Divortat sau nu? (split)
Raspunsuri - Pagina 12
A_Iulia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui buflea Dupa mine, ideal ar fi ca membrii cuplului, atunci cand apar copiii, sa ii prioritizeze in viata lor personala. Am spus personala si nu de cuplu ... practica dovedeste insa, ca femeia este mai inclinata in a "se lasa pe ea pe locul doi, pe cand barbatii nu. Eu chiar cred ca asta vine natural, din instinct si personalitate si nu depinde de nici un fel de educatie, bun simt, dragoste, respect, etc, etc, etc. De aceea exista tati mai buni si mai dedicati si tati mai egoisti - asa cum exista si mame super dedicate care lasa totul (profesie, cariera) pentru copii si mame care incearca sa le mai echilibreze. |
Subscriu cuvant cu cuvant tot ce ai scris in postarea ta, mai putin cu ideea de mai sus. Cred ca educatia si modelele din jur au un rol hotarator in comportamentul tatilor dupa divort.
s-a mai dat exemplul tarilor nordice, custodia comuna, o saptamana la mama, o saptamana la tata, 2 familii ce se inteleg etc. Barbatii isi asuma responsabilitatile de tata, putini dispar din viata copilului lor pe motivul ca si-au refacut viata.
La noi modelul este din nefericire diferit, foarte putine cazuri ajung sa-si creasca copilul impreuna dupa divort.
blackpanterro spune:
Asta suna a "rau cu rau dar mai rau fara rau" .Eu nu sunt de acord. Cand a divortat mama am fost eliberate, atat fizic cat si psihic.A fost cel mai bun lucru pe care la facut pt ea si pt noi.
Imi vine greu sa cred ca lumea divorteaza de chichi, asta daca nu ne referim la Hollywood unde in 2 timpi si 3 miscari bagi "irreconcilable differences" si gata, esti divortat.
Din ce am citit aici pe forum, lumea a avut motive serioase, uneori foarte grave de divort, inselat repetat, batai ingrozitoare, cine sa vrea sa stea langa asa ceva?
Eu am invatat o lectie importanta de la mama, oricat de slab ai fi initial, oricata carte ai, oricat de frica iti e de necunoscut poti sa iesi la capat singur, da, e greu dar poti sa iesi la capat.Daca ea a putut, femeie cu 10 clase si cu frica de orice si mai ales de gura lumii, oricine poate.
Femeia(sau barbatul) nu trebuie sa divorteze numai daca isi permite sau daca are job care plateste gras, ca sa scapi dintr-o viata de cosmar poti sa accepti sa faci orice, cand esti jos te poti duce numai intr-o directie...in sus! Nici un job nu poate fi mai rau decat statul intr-o relatie abuziva unde esti batut, badjocurit si copiii la fel...(asta daca motivele statului in relatia abuziva sunt de natura materiala).
Adriana 13w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
buflea spune:
Eu nu cred ca Anca pune macar la indoiala relatiile abuzive cand spune ca se divorteaza usor. Asa ca relatiile abuzive nici nu ar trebui sa intre in discutie. Nu cred ca exista cineva pe lumea asta care sa spuna ca TREBUIE sa stea intr-o relatie abuziva pentru copii.
Pe de alta parte, eu nu mi-as imagina chiar raiul de pe pamant in tarile nordice, unde toata lumea face copii cu toata lumea si copiii sunt crescuti fericiti de cate 2-3 familii, pe perioade scurte. Nu am argumente dar imi vine sa fiu circumspecta ... Ceea ce insa este diferit in tarile nordice, este cred senzatia de "normalitate" a copiilor monparentali. Pentru ca majoritatea sunt asa si pentru ca oamenii sunt putin mai flexibili in gandire si nu ii privesc ca pe niste victime. Asta i-as reprosa eu Ancai, din toate posturile ei, faptul ca considera copiii monoparentali niste victime ... eu am spus de mai multe ori, ei sufera pentru ca noi, cei din jurul lor ii ranim, pentru ca noi ii vedem diferiti.
Nu sunt atat victimele cuplurlor destramate cat sunt victimele societatii care ii compatimeste.
Este clar ca copilul cu parintii despartiti nu va putea fi crescut de amandoi in mod egal, unul din cei doi parinti, de regula cel care are custodie, va face regulile si va imprima trendul in educatia copilului. Si asa si trebuie sa fie ... parintele "permanent" dicteaza regulile si isi responsabilitatea, parintele "outsider" nu il apasa atatea griji si cred ca ar trebui sa accepte acele reguli, sau macar sa nu le conteste. Intr-o lume ideala, desigur, care nu va exista niciodata
anca74 spune:
Citat: | ||||
citat din mesajul lui ruxij
Este jignitor sa pui intre ghilimele cuvantul "posibilitate". De ce n-ai ramas tu inchisa in baie si batuta de fostul, tot datorita "posibilitatii" asteia... Nu inteleg atunci care este problema ta. Cam ce ai propune? Sa nu i se mai dea femeii dreptul la divort? Sa o invatam sa suporte mai multe scaltoace inainte sa plece? Argumentele pt. ramanerea cuiva intr-o casnicie nesatisfacatore, sunt f.f. subtiri, inclusiv si mai ales dpdv al copiilor. Studiile arata ca un copil crescut intr-o familie monoparentala stabila este mai bine dpdv psihologic decat intr-o familie biparentala conflictuala. Ramanerea in aceasta situatie are "side effects" mult mai grave decat cele mentionate de tine. Divortul creeaza o suferinta copiilor la inceput si dc. sunt mari, dar trec peste si au restul vietii linistite si fericite, dc. mama este o femeie ca lumea. |
Mi-as dori foarte mult sa nu mai fii atat de enflamée cand imi adresezi cuvantul. Nu numai ca nu citesti cum trebuie ce scriu, dar mai si ajungi la niste concluzii abracadabrante de m-am cam saturat sa te urmaresc. Este ultimul "avertisment" pe care ti-l dau la acest subiect. Daca nu incetezi, te "sar" de acum incolo in caz ca-mi dai replica in aceasta maniera.
Si, sa nu spui ca sunt rau intentionata, am sa incerc sa te "luminez" in legatura cu nedumerirea ta: am pus cuvantul posibilitate intre ghilimele pentru ca, in citatul subliniat de mine, persoana careia ii raspundeam l-a folosit initial. Personal, as fi utilizat notiunea de "drept" in loc de "posibilitate".
Daca tie ti se pare jignitor, e problema ta.
Mai mult, "side effects"-urile enumerate in mesajul meu anterior nu-s decat cateva dintr-o lista ceva mai lunga preluata din "doctrina" psihologica care "deal"-eaza cu repercursiunile divortului asupra copiilor, precum si a adultilor. Nu le-am inventat eu, nu le-am pus aici din burta, ci ele sunt general acceptate de studii specifice in domeniu.
Ca tie nu-ti place aspectul acesta este, din nou, problema ta proprie si personala.
Imi permit sa-ti sugerez, in viitor, tehnicile de respiratie ale conchitei mentionate la subiectul Dianei, in caz ca te mai apuca amocul cand ma lecturezi.
Mamica de Zanuta mica, Anna Laura
www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.
anca74 spune:
buflea, ai priceput exact ce am vrut sa spun.
Mamica de Zanuta mica, Anna Laura
www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.
conchita spune:
anca, si care ar fi solutia, dupa tine? ce ar trebui sa faca femeia? nu intreb ce ar trebui sa faca barbatul, ca nu e deloc adus in discutie altfel decat ca victima egoismului feminin, the evil.
ruxij spune:
Doctrina psihologica despre care vorbesti este depasita si contestata si pe buna dreptate, deoarece pune la gramada toti copiii fara sa faca diferentierea intre conditiile fiecarui esantion. Generalizarile de genul "copiii din familiile monoparentale se apuca de droguri" sunt simpliste si incorecte. Dupa cum am explicat, teoriile mai noi arata ca abandonul scolar, abuzul de substante si devianta juvenila nu sunt legate de familia monoparentala in mod direct, ci de nivelul economic, de educatie si atentia primita in familie, indiferent dc familia este monoparentala sau biparentala. Nivelul economic este mai scazut in familiile monoparentale, statistic. De unde generalizarea gresita cum ca "copiii din familii monoparentale ajung devianti". Nu este asa, daca copilului ii sunt asigurate dragostea, ingriirea, nivelul de trai decent, atentia mamei si familiei extinse, nu apar probleme. Copiii din familiile monoparentale sunt la risc mai mare tocmai din cauza nivelului economic si de educatie (mai multe familii monoparentale in clasele de jos), dar de aici pana la verdictul respectiv cu drogurile, e cale lunga. In ziua de azi generalizarile sunt privite f. prost. E ca si cand ai spune "femeile sunt incompetente", cand de fapt altele sunt cauzele pt. care un procent mai mic de femei decat de barbati sunt in pozitii de conducere si nu incompetenta.
In rest, incearca sa nu jignesti in timp ce argumentezi. Ghilimele prea multe au multiple conotatii, de exemplu ironie si desconsiderare. Generalizarile negative si neinformate despre o categorie de oameni deasemenea sunt nepotrivite.
anca74 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui conchita anca, si care ar fi solutia, dupa tine? ce ar trebui sa faca femeia? nu intreb ce ar trebui sa faca barbatul, ca nu e deloc adus in discutie altfel decat ca victima egoismului feminin, the evil. |
Nu stiu, sincer. In afara de a casca bine ochii inainte de a se marita si a face copii cu un barbat, nu stiu cum ar putea evita femeile asemenea dificultati.
Din experienta mea de viata, sunt de principiul ca-i mai bine sa eviti o catrastofa decat sa incerci sa repari ce a mai ramas in picioare dupa... Evident, nu am fost atat de inteleapta la momentul X din viata mea, cand ar fi trebuit sa fiu cu ochii-n paispe, dar vorbesc acum prin prisma propriilor mele greseli.
Tot din categoria "putul propriu de gandire", am sa indraznesc sa afirm ca unele femei ar trebui sa invete sa fie ceva mai tolerante vis-à-vis de "nesimtirea", "indolenta", "lipsa de intelegere si de comunicare" clasica masculina.
In acelasi sens, adaug ideea ca o vorba buna si un zambet fac uneori minuni in fata unui exemplar masculin intransigent. A da cu respectivul de pamant cand nu coopereaza, nu are alt rezultat decat sa-l antagonizeze si mai mult, iar scopul urmarit de reprezentanta feminina nu va fi atins veci in atare conditii. Deci, un pic de psihologie ieftina si tone de toleranta, plus o vorba blanda - fac ce doresti dintr-un barbat, oricat ar fi el de incoruptibil si/sau incorijibil.
Consider ca miscarea feminista a avut si mari lacune in incercarea ei de a pune fata-n fata, pe acelasi picior de egalitate, barbatii si femeile. Una din ele este aceea ca nu mai stim cum sa abordam o discutie cu barbatii nostri atunci cand vrem sa ne ajute cu ceva sau sa ne fie alaturi in anumite circumstante.
Exemplificare:
Bunica ii spunea bunicului meu asa : "Puiule, n-ai vrea tu sa mergi pana la piata sa-mi iei 1 kg de rosii si 2 kg de ardei grasi pentru salata de la pranz? Te rog eu frumos, dragul meu!" Si bunicul nu numai ca o lua la picior in pas saltat, dar se mai si intorcea de la piata cu un buchet mare de flori pentru bunica, pe langa cumparaturile de rigoare.
Multe femei zbiara acum la sotii din dotare : "Papusel, ia misca-ti fundul pana la piata si cumpara-mi urgent 1 kg de rosii si 2 de ardei grasi pentru salata de la pranz. Hai, nu sta pe loc, sa vad miscare!"
E normal ca respectivii "papusei" raspund urat sotiilor lor si nu fac de niciun fel ce li se cere.
Este o arta sa stii cum sa te adresezi cuiva in asa fel incat sa faca ce l-ai rugat. O arta pe care am lasat-o de izbeliste, noi femeile moderne, si nu mai stim cum s-o utilizam.
Ah, de-ar mai trai bunica sa ma invete!...
Iar asta este numai un simplu exemplu despre cum ne-am putea face viata mai usoara alaturi de cel cu care ne-am "legat" pe viata.
S-ar evita multe certuri inutile asa.
Daca nu ma credeti, cautati un cuplu mai in varsta, care inca se mai iubesc unul pe altul si se mai tin de manuta pe strada, si intrebati-i cum au reusit performanta.
Veniti apoi aici si relatati povestea.
* Nota bene : Nu ma refer la cazurile de violenta conjugala in randurile de mai sus. Acelea sunt cazuri aparte, care nu fac obiectul discutiei de fata.
Mamica de Zanuta mica, Anna Laura
www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.
ocebine spune:
Citat: |
citat din mesajul lui anca74 Bunica ii spunea bunicului meu asa : "Puiule, n-ai vrea tu sa mergi pana la piata sa-mi iei 1 kg de rosii si 2 de ardei grasi pentru salata de la pranz? Te rog eu frumos, dragul meu!" Si bunicul nu numai ca o lua la picior in pas saltat, dar se mai si intorcea de la piata cu un buchet mare de flori pentru bunic, pe langa cumparaturile de rigoare. Multe femei zbiara acum la sotii din dotare : "Papusel, ia misca-ti fundul pana la piata si cumpara-mi urgent 1 kg de rosii si 2 de ardei grasi pentru salata de la pranz. Hai, nu sta pe loc, sa vad miscare!" E normal ca respectivii "papusei" raspund urat sotiilor lor si nu fac de niciun fel ce li se cere. Este o arta sa stii cum sa te adresezi cuiva in asa fel incat sa faca ce l-ai rugat. O arta pe care am lasat-o de izbeliste, noi femeile moderne, si nu mai stim cum s-o utilizam. Ah, de-ar mai trai bunica sa ma invete!... Mamica de Zanuta mica, Anna Laura www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca! Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller. |
Nu consider feminista abordarea a doua...ci nepoliticoasa vecina cu badarania.
Este o mare confuzie asupra a ce anume inseamna feminism. Nu inseamna in nici un caz ca as uita bunele maniere.
Anamaria
"With sufficient thrust, pigs fly."
ruxij spune:
Asta cu vorba dulce mult aduce este advarata, atat in relatiile maritale, cat si in relatiile interumane in general, la job, peste tot. Totusi nu merge intotdeauna si nu convinge orice barbat oricat de nu stiu cum ar fi, ar fi bine sa mearga. E ca si cand ai spune "pai normal ca o bate, ca nu isi tine gura"--motivele violentei, infidelitatii samd sunt mai complexe.