America (194)

blackpanterro spune:

Buflea, nu face studii sa isi umple timpul, e directoare de scoala si doctoratul e tot in educatie, nu retin in ce anume. Cred ca practic doctoratul asta o sa o ajute la salar ca asta vrea sa faca si in continuare asta daca nu o sa se razgandeasca pe parcurs si o sa vrea sa faca altceva.

Edit ca sa mai adaug ca nu stiu cati sunt ca ea dar daca intr-o familie atat ea cat si tatal ei au fcaut scoli la varste inaintate, or fi multi.
Eu sunt uimita de tatal ei, bunicul sotului, sa ai o cariera de o viata in marina si apoi sa te duci la scoala de medicina si sa faci si aia vreo 20 de ani e extraordinar.
Exemplele astea nu sunt date ca sa scoata ochii nimanui, sunt doar sa sublinieze ca America ofera tot felul de posibilitati de reusita in viata si o persoana sau o familie care emigreaza trebuie sa stie ca se poate lua de la capat cu altceva si nu ma refer la vanzator la Walmart.

Adriana 14w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

Hilde spune:

Sanziana, tu inca mai ai nevoie de cartile alea? Poti sa crezi ca nu am mai avut timp sa luam lucruri din cealalta casa si inca sunt acolo?
Sotul meu zice ca mai intai trebuie sa-ti fac o lista ca sa nu trimit carti aiurea in Florida de care tu sa nu ai nevoie.
Va trebui sa merg sa strang totul pentru ca au gasit pe cineva sa inchirieze casa de la 1 Iunie...asa ca voi fi fortata sa fac ceva cu cartile alea.

sinzi_ana spune:

Hilde, daa!!!!
am nevoie inca!!! (in mod deosebit imunologie)

Hilde spune:

Am deadline sa mut sau sa arunc tot pana la 1 Mai.

blackpanterro spune:

Ramona, referitor la adoptarea standardelor in TX, vorbiram cu soacra si la ea la scoala cartile alea cu ce propun ei stau inca sigilate in subsolul scolii. Se pare ca au mai fost carti de genul ala dar nu preda nimeni dupa ele. Poti sa intrebi la voi la scola cum o sa fie la ei, daca sunt de acord cu asta sau nu ca s-ar putea sa nu fie nici ei.

Adriana 14w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

Ramona J spune:

Astea-s devieri de la normal, Buflea. Copilul trebuie sa zboare din cuib ca sa zic asa, este normal s-o faca si as suferi daca ar fi altfel. Nu astept nimic de la copiii mei, nu cer nici recunostinta, nici ajutor de la ei, nimic.
Asa cum tu zici ca mergi la job din egoism, eu consider ca sint acasa cu ei tot din egoism. Cred ca am mai explicat asta la un moment dat, scuze ca ma tot repet.
De aia nici nu judec pe nimeni. Citeodata este alegere proprie sa lucram/sa fim acasa, alteori esti nevoit sa mergi la job din motive financiare sau esti obligat sa ramii acasa ca oricum n-ai cistiga suficient si costurile de daycare stim ca sint mari, iar daca ai mai multi copii... Aia zic, fiecare situatie este altfel.
Daca imi ofera cineva un job fantastic evaluez si eu cum pot sa fac mai bine, nu-i batut in cuie statul meu acasa. Dar am facut asta by choice si nu am regrete. Desi cu niste ani in urma nu mi-as fi imaginat sa aleg varianta asta, nu ma vad sa fiu vreo gospodina de exceptie (LOL, LOL!), cred ca nu-s deloc SAHM tipica.
Nici nu cred vreo clipa ca ies mai bine copiii aia sau ceilalti. Este pur si simplu placerea mea sa fiu cit pot mai mult cu copiii, asa am stabilit eu prioritatile. Altadata sau in alta situatie poate ca as fi ales diferit, asa ca n-are rost sa mai spun ca nu-i o reteta universal valabila.
Recunosc ca eu cred ca am mai multe de spus in formarea lor ca oameni decit daca ar fi toata ziua la daycare sau la afterschool. Nu ca ei ar face bad job, dimpotriva, sint multe locuri fantastice. Dar prefer sa fiu mother hen.
Edit ca uitasem sa spun ce-i mai important, si anume ca spaima mea este exact invers. Copiii cresc si daca nu-i am acum pe aproape atunci cind? Argumentul cu cariera sta in picioare si nu prea. E ca si cu vointa aia de vorbeam cind a fost vorba de emigrare. Daca iti doresti sa fii cu copiii mai gasesti job si citiva ani mai tirziu. E mai greu, poate nu recuperezi niciodata, dar depinde de prioritatile fiecaruia. Repet: nu judec pe nimeni, sper ca nu reiese asta, poate nu ma exprim bine. Eu m-am simtit guilty cind eram la job, pe undeva ma simt guilty si in situatia de acum, dar sint mai impacata asa overall.

Panteruta, nu stiu ce se intimpla la curriculum proaspat votat, iar legat de cel de anul trecut inteleg ca variaza mult de la scoala la scoala si chiar de la teacher la teacher. Deci acum daca teacher de engleza iti da material extra de citit cu tenta creationista practic nu te poti opune in mod legal.
La nivel de elementary nu este nici o schimbare, nu stiu sigur cit de afectat este JH. Stiu sigur ca la materia de liceu e bai mai mare. La noi am vazut ca au infiintat curs separat, ca elective. Fine with me, daca asa le place. Sper ca se limiteaza la atit. Nu stiu sigur si n-am auzit complaints, doar de la alte scoli. Plano este destul de divers, presupun ca sint destui din ambele tabere care sa puna presiune si poate ca asta-i solutia cea mai buna.

liris spune:

eu cred ca emigrarea e si o chestie de sansa.
noi o ducem foarte bine cu banii aici. dar barbate-miu nu-i multumit de profesionalitatea celor din grup (lucreaza la aceiasi companie la care lucra si-n olanda).
asa cum am mai spus, mie mi se pare ca, dupa cum povestiti minunatii despre chinezi (cele care aveti de-a face cu ei disparati sau in grupuri mici) asa nu-i inginer roman care sa povesteasca maravillas despre ei in silicon valley. se pare ca in grupuri mari se dau in petec. e singura mea explicatie.

anais, fiecare si-a spus experienta aici. nu exista sfat valabil ptr anumite conditii. fiecare are sansa lui, motivatia (ea poata sa apara pe parcurs desigur). nici macar virsta nu-i un factor. toata viata noastra aici si oriunde este o rezultanta a multor forte. iaca ce truism. dar asa e ...
intereseaza-te bine inainte despre detalii care-ti fac tie viata importanta. n-ar fi rau ca sotul tau, dc ar putea, sa vina in gupul respectiv, aici in US, sa vada cum sta treaba, la cald asa. dc el e motorul familiei e foarte important ca el sa fie fericit si eficient.
trebuie sa retii ca aici nu-i raiul pe pamint, e un loc ca oricare altul, cu bune si rele. nu vindeti nimic in tara, nu ardeti poduri ptr o vreme. si veti vedea ce va fi. numai moartea e ireversibila.

balerrina spune:

Sa arunc si eu un pic jar pe foc :) relativ la lucrat sau stat acasa cu copiii.

Cred ca statul acasa cu copii la varste mici este benefic si pentru mama nu numai pentru copil, cel putin pentru o vreme. Sora mea de exemplu este genul care se ingrijoreaza din fiecare nimic. Daca si-ar permite, ar sta acasa cu copilul fara nici o ezitare.

Ceea ce nimeni nu a mentionat este exemplul pe care ca mama il poti da copilului tau, mai ales daca este fata, prin alegerile personale. Sa fii mama si sa ii poti arata copilului cat de important este pentru tine stand acasa este in sine un lucru remarcabil, insa pe termen lung ii poti oferi mult mai mult copilului tau prin modelul pe care il oferi si experienta de viata, avand si o alta identitate decat cea de mama. Successul in viata profesionala poate constitui un bun exemplu pentru copilul tau si poate rezulta in relatii extraordinare cand copilul devine adult si dinamica copil-parinte se schimba.

Nu este intamplator ca unii oamenii isi continua studiile la o varsta inaintata, au avut exemple in familie care le-au servit drept model pozitiv.

Relativ la studii si slujba, mai este un alt aspect. Pentru unii oameni slujba este mai mult decat un mijloc de a face bani, este o pasiune. Cand faci ceva cu pasiune nu ti se pare greu si nu il vezi ca pe un sacrificiu. La fel si cu continuarea studiilor. Eu cunosc oameni care si-au continuat studiile mai tarziu in viata pentru ca pur si simplu au vrut sa stie mai mult. De multe ori cand faci ceva din pasiune rezultatele sunt pe masura, inclusiv financiare.


Din pacate societatea nu ofera suficienta flexibilitate femeilor la varsta cand au copii sau copii sunt mici. In acelasi timp, pentru ca acest suport sa existe si conditiile sa se schimbe, femeile trebuie sa ajunga in pozitii in care pot influenta aceste decizii. Si din pacate asta nu se poate sau este extrem de dificil fara a avea o slujba/cariera

Si inca ceva ... ideea nu imi apartine, am auzit-o de la cineva care din pacate a murit recent. Cel mai mare dar pe care il poti face copiilor tai este sa ii lasi sa te vada traindu-ti viata, incerand, resusind cateodata, mai dand-o in bara alteori, si mai ales nelasand pe altii sa aleaga pentru tine.

Ramona J spune:

Foarte adevarat ce spui. Daca as fi stiut ca ma pot intoarce la job dupa doi ani, cum cred ca mai este in Romania - si nici nu mai zic despre partea financiara, ca si fara bani ar fi fost absolut OK - probabil ca as fi ales si eu altfel.

De fapt tipic ar fi sa fii acasa pina la sase saptamini, apoi duci copilul la daycare, mai tirziu la afterschool si apoi pleaca la college. Daca ai job obisnuit nu ajungi acasa inainte de 6. Ana doarme de la 8, iar Alexandru mai spre 9. Ai timp pentru cina, baie, citit si cam atit. Nu mai pun ca si parintii si copiii sint deja obositi, stresati dupa o zi lunga.
Fiecare alegem variatiuni proprii, dar cam asta ar fi calapodul dupa care-i set-up societatea.

buflea spune:

Asta imi confirma teoria ca America poate fi atat de diferita in zone diferite. Eu de ex nu pricep cum de compania ta a putut sa functioneze 2 ani avand nevoie de un contabil ? Nu stiu, aici in NY te angajeaza intr-o saptamana ... nu am auzit sa fie nevoie de un om si sa se poata astepta 2 ani pentru asta - ma face sa ma gandesc ca de fapt nu este atat de nevoie de el, daca business-ul s-a putut derula 2 ani si fara ... pozitia de pe care am plecat eu a iesit A DOUA ZI pe Monster si deja au angajat pe ea - si asta intr-o companie care intr-o luna poate se vinde si pozitia aceasta va fi desfiintata. Dar efectiv nu se poate opera fara om pe postul ala. Poate de aia v-ati si permis sa analizati atat fizicul, temperamentul, resume-ul si recomandarile ..aici in NY, recomandarile conteaza enorm - spune cineva ca X e bun, il angajezi a doua zi, ca nu poti sa stai cate 2 ani ca sa gasesti unul perfect.