Divortat sau nu? (split)

accept92 spune:

Cand am spus ca nu si-au traumatizat copiii m-am gandit tocmai la faptul ca nu si-au spalat rufele murdare in fata lor, au tratat problema ca pe una de cuplu. Nu am vrut sa spun ca daca ar fi divortat i-ar fi traumatizat. Sunt sigura ca nu, am convingerea ca puterea copiilor este mare, nu ar fi fost nici o problema pentru copii daca divortau. Si totusi eu ma bucur ca nu au facut-o, ca fetita mea isi vede strabunicii impreuna, asa cum sunt ei, uneori simpatici, uneori artagosi unul cu altul...nu sunt un cuplu perfect, nici nu mi-as dori sa cunosc vre-o data unul.





Sincer, sincer? Ma uit si ma minunez. Nu vad nici o discriminare, vad doar victimizare, atat de multa incat chiar si un simplu dialog devine imposibil. Si ti-o spun la modul cel mai sincer, as vrea sa nu ma certi pentru acest punct de vedere pe care in nici un caz n-am sa-l dezvolt caci ar lua foc subiectul.

ruxij spune:

Eu din partea ta vad o uriasa doza de misoginism, tot la fel de sincer. Astea sunt argumentele misognilor, nu exista discriminarea femeii in general in nici un domeniu, a mamelor singure nici atat noooo... Discriminarea femeii e alive and kicking, e mult mai bine decat acum 50 de ani, dar uita-te tu la opiniile tale si iti dai seama cum e treaba cu ostilitatea unora fata de femei in general si mamele singure in particular. Si din pacate nu esti singura. Nu am inteles care sunt argumentele tale de fapt. Eu am fost la un curs de parenting si acolo ne-au spus clar. Copiii cei mai fericiti sunt intr-o familie completa fericita. Urmatoarea situatie de dorit este o familie monoparentala fericita. Iar cea mai de nedorit este o familie cu doi parinti, dar nefericita si conflictuala. Pe care mi se pare ca o sustii, pe motiv ca barbatii isi pierd copiii. Imi pare rau sa te informez, o mare parte dintre barbati aleg sa nu isi mai vada copiii dc. divorteaza de maica-sa si asta e vina lor, nu a ei. Uita-te la povestile de la sectiunea intr-unul sau in doi. Pozitia ta mi se pare absolut absurda si ilogica si chiar nu inteleg ce vrei sa ne spui in afara faptului ca "am vazut mai multe femei rele decat barbati rai".

casandra spune:

Accept, in astfel de discutii e foarte greu sa fii obiectiv.
Cred ca poti fi obiectiv doar daca ai avut o experienta foarte mare de viata, ai vazut si trait de toate, daca iubesti viata si poti intelege tot. Cred ca doar calugarii si foarte inteleptii pot fi asa.
Dar oamenii foarte intelepti se cam feresc sa generalizeze si prefere sa discute de la caz la caz. Fiecare situatie e unica in felul ei.

Mie mi se pare ca tu, fie ai o relatie minunata cu sotul tau si nu intelegi cum lucrurile pot fi altfel, fie ai si tu probleme in relatie pe care refuzi sa le vezi si incerci sa iti protejezi calmul aparent abordand deviza "binele copiilor". Maria Antoaneta nu intelegea cum oamenii pot muri de foame, si ii sfatuia sa manance cozonac, daca nu au paine. Ei nu i-a lipsit niciodata painea.
Eu iti urez sa ai parte doar de zile senine.

lai spune:

Asta e o idee total falsa, ca o femeie daca-i "citita" nu poate fi abuzata, la fel cu ideea similara cum ca un barbat "citit" nu si-ar putea abuza partenera. Chiar presupunand ca respectiva "citita" i-ar "intoarce vorba" partenerului si n-ar "sta intr-un colt sa fie batuta", asta nu inseamna ca gata l-a rezolvat pe partenerul abuziv, fie el citit sau nu. Poate tu cunosti un esantion statistic nereprezentativ din populatia globala de citite, sau poate nu le cunosti pe toate (din esantion) suficient de bine.

Abuzuri sunt probabil mai putine intr-adevar, insa logica e mai degraba invers, ca e mai probabil ca persoana abuzata sau potential abuzata sa plece din relatie cand intrevede germenii, inainte sa se ajunga mult mai departe.

Altfel, sigur ca exista pe lumea asta si femei rele, si mame rele, si barbati abuzati de neveste (mai degraba emotional, dar or fi si fizic), si tati buni carora le este ingradit accesul la copii.. insa de aici si pana la femeile-s mai rele decat barbatii, stop divort si hai sa nu le mai dam copiii mamelor, eu nu reusesc sa urmaresc rationamentul.

Cat despre bunici.. faptul ca par draguti impreuna la batranete, privind din afara, iar pentru un nepot e dragut ca ei sunt impreuna si ii poate vizita impreuna, nu inseamna neaparat ca ei au avut o viata de cuplu frumoasa si armonioasa, si un mediu propice pentru copiii lor si tot ce ne mai putem noi imagina sau ca, daca nu le-au avut astea, a meritat oricum sa ramana impreuna.

Lai

danielatt spune:

Accept, cea ce tu nu vrei in ruptul capului sa intelegi este, ca nu poti judeca lumea si respectiv nu poti avea o perceptie corecta a lucrurilor, privind viata prin prisma a ceea ce traiesti tu sau doar din experienta ta.
Chestia este foarte simpla, dar probabil te incapatanezi sa te cantonezi in propriile trairi : din fericire societatea a evoluat si evolueaza iar impreuna cu ea, oamenii au avantajul de a se putea descoperi, de a-si cauta fericirea.
Daca tu crezi ca era mai bine in vremurile apuse, atunci cand femeia era fortata de imprejurai (economice, sociale etc) sunt de acord cu tine si pot sa te inteleg.
Problema este ca noi, cele care avem experiente diferite de viata, trairi diferite, fericiri si sureri diferite, suntem bucuroase ca avem aceasta posibilitate de a putea alege, chiar cu riscurile unor suferinte interioare groaznice. Insa putem si vrem sa ne alegem viata.
mama mea traieste si acum o drama, datorita vremurilor "trecute" si este nevoita sa stea inca intr-o casnicie absolut infernala. La intrebarea mea: de ce mama? mi-a raspuns ca ce era sa faca? sa creasca un copil singura? nu o mai angaja nimeni divortata si etc, etc.Crezi ca mama nu i-a acordat sanse? Oooooo..o palarie..
Pur si simplu este extrem de clar, o femeie are acum posibilitatea, puterea si dreptul de asi alege o viata linistita si tihnita in detrimentul...unei umilinte pentru o viata.
Ei bine, uite ca eu am ales sa-mi cresc absolut singura copilul, si am acest curaj, a fost alegerea mea si vreau si am sa ma lupt sa-mi fie respectata aceasta alegere. Si cine va indrazni sa ma judece, fii convinsa ca bine nu o sa-i fie.
O sa spui probabil ca nu este bine pentru copil etc..dar am sa-ti raspund in avans: copilaria si adolscenta mea langa un tata alcoolic si curvar, cu scandaluri si injuraturi cum a fost? Iti spun eu ca nu bine.
Si atunci? Nu am nici un drept sa influentez viata copilului meu. Eu vreau pentru el tot ceea ce este mai bine, mai ales sa-si faca o familie; dar sa fie una cladita sanatos.
Si am ales sa-i ofer, chiar si intr-o familie monoparentala, linistea si echilibrul.
Si sa stii ca nu este usor, dar nu ne plangem (pentru ca nu sunt singura mama de acest gen) insa avem puterea sa ne spijinim, sa ne acceptam, sa ne facem acceptate de catre societate. si da, suntem mandre ca avem acest curaj.

Eu am inteles ca in viata, chiar daca nu sunt de acord cu o idee, pot macar sa accepti ca cineva poate fi diferit de mine.

Pacat ca nickname-ul tau nu reflecta aceea acceptare de care o femeie adevarata ar trebui sa dea dovada.

ps. M-am pornit si nu m-am oprit pentru ca urmeresc de la inceput discutia. si nu am putut sa nu contracarez atitudinea de gica contra.

buflea spune:

Mie mi se pare ca discutati pe 100 de planuri, culegeti fraze disparate din postarile anterioare si le intercalati in teoria proprie. Personal nici nu am inteles de unde a pornit cearta asta, dar am extras o idee (cea din citat), pentru care o sa-mi spun si eu parerea

Deci parerea unora este ca nu e bine ca lumea sa divorteze, parerea altora (mai ales a celor care au facut-o) este ca e mai bine asa.
Eu cred ca este o greseala sa punem un sistem de referinta vis-a-vis de relatiile intre oameni si sa raportam totul la asta. Relatiile dintre oameni sunt complicate, ceea ce unul poate sa ierte, pe altul il distruge, sacrificiul unuia poate parea o nobil sau prostie curata, pentru unii conteaza mult pasiunea, pentru altii echilibrul ...etc, etc, etc. Eu zic ca e bine ca se poate divorta - si barbati si femei. Spun si barbati pentru ca asa cum cu 3 generatii in urma femeia era intepenita in mariaj, cam asa era si barbatul - desi avea putere si fizica si financiara, nici barbatii nu divortau, ah, aveau alte relatii, isi bateau si bateau nevasta, dar tot impreuna ramaneau. Deci, revenind, Anca si Accept eu cred ca e foarte bine ca se poate divorta ...

Acum incerc sa inteleg, de ce spuneti voi ca se divorteaza prea usor - si scot complet din discutie abuzurile. Acolo e limpede ca cristalul. Dar exista multe divorturi din cu totul alte motive decat abuzul ... de unde ideea asta ca se divorteaza usor ? Sunt convinsa ca un divort este traumatizant, nimeni nu divorteaza de florile marului, se scoala asa dimineata si pt ca m-a sforait nemernicul asta toata noaptea, ii put picioarele si lasa farfuria nespalata, baga divort. Divortul in general vine ca o decizie, pana iei decizia insa trece ceva timp, cu perioade mai bune si mai rele (asta-i cel mai rau), cu sperante ca o sa treaca, cu iluzia ca e doar pe perioada ...etc. Inclusiv in cazul adulterului, desi multe fete spun aici ca eu daca il prind ii fac bagajele si il arunc pe geam ... eu sunt sigura ca NIMENI nu prea face asa. Este in firea omului sa incerce sa schimbe, sa inteleaga, sa recapete ceea ce a pierdut chiar daca nu merita, sa ezite in fata necunoscutului ...etc.

Eu cred ca oamenii divorteaza pentru ca nu mai pot sta in cuplu, sunt nefericiti acolo, din diverse motive pe care nu le putem judeca, pentru ca nu simtim la fel, nu iertam la fel, nu toleram la fel ... iar cel care preia responsabilitatea copiilor are o greutate in plus si nicidecum o sanie spre o alunecare mai lina spre libertate.

Interesanta totusi ideea ta cum ca femeile independente divorteaza mai usor NUMAI pentru ca stiu ca obtin custodie. Imi pare ceva adevar in ceea ce spui dar nu sunt intru totul de acord cu tine. As spune mai degraba ca independenta femeii si custodia copiilor micsoreaza nivelul de toleranta si disponibilitatea spre sacrificiu in cuplu ... La fel insa se intampla si pentru barbat - nu mai este atat de dator sa aiba grija de nevasta si copii, barbatul insasi nu mai este atat de legat de casatorie.
Si e foarte bine ca e asa - pentru ca astfel, instinctiv, cel putin teoretic, membrii cuplului vor fi mai atenti unul cu altul si raportul de forte este ceva mai echilibrat. Am spus "ceva" pentru ca tehnic vorbind, cel care ramane cu copiii, ramane cu o treaba, pe termen lung, de terminat, pe cand cel care ramane sa ii vada saptamanal, are tot timpul la dispozitie sa isi vada de confortul personal.

Dupa mine, ideal ar fi ca membrii cuplului, atunci cand apar copiii, sa ii prioritizeze in viata lor personala. Am spus personala si nu de cuplu ... practica dovedeste insa, ca femeia este mai inclinata in a "se lasa pe ea pe locul doi, pe cand barbatii nu. Eu chiar cred ca asta vine natural, din instinct si personalitate si nu depinde de nici un fel de educatie, bun simt, dragoste, respect, etc, etc, etc. De aceea exista tati mai buni si mai dedicati si tati mai egoisti - asa cum exista si mame super dedicate care lasa totul (profesie, cariera) pentru copii si mame care incearca sa le mai echilibreze.

anca74 spune:

Corect.

Dar aceasta noua "posibilitate" a femeii moderne vine cu niste "side effects":
- pentru copii: se pierde sentimentul de familie, de uniune; in functie de varsta pe care o au, copiii au reactii diferite la stresul produs de divortul parintilor - copiii mai mici cred ca ei au provocat divortul, devin depresivi sau furiosi, pentru ca nu pot exprima ceea ce simt. Cei mai mari tind sa-si faca prieteni nepotriviti, devin agresivi sau incep sa consume droguri; sunt foarte suparati pe acel parinte care cred ei ca a provocat divortul; se simt abandonati si neiubiti, incepand sa aiba rezultate proaste la scoala pentru ca nu se mai pot concentra si nu mai au incredere in ei.

- pentru adulti: dificutati in acceptarea acestui moment dificil; vinovatie, neliniste, tristete, panica, uneori chiar depresie, anxietate; lipsa energiei, a resurselor de a merge inainte; dificutati in a aborda o noua relatie; modificarea atitudinii fata de sexul opus.

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.

Diana_b spune:

Cam ce sentiment de familie crezi ca au copiii ai caror parinti se cearta mereu? Si care eventual se mai si caftesc?
Parintii mei s-au certat o singura data cand eram eu in liceu. Si tin minte si acum ca in noaptea aia am simtit ca ma sufoc, nu puteam respira. Toata noaptea.
Nici nu vreau sa ma gandesc ce a fost in sufletul baietelului meu ca a tot asistat la certurile noastre. Patru ani m-am tot straduit sa fac cumva sa fie bine. N-a fost. Si m-am hotarat sa divortez in momentul in care am simtit ca incep sa innebunesc. Si am hotarat ca (,) copilul meu are nevoie de o mama sanatoasa la cap. Ca doar eu ma ocupam de el 95% din timp.

Sa stii ca nu divorteaza nimeni de prea mult bine. Cel putin nu fetele de aici de pe forum, carora le-am citit povestile si stiu prin ce au trecut.

Si sunt convinsa ca toate mamele care au divortat si-au facut ganduri negre in legatura cu psihicul si evolutia copilului dupa divort. Dar pentru o evolutie cat de cat normala, si copilul si mama trebuie sa fie linistiti si cu creierii la locul lor.

Si in legatura cu ce spuneai in primul post ca ti-a fost greu singura, poate depinde de felul fiecaruia. Sa stii ca mie mi-e de 1000 de ori mai usor acum. Desi muncesc 24/24, desi ma descurc greu financiar, desi nu am masina si car la sacose de mi s-au lungit mainile. Dar macar acum sunt linistita. Si ma pot ocupa in liniste de copilul meu. Si ii pot explica tot ce vrea fara sa fiu un car de nervi (inclusiv de ce am divortat, de ce nu mai sta tati cu noi, de ce nu vine tati sa-l vada). Si, si, si...

Diana si Mircea (2.01.2004)

www.freewebs.com/bbianfeb2004/index.htm" target="_blank">Bebelusi de ian-feb 2004

ruxij spune:

Nu este adevarat, devianta de acest gen este corelata cu statutul social si financiar f. scazut, precum si nivelului de educatie scazut, si nu cu divortul. Este adevarat ca familiile monoparentale au preponderenta si mai mare in paturile defavorizate ale societatii, si asta nu e legat neaparat de divort, ci mai mult de teen pregnancy, copii nascuti cam la intamplare samd. In orice caz exista nenumarate exemple care arata ca dc. un copil este bine ingrijit si are un nivel de educatie si material corespunzator, mama este implicata, copilul nu are probleme. Vezi Obama, cel mai relevant exemplu in acest context.

ruxij spune:

Este jignitor sa pui intre ghilimele cuvantul "posibilitate". De ce n-ai ramas tu inchisa in baie si batuta de fostul, tot datorita "posibilitatii" asteia... Nu inteleg atunci care este problema ta. Cam ce ai propune? Sa nu i se mai dea femeii dreptul la divort? Sa o invatam sa suporte mai multe scaltoace inainte sa plece? Argumentele pt. ramanerea cuiva intr-o casnicie nesatisfacatore, sunt f.f. subtiri, inclusiv si mai ales dpdv al copiilor. Studiile arata ca un copil crescut intr-o familie monoparentala stabila este mai bine dpdv psihologic decat intr-o familie biparentala conflictuala. Ramanerea in aceasta situatie are "side effects" mult mai grave decat cele mentionate de tine. Divortul creeaza o suferinta copiilor la inceput si dc. sunt mari, dar trec peste si au restul vietii linistite si fericite, dc. mama este o femeie ca lumea.