Fugeeee!!!!!
Raspunsuri - Pagina 2
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui an-k Buna, uff in sfarsit m-am hotarat sa scriu. Sa incep cu inceputul... Am o fetita de 5 ani care niciodata nu a fost obraznicuta, adica e copilul bun cu problemele varstei pe care le aud si la alti parinti si ma linistesc (acum are ceva probleme cu auzul dar asta e alta problema). Linistiti cu asa bb cuminte ne-am hotarat pentru bb 2, ne-am bucurat foarte mult cand am aflat ca va fi baietel. Buuuun, un dulcic de cum s-a nascut, manca si dormea - mult mai bine decat surioara lui mai mare. La 8 luni a facut primul pas, a mai durat cam doua luni pana a luat-o la goana la propriu, mi-am zis ca e normal, ca experimenteaza, cadea si radea - nu il interesa decat daca lovitura era dureroasa, nu avea nici un simt al pericolului... si nu il are nici acum la ceva mai bine de doi ani. De exemplu am fost ieri la gradina zoologica cu inca o mamica cu 2 fetite. Alergau si cele 3 fetite ale noastre, dar se opreau, se intorceau sa vada unde sunt mamele, cel mic, nimic, daca vedea loc liber se avanta intr-un alergat de abia ca il prindeam, pana la urma nu l-am mai lasat din mana. El nu stie sa mearga la pas decat de mana, daca ii dau drumul manutei fugeee. Altadata am fost intr-un parc cu apa si lebede, lac car nu e ingradit decat cu o 'balustrada', el cum i-am dat drumul din mana a zbughit-o direct pe dedesubt spre apa. Io abia m-am dezmeticit sa sar parleazul si s-o iau dupa el. Cand m-a vazut ca vin, a inceput sa rada si sa fuga si mai tare. Nu am avut control de moment si i-am dat una la fund, destul de tare... ufff. In aeroport cand veneam in ro a trebuit sa treaca de control singur, i-am zis doamnei respective ca eu il las dar trebuie sa-l prinda. Uff, eu chiar incep sa cred ca e iesit din granita normalului si nu mai stiu ce trebuie sa fac. Daca aveti un sfat sau o parere, o experienta asemanatoare, va astept. Ps: scuze pt greseli si incoerenta, nu am timp sa controlez mesajul  anca, Bianca(14/03/2005) si Anthony (08/01/2008) |
Vai, ce m-am distrat cu povestea ta! Parca il descrii pe fi-miu intre 1 si 3 ani!! EXACT asa era si el. Fugea fugea fugea, nu avea nici un simt al pericoului, nu plangea cand cadea si nu avea nici o frica
Avantatul spre lacuri si rauri inclusiv:)) Acum are 8 ani si e normal, chiar cam lenes. Nu mai alearga.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui an-k voi incerca sa ii scot zilnic la plimbare poate se mai potoleste |
Zici ca-i catel...
Eu inteleg ca singura ta problema este ca, fiind mic, isi poate face singur rau...altfel de ce s-ar opri?
Ana, fata mea cea mica, alearga tot...de la inceput, dar am reusit sa o facem sa respecte niste reguli. In we, dupa o lunga perioada de stat in casa (racita), am mers la tara, undeva, si, de cand a coborat in masina, nu s-a mai oprit. Era asa amuzanta!
Mie imi plac copiii astia...si apoi, te-ai gandit, daca nu mai fuge pe afara, sa-si consume energia, ce par cret iti face in casa?
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
an-k spune:
rufus, citind acum, cam ai dreptate, asa suna
Eu m-am referit ca poate daca iesim zilnic la plimbare, se obisnuieste cu spatiile deschise, copilul
azi a fost maxima isprava, deci eu sunt in vacanta dar invat pentru sesiune, asa ca i-a dus tati la cresa, eu acasa, mai mult odihnita decat cu cartea in mana, i-am asteptat cu masa calda, dar si malderul de coji de legume pentru compost. Sotzul tzafnos ca nu le dusesem deja (ca de, am avut timp) le ia si iese in curte, poarta fiind deschisa ca nu avusesem nevoie de masuri de precautie. El iese bombanind, io ma indrept spre bucatarie tot bombanind iar intre timp cel mic a prins momentul sa o zbugheasca, io il cautam sa il pun la masa ... nimic. Bianca striga, 'mami, e poarta deschisa' - mi-a stat inima, am iesit in strada nici urma de el, strigam ca nebua a venit si sotul si alergam si zbieram ca doi zapaciti pe strada. Cand o vad pe matusa sotului, apare cu el de mana - ii facuse o vizita
. Bine ca s-a terminat cu bine dar am tras o sperietura sora cu infarctul. Dupa masa s-a jucat puzzel linistit, totul a fost de parca nimic nu s-ar fi intamplat, va trebui sa luam masuri de precautie, numa cand ma gandesc ca la vara ne vom muta intr-o casa semi terminata, cu curte fara gard, si nici inauntru nu va fi pusa la punct, ma apuca groaza.
an-k spune:
Am uitat sa mentionez ca matusa locuiest in casa de langa.
andruskandu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus Eu inteleg ca singura ta problema este ca, fiind mic, isi poate face singur rau...altfel de ce s-ar opri? |
Asta-i cea mai mare teama! Gandeste-te ce simti cand alearga in fata ta si ajunge la un colt de strada circulat.... si strigi: "Anaaa! Opreste-te!", Nu-ti sta inima-n piept cand te gandesti "oare se va opri pe trotuar?"
Si noi am stabilit niste reguli, a invatat cum e cu semaforul si ca se traverseaza numai de manuta, dar in general prefera sa mearga liber, adica s-alerge, si de multe ori, cu toate ca eu insist sa mearga pe partea interioara a trotuarului, el o prefera tot pe cea exterioara, eventual cu holbatul la camioane, tractoare si microbuze sau autocare... iar mie-mi sta inima-n piept!
SufletDInger spune:
Si noi tot din categoria "tanar si nelinistit". Are 2 ani si 4 luni si fuge de rupe pamantul. Asta n-ar fi nimic, dar sa ma vedeti pe mine cum fug , si cand zic ca l-am ajuns, rade si, o ia din nou la fuga si mai face si slalom. Asta e ...are grija fiumiu sa fiu in forma. Cand trecem prin locuri periculoase, obligatoriu il tin de mana si urla de zici ca acu a luat 5 bice pe spate. Daca reusim sa trecem strada, se incapataneaza ca doreste sa revina inapoi si sa treaca singur, lucru nepermis de noi si atunci incepe criza.....si stam acolo ...el pe jos, eu langa el si ii spun ca dupa ce termina sa-mi zica si plecam mai departe. Daca reuseste sa se ridice crezand ca n-am observat....trebuie sa fiu pregatita...ca iar facem o tura.
Nu accepta sa fie tinut de guler, geaca sau altele. Am incercat cu jucarii care se trag, a mers o zi, insa am renuntat, pt ca vroia sa le urce scarile magazinelor si sa le coboare singur. L-am lasat si a picat vreo 2 scari, de am crezut ca si-a rupt mana.
Deci, bine v-am gasit atletelor.
ingridnen spune:
la fel am patit si eu cand era Cristi mai mic. alerga tot timpul... odata mi-a fugit din magazin in timp ce eu plateam..strada era circulata. Ma mir ca mai sant intreaga la minte dupa cate am "patimit".
Acum e mare, s-a potolit cu fuga, dar face altele
Ingrid si Cristi 7 ani
an-k spune:
bine v-am gasit dragelor
Observ ca sunt multi puiuti 'nelinistiti', eu propun sa facem un club.
Maine nu ii duc la gradi, si vom iesi la plimbare, mie deja imi e groaza de iesirile fara tati care e mai atlet ca mine. De la 3 ani ma gandesc sa il dau la gimnastica impreuna cu soru sa sa isi mai consume energia.
Cele cu copii mai maricei si nelinistiti, i-ati dat la vre un sport?
ymca spune:
la noi s-a rezolvat problema
varsta alergatoarei mele este 2 ani+, in familie existand si un exemplar de copil melc.
plecam la parcul dintre blocuri; eu cu copilul melc de mana ne taraiam intr-acolo, iepurele alerga in fata noastra. pana la parc avem de mers pe o alee pietonala, lunga, care trece printre blocuri. la un moment dat, aleea are un unghi mort, in care nu vad ce face alergatoarea, dar stiu sigur ca e safe. ei, si cum dispare ea in unghiul mort, o vad dupa cateva secunde reaparand, alergand cu toata puterea. parul ii sarea in toate directiile, obrajii saltau, striga ceva si un dulau mare si bland alerga fericit in spatele ei!
de-atunci, seara de seara, imi da manuta, oriunde am merge. magazin, parc, strada, trotuar.
stiu ca e o fericire de scurta durata dar inca ma bucur. eu am cam ras in seara aia pentru ca imaginea era luata din desene animate. ea a fost trista si acum o reimprietenesc cu animalele.
dar in rest functionam tot pe baza de tinut de gluga, tinut de maneca in locurile critice, sprint in spatele ei, etc.
si in general, e un copil care nu sta locului niciodata. cand vorbesc cu ea in casa, in general se sprijina de marginea patului cu spatele si cu picioarele se urca pe o comoda pana cand ajunge intr-o pozitie orizontala, paralela cu covorul, sau se urca pe manerele sertarelor, pe canapele, etc.
alevin spune:
| Citat: |
| Cele cu copii mai maricei si nelinistiti, i-ati dat la vre un sport? |
Stefan face inot. Nu rezolva problema cu alergatu'. Da' macar mai domolim. In rest, tipam, urlam, amenintam cu pedeapsa (asta functioneaza, desi nu stie ce e aia..., i-a spus tata-su ca e ceva groaznic - pana acum a tinut!)