atacuri de panica

beren spune:

Esti gata sa-ti pariezi diploma medicala contra afirmatiei de mai sus?

Medicatie in cazul atacurilor de panica nu inseamna neaparat anti-depresive, poate fi vorba de o cauza fiziologica care duce la vertigo si de aici la teama de lesin in public, exacerbata apoi la agorafobie. In cazul asta, inbalanta chimica responsabila pentru vertigo (care poate rezulta din niveluri anormale de calciu si magneziu) trebuie corectata inainte de orice, ca terapia cognitiva sa fie eficienta.

Pentru beneficiul maxim al celor care au nevoie de informatie, sugerez moderatie in toate opiniile exprimate. Mai precis, afirmatii transante gen "X sau Y nu are ce cauta in cazul asta" nu au ce cauta la un asemenea subiect.

viviana spune:

Acum mai multi ani de zile am avut un accident de masina destul de nasol. Fizic nu am avut nimic.
Timp de o saptamana am vomat tot ce am mancat, si am slabit vreo 7 kg. Am fost bine cam o luna pana s-au terminat problemele juridice. Ddupa aceea au inceput atacurile de panica.
Spontan mi se facea frica, dar o frica teribila. Imi ingheta sira spinarii si incepeam sa tremur, simteam ca nu mai am aer.
Trebuia sa cobor din troleibuz, autobuz, tramvai.
In multime la fel. Eu mare amatoare de inot nu mai puteam intra in apa. La birou printre colegi ma apuca la fel.
Nu a fost vorba de nicio fobie. Factorul declansator a fost accidentul

In acele momente nu doream altceva decat sa fiu lasata in pace, sa nu vorbesc cu nimeni, sa nu vad si sa nu aud pe nimeni. Pentru a ma putea linisti eu pe mine insumi. Aveam nevoie de izolare, nu de prieteni si nici de colegi binevoitori.

Sfatul meu sincer este sa o lasati in pace. Isi va reveni singura.

Nu uitati ca spre deosebire de alte ramuri ale medicinii care trateaza cauza, psihiatria este singura care trateaza numai efectul.

Ca tratament? Am luat numai distonocalm si asta pentru ca atacurile astea au venit cu palpitatii (pe sistem neurovegetativ) si ceva calciu.
In rest, cunoscand cauza mi-am facut autoterapie. O tehnica pe care am invatat-o de la tatal meu. A durat mai multe luni de zile.

Psihiatrul sau psihologul o pot ajuta in aflarea cauzei, daca nu o cunoaste deja.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

XIO spune:

Anxiolitice mai degraba.
Medicatia se da in functie de caz , asa ca va certati aiurea . Tinand cont de faptul ca discutam desore psihicul uman , hotararea de a prescrie sau nu medicatie se bazeaza pe interactiunea cu pacientul, deci , din nou , certurile nu isi au rostul.

***Fur is for petting**

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/

www.adoptiicaini.ro
www.adoptiipisici.ro

ladyJ spune:

Vivi, despre ce auto-terapie vorbesti? Sunt curioasa sa aflu

XIO spune:

Viviana , ce spui tu este cel mai probabil sindromul de stres posttraumatic.
Si nu poti lasa in pace o pers. cu atacuri de panica , stres postatraumatic samd pt. ca nu toate pers. sunt la fel , tu ai fost o norocoasa, ca si altii , dar sunt unele pers. care fara ajutor nu mai pot face nimic.

***Fur is for petting**

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/

www.adoptiicaini.ro
www.adoptiipisici.ro

viviana spune:

LadyJ tatal meu a fost psihiatru. Unul dintre cei mai mari profesionisti din Bucuresti. Din nefericire a murit cand eu aveam 27 de ani.
Stateam de vorba ceasuri intregi despre mintea umana si ma invata diverse tehnici de terapie si autoterapie. Eu sunt o persoana empatica si o buna ascultatoare.
Imi povestea ca in psihiatrie se trateaza efectul si nu cauza.
Intr-o depresie, stress samd, psihiatria trateaza efectul. Dar degeaba trateazi medicamentos efectul daca nu poti inlatura cauza. Este un cerc vicios.
De cele mai multe ori pacientii nu pot inlatura cauza. Fie ca nu o cunosc, fie ca nu o recunosc, fie ca nu vor sa o faca din diverse motive: dependenta, lasa ca ma descurc eu, samd.
El m-a invatat sa-mi fac un fel de introspectie si sa gasesc cauza. Apoi pasul urmator este de a o recunoaste. Apoi de a vorbi despre ea cu mine insami intr-o liniste deplina, eventual dublata de terapie prin muzica. Apoi de a invata sa traiesc cu ea in cazul in care nu o pot inlatura. Asta se face cu pasi mici.
Daca cauza, agresorul principal este o persoana e mai greu de inlaturat daca este o intamplare atunci lucrurile devin ceva mai simple.
Stii, e mai greu de explicat...
In unele postari de-ale mele se poate citi adesea: "Nu reusesti sa scapi de un lucru ocolindu-l ci trecand prin el" - si astea nu sunt vorbe in vant.
Si mai am o maxima preferata care suna cam asa: "Nu poti salva ceva ce nu se lasa din proprie vointa salvat."

Xio, te rog abtine-te din a mai pune diagnostice dupa cateva cursuri.

Retragerea in sine, cateodata poate avea efecte benefice. Iar dorinta celor dinn jur de a ajuta cu orice pret poate avea efectul contrar. Depinde de persoana, insa majoritatea persoanelor nu vor decat liniste interioara, cea capatata prin proprie vointa si nu impusa din afara. De aceea sunt anumite "boli" ce trebuie lasate pe seama psihiatrului iar cei din jur sa fie simpli observatori care pot ajuta doar atunci cand li se cere.

Si inca o dovada ca Beren a avut dreptate in mare parte este si faptul ca m-am indopat cu calciu si magneziu. Pentru ca anumite manifestari ale acestor atacuri duc la dezechilibre electrochimice.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ladyJ spune:

Viviana, ma gandeam ca tatal tau a fost specialist, pentru ca doar ei, specialistii te pot ajuta sa gasesti diferite metode de auto-analiza, auto-control, auto-cunoastere, etc.
Tactica despre care ti-a vorbit tatal tau imi pare a fi una dintre cele aplicate in terapia cognitiv comportamentala si vreau sa te felicit ca ai reusit singura sa te ´´auto-disciplinezi´´ nu este usor deloc!

Am remarcat de cateva ori indemnul foarte adevarat din postarile tale: ´´nu ocoli problema, treci prin ea pentru a o rezolva´´Ar trebui notat

rrox3 spune:

Viviana e perfect adevarat ca nu-l poti ajuta decat pe cel care cauta ajutor, dar cred ca gresesti cand recomanzi tuturor autoterapia.
Tu stiai cauza panicii si mai aveai si capacitatea si cunostiintele necesare sa pornesti autoterapia. Cei mai multi oameni loviti brusc de atacuri de panica habar nu au ce se intampla cu ei si de ce. Nu pot gasi cauza fiindca nu stiu unde sa o caute si, de multe ori, nu au taria si forta necesara s-o caute si s-o "vada". De multe ori cauza e adanc ingopata in subconstient, e un adevar stiut cumva, dar de negandit si neacceptat. Si atunci chiar au nevoie de un terapeut care sa le fie alaturi, sa-i ghideze si sa-i initieze in introspectie si autoterapie. Fiindca nu pot sa parcurga drumul asta singuri, nu-si permit emotional sa treaca prin calvarul aducerii in constient a adevarului aceluia de negandit.

Beren prima vizita a cuiva care a avut un atac de panica este, aproape intotdeauna, la camera de garda. Si a doua la medicul generalist. Si a treia la analize. A patra la cardiolog, a cincea la endocrinolog, etc... Fiindca vrea o explicatie si o reteta miraculoasa care sa-l scape de spaima unui alt atac. Ultima vizita este, eventual, la psihiatru. Doamna in cauza a fost acum cateva luni la psihiatru. Cred ca putem exclude cauzele fiziologice.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

XIO spune:

Viviana draga mea , nu ti-am pus diagnostic , poate esti atat de draguta sa citesti prima mea postare aici. Ti-am spus ca ce descrii tu seamana mai degraba cu stres posttraumatic.
Si ma bucur ca eu dupa ce am facut psihiatrie nu am voie sa-ti spun asa ceva , in schimb toate pers. care nu au facut medicina au voie
bavo!
A , inca ceva , ca tot ai fost atat de "draguta" : nu mai recomanda tu autoterapia pt. ca nu esti doctor sa dai tratament , si daca ai fi in aceasta postura depinde de pacient tratamentul , nu toti reactioneaza la fel .
Asa ca inainte sa sari la jugulara mea revizuieste-ti putin sfaturile neavizate si gandeste-te ce repercursiuni pot avea ele .


***Fur is for petting**

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/

www.adoptiicaini.ro
www.adoptiipisici.ro

unducthable spune:

autoterapie ??

cand am chemat salvarea , pentru ca la varsta mea pot sa realizez cand ajutorul meu pentru mine este in van ..., deci le ziceam , fratilor , v-am chemat de pomana ca mi-am adus aminte ca stiu eu o autoterapie ...

oameni buni , cand imi fac baie , cand iau un nurofen ca ma doare capul, cand ma scarpin eu in crestet ca ma mananca atunci fac autoterapie ... , dar cand cunosti anxietatea la cele mai grele etape ale sale , sa fie cu pardon

oameni buni care aveti probleme , luati in serios si lasati respiratia in punga ca aia este atunci cand te dai in tiribomba si ti se face rau ca te da cu capul in jos ... , fiti atenti la ce simtiti si daca sincer nu mai puteti , CERETI AJUTOR , in felul asta veti trai si nu oricum , veti trai calitativ mult mai bine pentru ca veti avea oameni care sa va ajute si sa va inteleaga

DIANA

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

http://www.dianabostan.evonet.ro/myalbum111.html