Prietenie sau dependenta psihologica

wnimra spune:

buna

Am citit subiectul tau si am rams tablou,baietelul tau chiar nu merita sa fie tratat in asemenea hal.
Mai stii cand erai mica si erai intr-o gasca de fete? Ca mereu era cineva mai "batut de soarta"ca sa zic asa, isi atragea tooate necazurile, micile rautati se indreptau spre acel copil, dar de obicei acel copil avea o situatie buna acasa, cu painti iubitori si intelegatori, vb frumos, nu se batea , nu jignea ...fie ca era fata sau baiat.Mereu in gasca era un lider si restul de copii care il venerau.Cred ca asa se intampla cu baietelul tau.
Zice Ionel sau fratele lui : hai sa il fugarim, hai sa il bateam si de aici rezulta efectul de turma...il simt ca e mai cuminte, timid si au luat asta ca pe o frica si o exploateaza la max constient sau inconstient.
Ai zis ca sotul ti-a spus ca asa se calesc ei, se mai bat etc: nu e normal sa se caleasca unii pe spatele altora, baietelul tau e mai sensibil, isi dezvolta persoalitatea, taria de caracter care tre'sa o aiba mai tarziu, nu e ok sa interactioneze cu acesti copii cand doar el iese in paguba si tre'sa fie supus, jignit , batut uneori.
Si cred sincer ca ei se razvratesc pt ca nu au tata, nu se au decat unul pe celalalt si de craciun baiatul tau sta cu taticul lui si asteapta pe mosul dar ei nu...cred ca il invidiaza in subinconstient si deaia se comporta asa dar este periculos pt ca poate degenera.Acesti copii tre' sa refuleze si inca repede , le-a murit tatal cand ei aveau o vasta "problema".
Iti doresc succes...si inca ceva , urmareste plansele de la jocuri,pe calc., si zis ca se bat mereu, mai mult ca sigur ca fac reconstituire a jocului respectiv.

pupici

"Este o arta sa fii fericit printre necazuri"-babette:)

Donia spune:

Iasmin, ati vazut filmul www.imdb.com/title/tt0429589/" target="_blank">The Ant Bully?
Eu ti-l recomand foarte mult, ar fi foarte bine sa il vedeti in familie.
Baietelul tau e bullied de acesti copii. Iar el e atat de dornic sa aiba prieteni incat accepta orice din partea lor. Insa nu e o relatie buna pentru copilul tau. Eu cred ca as opri total contactul cu acesti doi frati.

De fapt am fost in situatia asta, fetita mea avea o prietena cu care se vizita, au existat cateva chestii care nu mi-au placut, asa ca am inventat tot felul de scuze si am oprit vizitele.
Cand s-au intamplat lucruri care nu mi-au placut, i-am spus fetitei mele ca mie, ca mama, nu imi convine sa vad ca ea nedreptatita, ca sufera din cauza asa ziselor prietene. Si ca nu imi poate cere sa ma fac ca nu observ. Ca daca pe ea n-o deranjeaza, pe mine da. Iar daca ea nu poate sa schimbe lucrurile, in schimb eu pot. Ca asta e datoria mea de parinte.
Si pana la urma in felul asta tu inveti copilul sa intoarca spatele unei relatii abuzive. E greu pentru ei la varsta asta sa le tina piept celor care sunt bully, dar macar pot sa iasa din relatie, daca nu s-o infrunte.
Fetita mea era mereu preocupata de faptul ca i-ar putea rani pe altii, daca isi spune punctul de vedere. Pai bine, dar asta insemna sa fie ea ranita, si eu pe langa ea. Si am convins-o ca asa ceva e inacceptabil. Ok, accepti un timp, speri ca e doar o intamplare, dar cand abuzul devine obisnuinta, nu mai poti sa inchizi ochii.
Iar tu nu esti responsabila pentru situatia celor doi frati. Adica e de inteles ca au suferit un soc atunci cand le-a murit tatal, insa responsabilitatea ta e copilul tau, el nu poate sa traga ponoasele din cauza agresivitatii altora.
Si inca mai e la varsta la care poti sa-l conduci inspre alti copii. Cum spunea si cricor, priveste cautatul prietenilor ca pe cautatul unei slujbe. Invitati la voi alti copii de la scoala, mergi cu ei la film, la muzeu, la o ingheata, curteaza-i, atrage-i. Imposibil sa nu gasiti pe cineva mai potrivit.

Sau... inainte de a rupe complet relatia cu vecinii, as mai incerca ceva. Nu as mai lasa copilul acolo, ci as invita doar fratii la mine. Joaca doar cu usa deschisa, sa-i aud. La primele cuvinte nepotrivite as interveni si le-as spune calm ca in casa noastra asa ceva nu este acceptabil, ca noi avem grija sa vorbim politicos unii cu altii. La a doua abatere i-as trimite acasa. Daca nici asta n-ar merge, la revedere!
Tu esti adultul si faci regulile, iar copiii ceilalti trebuie sa inteleaga ca anumite comportamente nu sunt acceptabile in relatia cu familia ta, incluzand copilul tau. Daca ei pot sa respecte regulile, e perfect, daca nu, atunci mai bine fara ei.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Lali spune:

Cautati, cautati alti prieteni.
Este foarte important ca baietelul sa gaseasca pe cineva cu o atitudine normala fata de el. Atunci va putea face comparatie si probabil va reusi sa iasa din cercul vicios. Si incearca sa rezolvi problema timpului, ocupa-te mai intai de copil si fa treburile casnice seara tarziu. Vine primavara, incercati iesiri in parc. In functie de pasiunile lui poate gasesti un coleg/copil al prietenilor/copil din parc cam cu aceleasi idei, la fel de cuminte si stabilesti o legatura. Apoi iesiri impreuna cat mai mult, si invitatii la voi, astfel incat sa lege prietenia pe alte baze. Poate o activitate noua sau nefacuta demult (role, bicicleta, sport de ex) in compania noilor prieteni, ca sa asocieze totul cu lucruri bune si placere. Cred ca asa, cu un plan bine pus la punct copilul tau va alege singur calea de urmat si va fi o rezolvare mult mai sigura.

Edit: vreau sa subliniez ca ar trebui sa iti concentrezi eforturile spre oferirea altor exemple de prieteni, sa-l ghidezi din umbra si sa il determini pe el sa aleaga calea cea buna. Cred ca doar explicatiile, supararile si o ipotetica conversatie cu mama copiilor nu vor rezolva problema.

buli spune:

de ce nu incerci sa iti schimbi tu programul? sa iesiti afara imediat dupa 5.30 si sa gatesti dupa ora 7.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Iasmin08 spune:

Multumesc din suflet tuturor fetelor care mi-au raspuns..
Eu am sa va urmez sfaturile, am sa caut in continuare sa ii gasesc prieteni. O sa mai dureze ceva timp. Si inteleg ca nici nu pot sa il rup brusc de ei.
Da, i-am chemat acasa la mine, le-am atras atentia ca la mine in casa daca vor sa se bata cu cineva, atunci vor trebui sa se bata cu mine. Nu au mai venit, au evitat sa mai vina. Ei, sa fie sanatosi, nu am nimic cu ei pana la urma, intr-un fel incerc sa le gasesc tot felul de motive pentru care reactioneaza asa cum o fac. Oricum pe Ionel il va mai vedea la scoala, poate cine mai stie, pe masura ce creste isi va schimba comportamentul.
O sa va mai tin la curent pe masura ce trece timpul, deocamdata nu voi inchide subiectul.
Multumesc tuturor mamicilor, sunteti toate super grozave

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

kariguld spune:

Iasmin, in dupa-amiaza aceasta m-am gandit la tine. si Donia parca mi-a citit gandurile, ca a spus foarte bine tot ce a spus. Donia

deci, nu trebuie sa accepti sub nici o forma astfel de comportamente, tu ca mama prima data, apoi copilul tau. si sa-l inveti despre asta, fiind chiar tu exemplu pentru el. spunei mereu ca abuzul e o forma de agresiune asupra lui si ca sub nici un motiv nu trebuie sa accepte asta. si atunci cand spui NU, asa sa ramana. daca iei o hotarare in privinta lui Ionel, respect-o pana in panzele albe. oricate rugaminti si lacrimi ar varsa el, daca ai spus ceva nu te intoarce inapoi. daca cedezi o data, el va invata si va forta nota si a doua oara, si a treia.
si va mai invata ca esti cumva de acord, in ciuda tuturor releor care le primeste, cu ceea ce i se intampla. inconstient, va intelege ca accepti abuzul acelor copii asupra lui.

stabileste reguli clare, explicai de ce ai hotarat asa, chiar daca nu-i convine va trebui sa accepte si sa inteleaga. si cu timpul va pricepe.

iar relatiile cu mama respectiva, nu trebuie sa te ingrijoreze prea tare, fara sa supar pe nimeni, exista parinti destul de permisivi in anumite lucruri cu copii lor si ceea ce tie ti se pare anormal in comportament, lor li se pare perfect normal! scopul tau este copilul si binele lui, nu o relatie cu cineva.....nu face compromisuri de nici un fel, nu dupa tot ce ne-ai povestit ca se intampla intre copii.

eu sunt convinsa ca acei copii nu sunt rai, doar ca au anumite parti in comportament care scapa mamei si care se duc pe un fagas nu prea bun.

curaj, toate lucrurile sunt realizabile celui ce doreste cu adevarat sa le aplice.


ALEX, operatie pe cord!

BAZAR UNIC!!!

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!

Iasmin08 spune:

Kariguld, iti multumesc ca te-ai gandit la problema mea. Uite ca iar va dau dreptate, fetelor. Vine ieri puiul meu la mine si imi spune: ''Mami, vreau si eu sa ma inscrii la karate, sa invat sa il bat pe fratele lui Ionel. Ii arat eu cine e mai tare". Am ramas masca. Nici nu mi-am imaginat ca a lasat o astfel de urma in sufletelul lui- de vrea sa se razbune. I-am zis ca noi iubim oamenii, nu planuim razbunari, ca nu e normal. Normal e ca daca cineva imi face rau sa ma indepartez de persoana respectiva.
Trebuie mai multe discutii cu el pe tema data. Si da, sper sa am puterea aceea sa ii refuz lacrimile si tanguirile data viitoare cand vrea sa plece la Ionel. Aseara din fericire a venit un alt baietel Andrei pe la el si s-au jucat. Dar vine weekendul si sigur isi planifica o vizita la cei doi frati.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

filofteia spune:

Eu nu l-as lasa. I-as explica faptul ca nu-mi place atitudinea acelor copii, ca are o influenta negativa asupra lui, ca noi gandim altfel.
Voi ce faceti in weekend?

Mie mi se pare ca si asa ai acceptat prea multe... exact cum spune Kariguld poate cred ca iti dai acceptul pentru atitudinea lor. Eu nu le accept vizitatorilor sa-mi gaureasca peretii, usa si alte grozavii ce mai povestesti tu acolo. Este adevarat ca nici nu avem jucarii de razboi (sabii/pusti/pistoale/arcuri) si in principiu nu se iese din camera copilului , tocmai pentru a limita daunele.
Si eu spuneam ca sunt o mama lejera tu ma depasesti de departe.

Si ar mai fi ceva... disperarea ta in a-i face un prieten... care cred eu ca vine din vina ca nu i-ai mai putut oferi o sora/frate pe care el si l-a dorit atat de mult. Fa pace cu tine mai intai si nu te mai simti vinovata, ii induci si lui inconstient aceasta stare.

adrianapop spune:

Iasmin08,,TREBUIE sa intervii,,nu mai poti lasa situatia sa continue.
Pe undeva il aseman foarte mult pe fiul tau cu mine si pot chiar sa inteleg situatia in care se afla el.
Si eu copil singur la parinti muream de dorul de a avea frati si prieteni,desi cresteam cu 4 verisori cu care ne completam reciproc si eram foarte buni prieteni,dar cand eram in curtea blocului singura ,ma simteam foarte neajutorata si fiind si prea educata( nu aveam voie sa tip,url,bat )eram victima sigura pentru cei mai dezghetati,,plus ca nu aveam cine sa ma apere,verisorii mei locuiau in alte cartiere.
Fiind fetita nu doream compania lor neaparat dar vedeam copii care faceau orice si suportau orice chiar si batai ca sa le intre in gratii la cei care era vazuti drept spaima cartierului.
Cred ca si fiul tau doreste foarte mult ca ei sa il accepte ca prieten si ceilalti abuzeaza de el si isi bat joc deoarece au simtit deja ca el vrea compania lor neaparat.
Dupa o bataie pe care eu am primit-o din cauza ca nu le-am dat bicicleta mea noua mama mea a luat atitudine si cu mine de manuta a mers la usa celorlati si au discutat nu tocmai ortodox,,,plus aveam un prieten politist care a trecut sa le aminteasca ca ceea ce au facut ei e periculos si pe viitor o sa stea cu ochii pe ei,,
MIE atunci nu mi-a placut ,eram rusinata ,speriata ca or sa rada de mine ELITA cartierului ,dar mi-a prins bine desi eu mult mai tarziu am realizat ca de fapt nu meritau nici sa ii salut cu atat mai mult sa ii doresc ca prieteni.
Trebuie sa ai o discutie foarte serioasa cu fiul tau ,in care sa ii interzici sa mai discute cu ei( cu mine asa au facut) sa discuti si cu parintii si cu copii ceilalti sa iti spui punctul de vedere ,sa le reamintesti ca, Codrin nu e singur si ca nu mai tolerati asa ceva,nu te-ai chinuit sa faci un copil sa il educi si cresti frumos ca sa fie bataia celorlati de joc.
Astea sant dezavantajele copilului unic dorinta de a-si face prieteni cu orice risc ,mai ales ca la varsta lui personajele negative pot fi un fel de eroi.
Cu siguranta trebuie sa il indrumi spre alt cerc de prieteni,,iar cu timpul va realiza si iti va multumi. ( eu asa am facut)
Multa putere si forta sa reusesti

Iasmin08 spune:

Adrianapop, desigur ca suntem cu toate in acelasi asentiment. Oricum, problema nu e despre copilasii respectivi (continui sa ii inteleg pe de o parte si sa nu ii judec). Problema mea este dependenta afectiva a copilului meu de ei. Il vad ranit (si care mama isi doreste asa ceva). Trebuie sa fac ceva- asta e evident.
Poate un barbat vede altfel problema, mamele se implica emotional mult mai mult in viata copilului (iar eu sunt totusi mama).
Poate sunt pesoane care privesc problema in stil spartan (sa se descurce, sa invete singur sa se protejeze, sa se apere) si care m-ar judeca (nu lasi copilul sa se dezvolte normal, e baiat, sa invete singur sa isi stinga conflictele).
Probabil vina mea (daca e o vina) este ca imi iubesc copilul sufocant de mult (si iarasi pot fi judecata in baza asta).
Sper sa rezolv problema cu fiul meu.
Multumesc

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori