Fugeeee!!!!!

Buna,

uff in sfarsit m-am hotarat sa scriu.

Sa incep cu inceputul... Am o fetita de 5 ani care niciodata nu a fost obraznicuta, adica e copilul bun cu problemele varstei pe care le aud si la alti parinti si ma linistesc (acum are ceva probleme cu auzul dar asta e alta problema). Linistiti cu asa bb cuminte ne-am hotarat pentru bb 2, ne-am bucurat foarte mult cand am aflat ca va fi baietel. Buuuun, un dulcic de cum s-a nascut, manca si dormea - mult mai bine decat surioara lui mai mare. La 8 luni a facut primul pas, a mai durat cam doua luni pana a luat-o la goana la propriu, mi-am zis ca e normal, ca experimenteaza, cadea si radea - nu il interesa decat daca lovitura era dureroasa, nu avea nici un simt al pericolului... si nu il are nici acum la ceva mai bine de doi ani.
De exemplu am fost ieri la gradina zoologica cu inca o mamica cu 2 fetite. Alergau si cele 3 fetite ale noastre, dar se opreau, se intorceau sa vada unde sunt mamele, cel mic, nimic, daca vedea loc liber se avanta intr-un alergat de abia ca il prindeam, pana la urma nu l-am mai lasat din mana. El nu stie sa mearga la pas decat de mana, daca ii dau drumul manutei fugeee. Altadata am fost intr-un parc cu apa si lebede, lac car nu e ingradit decat cu o 'balustrada', el cum i-am dat drumul din mana a zbughit-o direct pe dedesubt spre apa. Io abia m-am dezmeticit sa sar parleazul si s-o iau dupa el. Cand m-a vazut ca vin, a inceput sa rada si sa fuga si mai tare. Nu am avut control de moment si i-am dat una la fund, destul de tare... ufff. In aeroport cand veneam in ro a trebuit sa treaca de control singur, i-am zis doamnei respective ca eu il las dar trebuie sa-l prinda. Uff, eu chiar incep sa cred ca e iesit din granita normalului si nu mai stiu ce trebuie sa fac.

Daca aveti un sfat sau o parere, o experienta asemanatoare, va astept.

Ps: scuze pt greseli si incoerenta, nu am timp sa controlez mesajul

monica70 spune:

In mod sigur nu e iesit deloc din granita normalului ... E doar baiat Si sunt sigura ca asta urmeaza si la mine cu cel mic .

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009)

www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE

www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/glossa.htm" target="_blank">

andruskandu spune:

Hai, mey, ca nu-i al' negru-atat de negru...
Lasand gluma la o parte, si noi am trecut prin asta! Si singurul lucru care ne-a ajutat a fost... rabdarea! Si Andrei o lua la fuga, mai rau era ca nici nu vroia de mana! Muult am mai tras cu asta! Ori il legi de mana ta, ori il lasi liber si stai cu ochii pe el si cu sufletul in gat. Si sa urli dupa el. Acum merge de manuta, si liber cand consider ca se poate, dar mai rar. Dar inainte daca-l luam de mana, lua foc! Si urla de-l stia toata strada.

Asa ca, daca poti sa-l tii de mana, si merge asa, nu-i mai da drumul.

alevin spune:

Am si eu unu' d-asta! Are 4 ani acu' si se opreste cand ma aude suparata dar la varsta celui mic al tau nu aveam curaj sa-i dau drumul la mana ca o zbughea imediat. Eu zic despre el " ce vreti, copil crescut la bloc, atunci cand vede spatii largi o ia la fuga!" Stai linistita, are doar prea multa energie! Se mai potoleste cu varsta. Eu il toc la cap ca se pierde, ca o sa-l fure oamenii rai, samd. Nu prea merge la 2 ani, cel putin la mine n-a mers asa ca singura solutie, nu-i dadeam drumul la mana. Daca nu vroia sa ma tina de mana il prindeam de umar, gluga, haine, orice. Imi venea sa cumpar un ham ca sa fiu sigura ca nu-l pierd!

Miriluta spune:

Ma inscriu si eu pe lista. Al meu are 2,5 ani si fuge mai ceva ca speedy gonzalez. Ma gandesc serios sa cumpar o lesa...oricum ma stiu toti vecinii de pe strada ...astept si eu sa treaca perioada asta. Cel putin stie ca nu are voie sa treaca strada singur. Sper sa nu fac infarct pana o sa treaca de faza asta

anya spune:

Eu am doi baieti. Ce mic (acum are 4 ani) e cel care pe strada imi cauta mana, chiar daca suntem pe trotuar. Cel mare (acum are 7 ani) a fost si inca mai este cum povestesti tu. El merge/fuge inaintea noastra (sa nu ma intrebi cum a fost intr-o excursie pe munte singura cu amandoi...si niste prieteni care aveau grija de ai lor copii). N-am gasit alta varianta decat sa-l invat niste repere - te duci cu bicicleta pana unde se termina trotuarul si te opresti - dar cam asta e totul. Evident, pe masura ce creste poti sa stabilesti aceste repere dar cand e mic...cam greu. Si nu in ultimul rand...e Capricorn, asa ca stiu despre ce vorbesti.

carolinah spune:

Fata mea cea mare (7 ani acum) a inceput sa fuga la varsta de 10 luni si inca mai fuge. Cand ma duc in parc o ia la goana si trebuie sa-i reamintesc ca exist si eu pe lume si trebuie sa-mi spuna daca vrea sa plece mai departe, nu de alta, dar am pierdut-o de cateva ori pana acum (pt cateva minute...) si sunt stresata daca n-o am sub ochi o vreme indelungata.

Eu o accept ca atare! Ce sa-i fac, s-o leg? Nu, nu vreau. Mereu sunt cu ochii pe ea si cam atat. Cand era mica, o dadeam jos din masina, o tineam de haina la spate (cam cum se tin cainii de blana de la ceafa) cat imi luam geanta, inchideam masina etc, ca altfel tasnea ca din pusca fix in strada! Acum e mai bine, evident, are mai multa grija, dar tot alearga!!!

Cand coboara dimineata din masina in fata scolii o ia la goana si intra fugind. Parca nu stie sa mearga, desi i-am tot zis, mai ales acum in iarna cand a fost multa gheata...

Cu varsta se mai domoleste, rabdare.

toanca spune:

Ne inscriem si noi pe lista
Are 4 ani si 3 luni si nu il poti stapani.
Fugeee.....de nu ne putem tine dupa el; nu se uita in stanga sau in dreapta...iar in parc e jale mare

an-k spune:

Merci mult pentru raspunsuri. Ma bucur ca nu suntem singuri.
Ai mei sunt crescuti la curte si cateodata ma gandeam ca am gresit ca nu i-am scos mereu la plimbare ci ii lasam sa se joace in curte, voi incerca sa ii scot zilnic la plimbare poate se mai potoleste, desi din ce scrieti se pare ca doar trecerea timpului va ameliora fuga:). Orisicum ma voi inarma cu foarte multa rabdare.

khrisu spune:

Trebuie sa fii calma...iesiri precum palmuta la fund nu-si au rostul..faci mai mult rau. Baiatul meu facea precum al tau..mai rau era ca nu stia nici de manuta sa mearga. Foloseste un ham cand mergeti pe strada, in locuri periculoase. Noi am avut un incident care putea sa se termine tragic..din fericirea nu s-a intamplat nimic... daaarr... intr-o seara am iesit toti 4 la plimbare, eu cu fata in port-bebe iar baiatul agatat de ambele maini de parintii lui...dintr-o data s-a oprit..s-a zmuls efectiv din mainile noastre a sarit peste bordura cu plante si fix in sosea a aterizat. Toata operatiunea a durat 2 secunde de n-am avut timp sa reactionam. Norocul nostru era ca nu circula in momentul ala nici o masina. Abia dupa varsta de 3 ani s-a calmat, merge frumos de mana cu mine, dar calm fara sa alerge. Rabdare

Adriana mica spune:

An-k, tot in categoria "tanar si nelinistit" ne incadram. Noi l-am lasat liber, dar cat a fost mai mic stateam cu ochii pe el ca pe butelie, mai ales sa nu dispara de langa noi fara sa ne dam seama.

Cand trecem strada sau prin alte locuri periculoase, am avut insa inca de la inceput o abordare foarte stricta; pe masura ce a crescut, a inteles ca acest lucru nu poate fi negociat si trebuie sa mearga de mana cu noi. Cum ajunge insa pe trotuarul celalalt, o ia din nou la picior. Un alt lucru pe care am reusit sa il invatam in ultima perioada (dupa 3 ani) este sa anunte atunci cand vrea sa plece (de exemplu, in parc) in alta zona.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...