Strumfi 2007...Sa-ti fie somnul lin, Carmen! (176)

Cygni spune:

Am intrat fara sa am ce sa spun de fapt.... am fost socata, am plans sambata seara cand am aflat, de ieri am migrena in continuu si este al doilea caz de care aflu anul acesta, la inceputul anului o alta mama (nu de pe forum) a avut un accident si doi copii de 2 si 5 au ramas doar cu un tatic si o bunica. Numai tragedii in jur.

Carla, Alise m-a intrebat despre moarte fiindca a gasit un gandacel strivit si intreba de ce nu merge si eu i-am spus ca a murit, ea m-a intrebat "ce inseamna c-a murit" si eu am incercat sa-i explic pe intelesul ei, cred ca ceva a priceput ea pentru ca acum face diferenta intre insectele moarte si vii. La un moment dat o doamna i-a spus, vai, nu arunca puloverul pe jos ca-l doare. Si Alise i-a spus foarte senina "nu il doale ca e un obiect, nu o fiinta". Am ramas...

It is a miracle that curiosity survives formal education

Luna1 spune:

Mychy si musso , aveti dreptate dar stiti cum e cand te apuca nu trece asa imediat.

Vivela exact asta discutam aseara cu sotul, ca lucrurile acestea se intampla pentru ca noi restul, supravietuitorii daca vrei sa ne numim asa, sa intelegem ce este cu adevarat important in viata. Sa intelegem ca, inainte de a alerga mereu sa realizam totul pe plan financiar, ar trebui sa ne oprim, sa tragem aer adanc in piept si sa ne oferim bai de iubire si caldura sufletului, indiferent ca vom locui intr-un cort sau in vile cu 5 etaje. Eu am zis ca atat timp cat copiii imi sunt sanatosi si sotul langa mine pot locui si in cort. Insa e simplu sa zici asta de la adapostul casei personale, mai greu de acceptat de catre cei care chiar sunt nevoiti sa locuiasca in conditii precare si nu au timp de psihanaliza.

In acelasi timp imi dau seama ca pentru noi e doar un caz, din care invatam ceva sau nu, dupa posibilitati, insa pentru copiii ei si familia ei nu exista motiv pentru moartea ei, sau poate eu sunt incapabila sa-l vad, ei intre ei vor sti in timp sa caute si sa gaseasca un motiv pentru pierderea mamicii lor, fiicei si sotiei.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Cygni spune:

Luna apropo de locuit in cort, am intalnit in acest week-end un refugiat din Ghana (urmeaza sa aflu toata povestea caci ne-am grabit sa-l ajutam inainte de a povesti pt ca oricum are un accent mai ciudat decat ce am auzit pana acum la africani si inteleg mai greu) care trebuia de fapt sa ajunga in Italia la frate-su, ca sa munceasca acolo, bagajele au ajuns dar el (nu stiu inca cum) a ajuns in Romania. I s-a dat "statutul" de refugiat, este "cazat" si are o suma infima pe saptamana asa ca sambata seara sotul meu s-a dus cu el sa-i ia de mancare. In Ghana are familie, sotie si 2 copii care abia au ce manca, ne spunea ca el facea o "afacere" cumparand si vanzand haine second hand dar nu mai mergea si a fost nevoit sa plece. Acum incercam sa-l ajutam, daca se va putea, sa obtina permis de rezidenta fiindca altfel nu poate ajunge in Italia. Cum traiesc oamenii aia acolo este infiorator si cand il vezi ca mai si zambeste cand n-avea decat un rand de haine- cele de pe el- te simti asa nerecunoscator pentru ceea ce ai. Adica intr-un fel esti constient ca ar trebui sa fii fericit pentru toate comoditatile de care ne putem bucura dar le luam ca pe lucruri normale pana cand intalnim astfel de oameni...

It is a miracle that curiosity survives formal education

violetan spune:

Ca sa mai schimb putin discutia (e trist, groaznic de trist!), Cygni, vroiam sa-ti multumesc pentru ca, indirect m-ai ajutat enorm: cautam cu disperare un camin de copii ca sa organizez o actiune (campanie de curatenie) in martie si am asteptat (inca astept) un raspuns de la DGAS de vreo 5-6 saptamani.
Ai mentionat tu (in raspunsul pt Mychy) Casa de copii din Domnesti. Am pus mana pe telefon si am aranjat, le-am facut si o vizita si miercuri avem evenimentul. Deci, multumesc!
Si ca tot am mentionat, vroiam sa va rog, daca lucreaza cineva la o firma dispusa sa ajute 17 copii cu diverse, astept sa ma contactati. Eu incerc sa ii ajut sunand la diverse cunostinte, din diverse domenii de activitate, dar nu e suficient. Noi le vom lasa produse de curatenie, care ii ajuta foarte mult. Ar avea nevoie in principal de alimente. Vreau sa va spun ca sunt bine ingrijiti, au jucarii si carti si parte de dragoste de la doi oameni inimosi care conduc aceasta casa. Insa nu au ajutor de la stat si traiesc din donatii si sponsorizari.
Scuze de off topic, dar ma gandeam ca tot cu forumul nostru se mai pot face cate ceva...

Violeta, mami de Laurentiu Cristian 15.08.2007

karligutza spune:

Luna si eu m-am simtit la fel cum ai descris tu in posturile anterioare... si asa cum ai zis tu, nu poate sa ne treaca imediat! iar celor apropiati ei cu atat mai mult nu le va trece imediat sau poate niciodata; cu cat timpul va trece cu atat dorul de mama se va acutiza pentru copilasii ei, cu fiecare gest pe care il faceau impreuna in rutina zilnica, dimineata sau seara la culcare, de sarbatori sau in vacante, MAMA, SOTIA si FIICA va fi in mintea lor, pe buzele lor, si vor da mereu de EA prin casa! le va lipsi mult si nu stiu daca vor gasi musai vreun motiv pentru plecarea ei, cat poate vor invata sa traiasca in absenta ei!



karligutza
sunt mamica Adelutei

Luna1 spune:

Karli copiii, o data cu trecerea timpului, din pacate sau din fericire, o vor uita... Sotul meu nu si-l aminteste deloc pe tatal lui care a murit cand avea el 4 ani. Si sigur a fost tinut in brate de el, pupat, mangaiat... Cateodata ii este ciuda pe fratele lui mai mare cu trei ani ca el si-l aminteste...

Pe o nota mai pozitiva mi-am adus aminte de ceva amuzant, in concediu am facut greseala sa o las pe Adelise sa guste cola. A doua zi dupa "eveniment" cand a vrut iar am decis sa nu ii mai dau asa ca i-am zis ca gata nu mai e voie ca are "alcohol" si e pt adulti.(na, explicatie idioata dar asa mi-a venit). Peste cateva minute Adelise facea binenteles o criza de isterie, cu tavaliri pe jos in privirile "audientei" (restaurantul plin) zbierand din toti rarunchii "I WANT ALCOHOL!" Va dati seama ce priviri ne-am luat.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

mychydutza spune:

violeta, e laudabila initiativa ta! imi place despre tine (din ce in ce mai mult). uite de exemplu, pt Paste, am putea sa ne gandim fiecare sa ducem ceva de mancare. am vazut in supermarket oua rosii gata facute......niste cozonaci de la patiserie. eu am o patiserie langa mine care face cozonaci ca la mama acasa. zic si eu......parca as face o pomana d'asta! mai bine primita ca acolo, nu cred ca se poate.

opriti planeta....vreau sa cobor!!!!

Luna1 spune:

Violeta daca faceti o actiune pentru casa de copii si are cineva cont paypal trimit si eu ceva banuti.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

mychydutza spune:

fac ce fac si tot acolo ma gandesc........ ma uitam peste pozele ei...peste tot radea. cred ca si bunica ei traieste...am vazut o poza si cred ca ea era. ...si la servici era atmosfera frumoasa.....

opriti planeta....vreau sa cobor!!!!

Cygni spune:

violeta eu chiar n-am facut nimic dar ma bucur ca indirect ti-a fost de folos ce am scris.

mychy hai nu mai plange te rog ca si eu numai la asta ma gandesc de sambata incoace

la un moment dat am scris pe blogul meu (pe care l-am avut 2 ani si desfiintat la sfarsitul lui 2009) ceva pentru Alise si va dau sa cititi daca vreti

Ce stii tu despre lumea aceasta, micuta mea, despre violenta, mizeria si nepasarea ei, vreau sa-ti cant un cantec de leagan, despre cum mi-ai desenat viata din clipa în care ai luat fiinta în mine, despre durerea înstrainarii din ultimul timp si apasarea zilelor nepetrecute langa tine, despre nelinistea cu care vin si plec, micuta mea cu rasetul tau nepretuit si cei mai calzi ochi care ma pot trezi la orice ora din noapte. Sa-ti cant un cantec pe care poate l-au mai cantat si alte mame, un cantec care pentru multe urechi va suna banal si cliseic, draga mea, tu esti cu adevarat tot ce am mai frumos, mai bun, mai curat, caci nimeni nu poate fi mai mult al tau decat atunci cand este bucata din tine poate ca eu nu sunt ceea ce ce-ar trebui sa fiu pentru viitorul tau, asa-mi zic altii, poate ca nu voi reusi niciodata sa iau nobelul pentru cea mai buna mama din lume dar cu siguranta l-as putea primi pentru ca am nascut o fiinta minunata ca tine, fara sa am vreun merit, stiu bine. Scumpa mea, stii, cand vei mai creste, cand ne vom plimba si vorbi amandoua sper sa nu-ti fie niciodata rusine ca sunt mama ta promit ca n-o sa te tin de mana cand vei fi adolescenta si voi încerca sa ma abtin sa devin posesiva si absurda pentru ca, vezi, te iubesc enorm si desi nu pot, nu vreau sa traiesc fara tine, copiilor le cresc aripi, mai e ceva pana la momentul acela pentru care nu esti pregatit nici peste o mie de ani si cinci mii de copii iar eu ma gandesc la toate astea, mi se fugaresc prin minte în ropot de cai, copitele lor îmi sfredelesc imaginile ma rup, ma chinuie, ma sudeaza la loc, ca un vis din care nu te poti trezi.
As vrea sa-ti cant un cantec nemaicantat despre talpitele tale care se-mping în mine cand te foiesti în somn, despre cum îti trantesti capul pe gatul sau pieptul meu, despre mirosul tau de copil proaspat si dulce, despre zecile de gesturi pe care le ador, despre rarele momente de boala cand ma tem si ma doare totul pentru tine, despre miracolul care-mi esti.
Noapte buna, micuta mea, draga mea.



It is a miracle that curiosity survives formal education