre ale vecinilor" a trebuit neaparat sa scriu... Pentru ca si eu am una bucata copchil care incepe sa ne testeze limitele, sa vada cat putem duce. In general e un copil cuminte, ne intelegem,dar de cateva saptamani au inceput si crizele de personalitate, plansul fara motiv (bine, asta mai mosteneste si de la mine nu pot da toata vina pe copil ), daca nu facem ce vrea ea se pune pe plans, NU a devenit cel mai bun prieten - NU mananc (desi e rupta de foame), NU ma imbrac, NU strang jucariile (la asta mai functioneaza inca amenintarea ca daca nu le aduni, le strang eu si le arunc afara pe toate; nu am fost momentan nevoita sa pun si in practica acest lucru, dar sa vedem daca va fi nevoie mai tarziu), are momente cand e ingrozitor de uracioasa cu cei din jur - se rasteste la straini/prieteni de a-i nostri/bunici/la noi, bineinteles etc.
Dar, citind ce scrieti voi ma linistesc, gandindu-ma ca e o faza normala prin care trebuie sa trecem (si ca nu e numai al meu copil asa)
Sa o si laud - vorbeste foarte bine, stie toate culorile (asta o spun pt ca primisem un mail cum ca la 3 ani copii trebuie sa inceapa sa invete culorile - al meu le stie si derivatele... si cred ca nu e singura de aici din stup ), face puzzle de peste 30 de piese singura, ii place mult sa ma ajute prin casa (la sters praful, la spalat vase - a se citi se joaca cu apa, dar ea zice ca spala vasele) ...

PROPUNERE - cand va mai descarcati pe aici de ce 'rautati' a mai facut copilul, scrieti si ceva ce face bine Eu am observat zilele astea ca am tendinta mai nou sa vad la ea ma mult partile negative si sa le cam sar cu vederea pe cele pozitive - si va trebui sa corectez neaparat acest lucru!



Anca, de www.TickerFactory.com/][/url]" target="_blank">MARIA ALEXANDRA - 28 februarie 2007