Divortat sau nu? (split)

ruxij spune:

Foarte interesant, buflea, conchita

Cred si sper ca si baieteii si deci viitorii barbati evolueaza in ziua de azi, nu de alta, dar am baiat:) Desi nu stiu, cre'ca misoginismul s-ar putea sa fie innascut. Saptamana trecuta, barbata-miu vorbea la telefon cu o colaboratoare si fi-miu a auzit doar ca era voce de femeie si cica, nervos: "tata a vorbit o ora la telefon cu secretara lui!!". Oare de ce i-o fi trecut prin minte sa zica cc ca aia era secretara si de ce nu sefa lui? Eu doar is o carierista, deci unde o fi vazut modelul ca femeile sunt un fel de servitoare ale barbatului, i.e. musai secretara lu' tac'su?

Accept, din ce ai povestit, ma gandesc ca opinia a despre vinovatia primordiala a femeii isi are originea in dinamica de cuplu a parintilor tai. Stii tu, cum fac psihologii americani, la orice problema, "care a fost relatia ta cu parintii?":))

lai spune:

rezonez si eu cu ce spun buflea (vezi cuplurile longevive; si observatia cu inevitabilitatea unei crize maritale - asta e cumva analogia in doi a observatiei individuale ca toti avem "issues", iar daca cineva cunoscut nu are, inseamna ca nu-l cunosti suficient de bine ) si conchita (mai ales faza cu barbatii care cer totul - de dat, unii mai si dau, unii chiar dau destul de mult, totul probabil nu da nici unul; partea cu cerutul insa mi se pare problematica rau in zilele noastre).

Lai

accept92 spune:

Da, fiecare dintre noi este influentat in primul rand de modelul oferit de parintii sai. Adica de acolo isi incepe rationamentele. Dar asta nu inseamna ca se si limiteaza acolo.

Eu cred ca multe femei sunt cu adevarat nefericite in casnicie. Dar asta nu pentru ca barbatul nu ofera, ci pentru ca ele nu-si ofera nimic. Sau in cel mai bun caz isi ofera o cariera satisfacatoare. Pentru unele este suficient sa le incarce. Eu nu cred ca barbatul trebuie sa faca femeia fericita, ci un cuplu fericit este format din doi oameni fericiti. Fericiti din variate motive, doar unul dintre ele fiind compatibilitatea in cuplu. conchita a dat exemplul vecinilor, si cred ca un exemplu destul de clasic de seara petrecuta in familie. Barbatul la TV, femeia la datorie. Ma intreb de unde acest simt al datoriei atat de dezvoltat la femei? Din educatie sau din constructia ei? Nu vad barbatul de condamnat in situatia expusa decat daca acesta este cel care decide cum isi va petrece femeia seara. O sa-mi spuneti probabil ca cineva trebuie sa faca anumite lucruri, si daca femeia nu le face atunci ce se alege de casa? Nu este chiar asa, multe treburi pot fi amanate pana la momentul cand chiar trebuie facute si in situatiile de genul asta barbatii devin extrem de proactivi din proprie initiativa si chiar mai eficienti decat femeile. Dar de multe ori femeia nu stie cu ce altceva sa-si umple timpul decat cu datorii, si de aici frustrarea si nefericirea, de aici caracterul cicalitor si in cele din urma transformarea intr-o chestie complet neatractiva.

Eu as putea sa fiu deacord cu buflea daca as exclude din ecuatia divortului copiii. Insa gandindu-ma la ei, toate motivele expuse in teorie mi se par gratuite. Nu gratuite in sensul ca daca s-a ajuns in acele etape femeia sau barbatul trebuie sa suporte de dragul copiilor, ci pentru motivele abstracte si pasivitatea din care se ajunge acolo.

ruxij spune:

N-am inteles ce legatura are cariera in rationamentul tau.

Din ce spui tu, reiese ca cc cuplurile se destrama din cauza ca femeile muncesc mai mult in casa. Eu am auzit nemultumiri din partea femeilor din punctul asta de vedere, dar nu am auzit de divorturi din aceasta cauza. In general am auzit de divorturi din cauza de infidelitate, violenta fizica sau verbala (jigniri, lipsa de respect--proasto, taca-ti gura etc), nepasare fata de familie (jocuri de noroc, lipsit de acasa, barbatul nu tine servici si nu aduce bani acasa), bautura. Ce spui tu ca nu un barbat tb sa ne faca fericite, este adevarat, sunt perfect de acord. Dar nu cred ca de aia exista divorturi, ci pentru incalcarea unor reguli elementare ale uniunii.

accept92 spune:

Eu am dat doar un exemplu de situatie simpla si cat mai generala, acela cu barbatul care seara se relaxeaza in timp ce femeia face si drege. Nefericirea femeii este motivul pentru care aceasta devine o acritura si eu incercam sa spun ca femeia se complace in nefericire, ii place postura de victima. Toti meritam sa ne relaxam seara, atitudinea barbatului este normala deci in situatia exemplificata si banuiesc ca nu el e acela care sta cu biciul pe femeie sa o puna la treburi casnice. Femeia aia ar putea sa citeasca o carte, sa joace un joc de societate, sa stea si ea pe net, sa iasa in oras, sa stea la barfa cu o prietena...in fine...orice ii face placere. Si mai stii, dupa o astfel de seara in care fiecare a avut grija de sufletelul lui, ar ajunge in asternut doi oameni relaxati si bine dispusi...si cine stie cum s-ar putea continua seara. Asta este situatia simplificata la maxim, ca sa ne pastram in limite generale. Cazurile particulare pot fi mult mai nuantate, placerile si indatoririle unui om diferind mult fata de ale altuia. Insa esenta eu asa o vad.

Laura25 spune:

Si daca femeia munceste pana la 18, in casa sunt de hranit 1-2 copii, de pregatit haine pt a doua zi, de strans lucrurile pe care le calci in picioare daca nu le dai intr-o parte si nu exista menajera care sa faca mancare si curat, CAND ar trebui sa se faca treburile gospodaresti ca sa poata femeia sa stea cu cafeaua si cartea in mana in fiecare seara, pe canapea langa sotul care se odihneste si se relaxeaza dupa o zi de munca (tot pana la ora 18, ca si femeia in discutie)?

---

Bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

sdcristian spune:

accept - nu dau quote la ultimul tau mesaj dar ma refer la el

cate femei seara dreg in casa din pasiune? cate nu ar prefera sa stea si ele la tv, sa bea un pahar de vin, sa citeasca o carte sau o revista...
sau si mai bine, la o iesire cu prietenele?

dar daca el nu face prin casa, ea nu face prin casa... ce se intampla cu casa? ok, o sa zici sa isi ia femeie. in situatia ideala am avea fiecare femeie la curatenie. dar unele nu isi permit financiar.

si atunci ce sa faca? ca dimineata sunt la servici, vin acasa pe la 5-6 daca au noroc, vine EL si trebuie sa manance - adica ea trebuie sa faca ceva de mancare (stiu, intr-o lume ideala isi face el singur sau face bucatareasa, dar aici vorbim de realitatea dureroasa nu de filme), apoi raman vase murdare, firmituri, copil care trebuie spalat/ascultat la lectii/cu care trebuie sa te joci... care vase daca nu le speli in timp fac mucegai, care firmituri vine ala mic in 4 labe si le mananca de pe jos.

cine face toate astea?

daca familia e ok atunci le fac amandoi, termina rapid si se pun la o sueta

daca familia e asa cum e in general, le face ea, timp in care el sta la tv/calculator...

si tu vii si zici ca e vina ei apoi ca e acra si obosita

eu zic ca e vina lui ca ea ajunge acra si obosita

pt ca o femeie normala care se simte apreciata si iubita nu ajunge acra si obosita - asa ajunge doar cand munca ei nu e apreciata, cand nu are parte de ajutor, cand trebuie sa faca si munca de casnica si munca de carierista, cand simte ca cade de pe picioare ca nu mai poate.

si atunci el o vede acra si obosita si-si cauta amanta, sa fie dulce si zambitoare

femeia noastra afla, se supara, plange, incearca sa-l intoarca - da ce o fi ala fraier sa se multumeasca doar cu ea, cand el evident doreste si menajera acasa si pantera dincolo...

si unele stau asa o viata intreaga

si altele zic punct. pana aici. divortez.

si tu vii si le acuzi ca totul e din vina lor, ca nu-s mame bune ca nu stau cu el pt copii...

asa imi pare de rau ca nu-s barbat

balanta spune:

...s-ar parea ca aici, cu aceasta destinatie subiectul a inceput sa curga frumos....nu mai adaug si eu flori pentru cele ce deja stiu ca se regasesc in modul meu de gandire oarecum...

am sa ma raportez la ultimul post a lui accept...cred ca printre randuri eu inteleg la ce te referi cand spui ca unele divorturi sunt gratuite...stiu si cazuri in care de departe mi se parea si mie ca "lui aia i s-a urat cu binele de divorteaza"...in miezul problemei e altfel

...sunt genul care clar nu asteapta fericirea de la un barbat neaparat...nici nu se mai pune problema de a mai sta la cratita...adica deja daca eu manac, mananci si tu, daca eu spal, atunci vei avea si tu rufe spalate...daca nu, te priveste ca oricum eu muncesc mai mult...iar de facut fac cu placere tot ceea ce ma poate binedispune...dar facand atat de multe lucruri singura ca sa ma "binedispun" am ajuns sa imi dau seama ca de mult traiesc in afara lui...din toate punctele de vedere...si nu am fost violenti, nu ne-am jignit, nu "l-am cicalit"...ne-am luat din dragoste...dar diferenta de temperament si dorinta de viata la fiecare s-a manifestat la un moment dat altfel...

si eu am ajuns la concluzia ca,da, barbatii sunt depasiti de situatia actuala si ca pe undeva se simt "castrati" cand vad ca femeile de langa ei ii pot depasi din toate punctele de vedere...

stii accept, culmea e ca multe din femeile divortate pe forum, nu au dorit prea multe de la barbatul din viata lor, dar acel putin cerut lor li s-a parut a fi "urias"...si asta se numeste IUBIRE...sentiment pe care barbatii il confunda cu iubirea materna care tolereaza orice la "progenitura sa"

iar eu nu cunosc nici un cuplu ajuns la batranete care sa fi avut o casnicie "idilica", ba daca ar fi sa povestesc ce stiu de la "babele " mele, de peste 65 de ani, cred ca vi s-ar zgudui increderea in generatiile trecute

buflea spune:

Nu cred ca inteleg ce ai vrut sa spui mai sus ... nefericirea in cuplu nu are legatura cu copiii, de cele mai multe ori are legatura cu ceea ce ofera sau nu partenerul. O suma de nemultumiri cumulate in timp devin la un moment dat mai de nesuportat decat perspectiva vietii in afara cuplului, cu sau fara copiii in ecuatie.
Prezenta copiilor doar incurca treburile din multe puncte de vedere (emotionala, financiara) si intarzie decizia despartirii. Nu putem recomanda nimanui sa stea nefericit in cuplu pentru copii desi sunt convinsa ca sunt multe cupluri care stau impreuna pentru asta. In schimb sunt absolut de acord cu tine ca nu trebuie sa asteptam fericirea si echilibrul de la celalalt. Una din greselile freCvente (sau freGvente ?) a femeilor este ca asteapta asta de la partener si de cele mai multe ori, cand sunt nefericite incearca sa il schimbe.
Eu cred ca un cuplu longeviv este acela in care partenerii se manifesta natural si nimeni nu incearca sa schimbe pe nimeni.

Deci cel mult putem recomanda sa tolereze defectele celuilalt cautand bucuria in alte parte. Dar eu cred ca aceasta tendinta, de a te balansa singur sau nu, tine mult de temperament si nu stiu cat se poate educa. Trebuie sa aceptam ca exista femei care se simt implinite NUMAI daca au atentia partenerului permanent indreptata spre ele, trebuie sa le spuna cineva permament ce sa faca, nu pleaca nicaieri singure si vor confirmari la orice pas.

accept92 spune:

sdcristian, Laura25...familia mea se incadreaza la el nu face, ea nu face. Nu din datorie, nu cand suntem obositi sau fara chef, in nici un caz. Poate ca ne-am permite o menajera dar nu vrem sa facem compromisuri la capitolul intimitate. Si nu a cazut casa pe noi. Nu tin evidenta cine face mai des...cine ajunge primul dimineata in bucatarie si trebuie sa manance e nevoit sa stranga masa. Dar nu are sentimentul ca face o datorie, e o chestie practica si nu iti marcheaza ziua. Uneori chiar avem chef, uneori unul dintre noi nu mai suporta dezordinea, uneori mi se pare relaxant sa fac curat, cateodata nu miscam nimic in casa 2 saptamani si cand primim pe cineva in vizita alergam amandoi prin casa ca bezmeticii si in timp record reusim sa facem casa luna, motivati nu de datorie ci de o oarecare jena de musafiri, sentiment cu proportii egale la amandoi. Nu avem reguli batute in cuie cu privire la impartirea indatoririlor casnice, suntem o echipa care nu exceleaza la capitolul asta.

Prioritatea noastra este sa mentinem casa un loc de refugiu si confort emotional si psihologic pentru toti, nu sa o mentinem luna de curata. De gatit gatesc doar eu, sotul compenseaza mancand cu placere.:) Imi place sa gatesc si de-aia o fac. Daca nu mi-ar place nu as lua-o ca pe o datorie, nici nu am face un consiliu de familie sa vedem cine trebuie s-o faca. S-ar rezolva si asta cumva de la sine, ca doar nu am muri de foame. Astea sunt nimicuri, nu merita sa te impiedici de ele, parerea mea. Cu atat mai mult nu merita sa stea la baza alterarii unei relatii cu un om cu care te-ai luat din dragoste, dragoste binecuvantata cu copii.