LMA ! Ghiocei de martie-aprilie 2009 *182*
Raspunsuri - Pagina 17
doranna spune:
tufete,
am taiat si noi motul in w-e 
stiu, o sa sariti ca la fata nu se taie motul, doar se rupe turta ei bine, la mine in zona/ familie s-a taiat intotdeauna motul si la fata
mama si acum il pastreaza pe al meu intr-o cutie
am facut petrecere in familie, cu ai mei, nasii + 2 copii si inca o prietena apropiata; iulia a fost foarte prietenoasa cu toata lumea, n-a plans nici macar la chinul prinderii motului (mai ales ca e sensibila cand e vorba de caputul ei
, nu suporta nimic, o sa vedeti in poze reactia ei la coif si caciulita), a sarit chiar peste somul de amiaza, dar a picat lemn la ora 9 fara ceva (ora ei de culcare e de regula 10)
sa vedeti ce a luat de pe tava: prima data: forfecuta, a doua oara pieptanul, pixul si un lant de argint (toate la o mana), iar a treia oara... SONETE DE SHAKESPEARE!!! in limba engleza!!!!
Ilinca, ce ne comentezi? noi am zis ca fie o sa fie o intelectuala foarte cocheta, fie o "hair-stilista" foarte culta
am pus poze la semnatura, daca vreti sa ne vedeti
m-am rasfatat zilele astea cu turta, tort, cola si lacrima lui ovidiu 
dar de maine promit sa revin la o dieta mai echilibrata
Mami fericita de 
in curand 
Iulia-Alexandra (23 martie 2009)
Poze
anamariame spune:
Multumim de aprecieri!A fost o zi foarte frumoasa, intr-adevar. Si vremea a tinut cu noi, caci ne doream tare mult sa ajungem la aniversare.Ana-Maria, mami de Eva Maria (23 aprilie 2009)
doranna spune:
anca_nicolae,
m-ai facut sa caut in dex topoganul
Mami fericita de in curand Iulia-Alexandra (23 martie 2009)
Poze
anca_nicolae spune:
Am facut "cei trei lapti".
Sa va pove ce aveam in gand inainte sa ma dau pe topogan.
Ziua de ieri a pictat un intreg noian de "cioburi de viata" [in seara asta emit pe unda monvas :))]. Dimi ora 7 incep treaba, pregatit masa, farfurii, etc. Imi amintesc de cumparat painea, trezesc pe exul sot sa se grabeasca la magazinas, si ii aduc aminte ca la tara se termina repede painea. Ma intorc la bucatarie, ora 7,30, re-vizitez exul in budoar, el.. re-sforaia. Trimit pe un alt om la paine, gaseste ultimele 17, in loc de 20. Gandesc: "da, inca 1 data mi se confirma ca ce stiu EU ca trebuie facut e bine sa fac EU singura, fara sa ma bazez pe altii, mai ales pe barbati precum ex-ul ". Imi cer iertare [dar numa un pic] in gand, in fata lui mamaie, ca tocmai de fi-su bodoganeam. Buun, aprind o candeluta, chipul blajin al soacrei mele, mamaie, imi apare in minte. Cu o anumita liniste, am simtit ca era bine ceea ce facem noi pentru dansa. Si imi depanam in minte, printre umplut rosii cu salata de vinete, cum fost in capitolele trecute o discutie despre religie/biserica/obiceiuri laice/credinta, si cum postarea cea mai complexa mi-a ramas in minte a symplianei, bolduita de povestea lui olisor despre transformarea fratelui ei. Exista, in prima instanta, tendinta de a trasa granite CLARE intre credinta si obiceiuri impuse de catre biserica, si multi spun ca sunt credinciosi, dar doar in gandul lor, in linistea lor de acasa, fara tam-tam la biserica etc. In prima instanta asa este. Daar, privind mai departe, zic eu asa: daca cineva se declara credincios [chiar si doar in sinea lui] inseamna ca el crede in ceva, divinitatea sau alta denumire, important ca el crede in ceva DIFERIT si superior fata de simplul trup uman, ca adunatura de celule si alte elemente biologice. Atunci inseamna ca el crede in ceva sa-i zicem spirit, sau suflet, etc. Buun, DAR, aici vine adevarata intrebare: credem doar in existenta sufletului nostru, SAU credem in existenta sufletului SI in cei din jurul nostru? Dar in existenta sufletului dupa moarte? Daca da, atunci ce facem pentru acele suflete, ale celor ce au fost in jurul nostru? Caci pentru ele, poate nu mai este "de ajuns" sa ne rugam noi, in linistea noastra de acasa, fara tam-tam... Poate pentru ele e necesar mai mult. Sa si muncim ceva, sa si oferim generozitate in jur... si cred ca de la acest punct incolo au aparut "obiceiurile bisericesti", gen pomeni, etc. Si termin de asezat aperitivul, vine si popa cu dascalul, amandoi prea tineri si frumosi , vin si oamenii de pe ulita, cei mai in varsta, cunoscuti de-ai lui mamaie. Incepe masa, discutii de tot felul, numa spirituale nu. Ba chiar popa a discutat mult despre diferite feluri de masini si problemele lor tehnice [masini straineze]. Ma si gandeam, uite domne' o Bianca ar fi fost f utila aici, eu care nu stiu decat Fiat 850, dacia 1100 si Citroen C3 nu eram utila decat la schimbat farfurii si feluri de mancare. Mai era cate un batranel de zicea: foarte buna mancarea, desi de post [laudandu-ma pe mine ], cred ca ii place SI lui "tanti Leana" [mamaie]. Am zambit usor amabil, usor trist, si m-am intrebat, asa, in sinea mea, oare sufletul chiar mai poate gusta si se mai poate infrupta din bunatatile culinare lumesti? Nu, dar se poate incanta de multumirea oferita de noi catre ceilalti, in amintirea unui om drag. Deci, de fapt, ASTA putem face pentru sufletul lor.
Revin.
Poze cu noi
Veronica-Elena 12 ani, 
Tudor-Iulian 9 ani, 
Robert-Adrian 10 luni
anamariame spune:
Fetele care ati mai comandat de la aramis, ce marimi ati luat? Cele reale sau ceva mai mari? Nu mai tin minte exact, dar parca o parte din voi ati avut luate hainute pentru Craciun si atunci erau deja mici? Pisigri, eu sunt aproape hotarata, mai ramane sa aleg exact marimea. E ok maine in jurul pranzului sau cel tarziu ora 14 sa iti trimit ce vreau? Nu mai stiu cand spuneai ca vrei sa comanzi, dar retinusem ca destul de repede.Ana-Maria, mami de Eva Maria (23 aprilie 2009)
anca_nicolae spune:
Oamenii se deruleaza rand pe rand, cei mai batranei mananca incet, si putin, si mai vorbesc asa, de unul, de altul, de prin sat, cuma a fost la viata lui, cei mai in putere vin ultimii, mananaca totul, muta pe bb3 din brate in brate, iau "vasul", cer reteta de negresa de post si pleaca spre casa primii, cu si mai multa putere :)). Imi tot aminteam ca, in cele 40 de zile, sufletul celui dus este INCA prin casa, printre noi, si incercam sa imi imaginez ce "ar zice" mamaie, asa, in sinea ei, si fara "tam-tam", despre fiecare dintre noi, cei de-ai casei, si cei de la masa. Si mi-a venit o alta intrebare: dar oare sufletul, dupa moarte, "ar mai zice ceva"?
Revin.
Poze cu noiVeronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 10 luni
anca_nicolae spune:
Exul sigur ar mai zice ceva, cum mai ma vedea vorbind ZAMBIND la telefon sau citind vreun sms, cum graia: activitate mare cu forumul asta, siiigurr! Si deodata, pe la 2-3 pm, percuteaza: aaa, la multi ani, azi e ziua ta!.
Si inca 1 data mi-am zis: "ce bine ca l-am lasat". Si iar mi-am cerut iertare, tot numa un pic, si tot numa in sinea mea, lui biata mamaie.
Revin.
Poze cu noiVeronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 10 luni
anamariame spune:
Anca, ce haioasa esti cu ex-ul!Ma regasesc in multe postari de-ale tale, si eu ma trezesc meditand la nemurirea sufletului de foarte multe ori, doar ca niciodata nu transpun in scris astfel de ganduri. Ma retrag la somn, am ce citi maine dimineata la cafea, sa nu ne dezamagesti, ca ai scris ca revii Noapte buna!Ana-Maria, mami de Eva Maria (23 aprilie 2009)
anca_nicolae spune:
Dupa parastas, vine momentul datului pe apa. Se fabrica un fel de pluta, cu o cruce din lemnisoare, ce trebuia lasata sa pluteasca pe rau, pesemne sa ghideze si sa deschida drumul sufletului catre "mai departe, mai incet, sufletul nemangaiet..". Dar nu aveau cu ce sa lege lemnisoarele de pluta... si pac, zaresc zgarciurile cu care legasem eu la bucuresti oalele cu mancare, solutia gasita merge perfect, pleaca exul cu o tanti la rau, cumnatul leagana pe bb3, eu raman la strans si spalat vase. Asa am inteles cum toate au un rost al lor, de multe ori altul decat cel gandit si proiectat de temeinicul si bravul OM. De ex, zgarciurile din legatura culinara ajunsera carmaci spiritual sau cumnatul dintr-un om cam demolat si criticat ajunse bona de leganat...
Termin vasele de spalat, si ies pe afara sa ma plimb si relaxez si eu un pic de ziua mea. Si babele, in rand, prin sat, comentau: dar ce mult seamana SI asta micu' cu dl ex! [Ca exul asa i-a lasat pe toti de acolo sa inteleaga cum ca si bb3 tot "in familie" este ]. Cica, ziceau babutzele, "ia uite ce botic are, cand sta el asa incruntat!!!". Deh, ma gandeam eu, ce bine ca-s statornica si tot numa din astia incruntati si botosi imi plac :))
Dar pe aia cu iesitul din judet v-am zis-o?
Poze cu noiVeronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 10 luni
Pisik06 spune:
Ca sa nu mai certe cuscra, iata poze noi
http://picasaweb.google.ro/Ioana.sima/2003InParc# - Ana in parc. Avem si filmulet cum merge cu tati de manuta
http://picasaweb.google.ro/Ioana.sima/181903# - Ana la joaca, pe magarusul primit de la socrii si cu masuta. Avem filmulet cum cica face iha iha si se da singura jos de pe magar
Pupici 
Mamica minunii Ana Bianca (20.02.2009)
Pozele noastre
Fotografii profesionale evenimente