Divortat sau nu? (split)

anca74 spune:

Imi pare rau ca s-a inteles gresit interventia mea initiala aici. Nu am avut intentia sa ranesc pe nimeni, ci pur si simplu sa deviez discutia catre un punct care mi se pare ingrijorator la ora actuala: rata divorturilor tot mai mare, si repercursiunile unui divort asupra copiilor.
S-a voit o discutie generala, nu particulara, cu exemple din viata cuiva anume. Se pare ca nu s-a inteles absolut deloc aceasta intentie a mea si s-a ajuns la cuvinte grele inutile. Anumite fete aici au considerat ca este mai "bine" sau mai "usor" sa ma scoata (iar!) capul rautatilor, fara sa faca efortul minim de a intreba inainte de a trage concluzii pripite.
Imi cer scuze inca o data ca nu am stiut sa ma fac inteleasa la subiectul principal. Nu mi-as permite vreodata sa ranesc pe nimeni in asemenea context. Punct.

Avand in vedere ca subiectul initial a fost departajat de cel prezent, si sperand ca am reusit cat de cat sa clarific pozitia mea, imi permit sa atasez aici niste statistici referitoare la situatia divorturilor in Romania:

In 2008 s-a inregistrat o cifra record de divorturi in Romania
11-02-2009
Sursa: Ziarul Adevarul
------------------
An de an, numarul divorturilor in Romania a avut o rata de crestere ingrijoratoare. Anul trecut, s-au inregistrat cele mai multe divorturi din istoria tarii.

Potrivit Institutului National de Statistica (INS), in luna iulie 2008, prin hotarari judecatoresti definitive s-au pronuntat 2.594 de divorturi, cu 186 de cazuri mai putin decat in luna iunie. Rata corespunzatoare fenomenului s-a redus de la 1,58 de divorturi la mia de locuitori in iunie pana la 1,42 de divorturi la mie.

Numarul de divorturi din iulie 2008 a fost insa mai mare cu 785 de cazuri decat in iulie 2007, cand se inregistrase o rata de 0,99 la mia de locuitori.

In noiembrie 2008, s-au pronuntat 2.826 de divorturi, cu 552 mai multe decat in luna octombrie. Rata divorturilor a fost in luna octombrie de 1,60 la mia de locuitori fata de 1,25% in luna precedenta.

Datele furnizate de INS arata ca in Romania s-au pronuntat peste 40.000 de divorturi, din care 17.330 de procese au fost solutionate in primul trimestru al anului 2008. Anul trecut, Romania a inregistrat un numar record de divorturi (pentru a compara cifrele dati click pe tabelul de mai jos).

Din acestea, peste 13.500 de cauze au primit sentinte definitive in primele 6 luni de la intrarea lor pe rolul instantelor. 2.272 de dosare au stat in instanta intre 6 si 12 luni, iar peste 1.000 de procese au primit sentinte definitive dupa un an.

In Bucuresti, se pronunta cam 250 divorturi pe saptamana, care raman definitive. In localitatile rurale de langa Capitala, numarul este de aproximativ zece divorturi pe saptamana.

La sfarsitul primului trimestru, pe rolul instantelor se mai aflau aproape 23.500 de dosare de divort, din care peste 2.700 de cauze stateau in instanta de mai mult de 6 luni, iar peste 400 de dosare, de un an.

In prima parte a anului, judecatorii au respins, in prima parte a anului, 604 actiuni de divort, iar peste 720 de cupluri si-au retras cererile.

(sursa: http://www.avocat-divort.ro/stiri_divort/detaliu_stire.php?id_stire=7&titlu_stire=In%202008%20s-a%20inregistrat%20o%20cifra%20record%20de%20divorturi%20in%20Romania)

Nu tin sa discut inutil cazuri aparte - "mama si tata au divortat cand eram mic(a), si bine au facut ca nu m-au expus la mizeriile tipice intre doi oameni care nu se mai iubesc/inteleg", etc. - cu astea sunt perfect de acord, si specific inca o data ca ma impresioneaza puternic pozitiv femeile care nu stau in relatii extreme si isi pun pe primul loc copiii, nu respectivul "dobitoc" care le mananca zilele.

Pe mine, personal, ma intereseaza ce anume s-a schimbat la noi si la generatiile mai tinere de ne determina sa punem capat cu relativa usurinta unor relatii care ajung intr-un punct de unde este extrem de anevoios sa facem cale intoarsa?
De ce alegem acum mai degraba sa schimbam partenerul/partenera actual(a) in loc sa ne mai dam o sansa, sa depunem inca un pic de efort sa facem lucrurile sa mearga?
In ce sunt diferite relatiile intre barbati si femei acum vis-à-vis de ce era pe vremea bunicilor nostri?
Faptul ca femeile au lasat deoparte treburile casnice care le preocupau atat pe bunicile noastre, si au intrat de 20-30 de ani puternic pe piata de munca, cu castiguri financiare considerabile, joaca un rol decisiv in a spune "nu" unor relatii maritale dificile? Aspectul financiar este sau nu un factor in acest context?
Faptul ca traim actualmente in vremuri in care totul se face in viteza, presati de timp, angoasati sa ajungem primii la linia de sosire in toate - ce impact are asta asupra relatiilor interumane?

Iata spre ce as fi dorit initial sa indrept discutia.
Sper ca nu este prea tarziu nici acum.
Si, va rog, fara paruieli virtuale si platit conturi de la Pazvante Chioru' incoace.

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

www.youtube.com/watch?v=ckFvoGRPiCU&feature=related/" target="_blank">Shape up, Anca!
Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.

conchita spune:

Anca, la intrebarea asta ti-am raspuns deja cu toata bunacredinta si bunavointa. cred ca dificultatea de a continua a venit din ambiguitatea formularii tale -> in loc sa le mai dam o sansa barbatilor, divortam din motive egoiste, etc. intelegi? era predictibil ca lumea o va lua personal, pentru ca fiecare isi stie situatia si nu poate nimeni generaliza cat de usor divorteaza altii sau ca nu se gandesc la copii, asta din urma fiind lovitura de gratie intr-o discutie. plus ca toata responsabilitatea in discutie ii e atribuita femeii, ceea ce e un bias si compromite validitatea concluziei.

eu tot cred ca feminismul e cauza in occident. in romania, e vorba ca s-a iesit dintr-un model de societate care considera familia celula de baza, unde divorturile dadeau prost la dosarul de activist, militar, politist, etc, deci oprobiul public si oficial era o consecinta directa demna de luat in seama.

ca o constatare personala - barbatul nu face fata vremurilor noi. nu se schimba, nu se adapteaza. vrea venit contemporan care nu se poate realiza decat prin femeia muncind, dar si casa+familie+masa in stil traditional, chestie realizabila numai daca femeia sta acasa. contradictie in termeni. femeia vrea un partener onest la bine si la greu, care sa imparta responsabilitatile. barbatul, cand nu primeste ce doreste, majoritar recurge la doua variante: 1. loveste si abuzeaza; 2. pleaca la alta. dupa parerea mea, barbatul a initiat divortul cand, in fapte, a desfacut legamantul de iubire cu femeia; nu conteaza cine depune actele in final. asa ca ipoteza falsa ca femeia divorteaza pica zgomotos. barbatul nu respecta legamantul sau il rupe. femeia plecand e doar o reactie la agresiunea barbatului. si nu i se poate imputa vina ca nu rabda.

accept92 spune:

Ce bine ca mi-ai lamurit tu lucrurile. Parca s-ar fi ridicat ceata si acum vad totul clar...Deci iubirea lipsita de isterie este o minciuna...Uite ca omul cat traieste invata.

maru spune:

Sarcasmul nu e dovada de inteligenta. Dimpotriva.

accept92 spune:

Daca spui tu, sigur!

Dar uite, desteapta-ma tu! Data viitoare as vrea sa mimez iubirea adevarata. Spune-mi tu ce reactie ar fi potrivita cand iti gasesti partenerul in pat cu alta femeie.

maru spune:

as fi avut un dialog cu tine daca nu ar fi debutat atat de "infantil". In schimb am sa ma retrag...(lucruri mai bune de facut)

mihaela_s spune:

Anca si eu ti-am raspuns care era motivul pentru care parintii "nostri" nu divortau pana in 1989. Motivul bunicilor e acela cum spune conchita, emanciparea femeii plus "gura lumii" care in occident nu e asa ca in Ro. Iar in Ro, socoteste ca de 20 de ani abia a intrat emanciparea femeii si eliberarea societatii din comunism, cele care au tinut in frau divorturile. Nu e nimic ne la locul sau, e evolutia societatii, atat.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

ruxij spune:

Mie rata divorturilor nu mi se pare atat de ingrijoratoare. As putea sa spun ca as fi ingrijorata dc. as citi o stire pe invers, se constata cu maxima ingrijorare ca tot mai multe femei stau in relatii abuzive, punandu-si in pericol atat viata si sanatatea lor (fizica si mentala), cat si pe aceea a copiilor lor. Aia m-ar ingrijora.

Problema e f. simpla, e exact cum zice Conchita, nu m-as putea exprima mai bine.

Iar pe vremea lu' bunica, din moment ce ea nu lucra, cum ar fi putut sa divorteze. Nu mai zic de puterea grozav de mare a presiunii sociale. Si stii ca pe vremuri, la tara, dc. o femeie divorta, ii erau luati copiii de catre familia sotului? Nu mi se parea deloc "mai bine", erau multe multe lucruri cat se poate de rele, de la abuzul asupra femeii, pana la modul abuziv in care erau crescuti copiii (batuti, pusi la munca, nedata sansa educatiei samd). Eu una mereu ma gandesc ca Slava Domnului ca nu m-am nascut numai cu 50 de ani mai devreme! Ca n-as fi avut eu norocul sa ma fi nascut bogata, numa' asa mai "scapai" cat de cat.

PS Ia cititi la subiectul de la in unul sau in doi, cel al lui batool, sa vedeti, suna bine, sau divortul ar suna mai bine?

accept92 spune:

Chiar asa de negru sa fie dracul...femei cu viata si sanatatea in pericol, abuzuri pe toate drumurile? Adica pe de-o parte spunem ca femeia divorteaza avand putere financiara, care putere financiara banuiesc ca vine in urma unor studii si de pe urma unei cariere ceva...si pe de alta parte avem la baza divortului abuzul fizic sau emotional din partea barbatului. Eu nu cunosc prea multe femei citite care ar accepta 'atingeri' abuzive din partea barbatului si nici care n-ar fi capabile sa intoarca o vorba, stand intr-un colt sa fie certate si batute de barbati ca niste copile. Dar poate traiesc eu intr-o enclava, doar mi s-a mai spus.





Vin si eu cu un contraexemplu...bunica mea. A fost la un pas de divort, nu din cauza abuzului atat de incriminat aici, ci a infidelitatii bunicului. Lucra si castiga foarte bine, nu locuia la tara, nu i-ar fi luat nimeni copiii, ar fi putut sa divorteze. Desi nu erau oameni cu carte, ea si bunicul au reusit cumva sa treaca peste incercarea asta fara sa traumatizeze copiii si au sarbatorit 50 de ani de casnicie in anul in care m-am casatorit eu, sunt un cuplu frumos. Insa si acum, daca se cearta, bunica ii mai aminteste si ii mai reproseaza. Imi dau seama ca a suferit enorm si totusi l-a iertat...si pentru suferinta si pentru iertare motivul a fost unul singur si nu se regaseste printre cele din postarea de mai sus. Si asta pot sa numesc eu curaj si sa admir la o femeie, caci iertarea nu este nicidecum o dovada de slabiciune ci dimpotriva.

Dar sa revenim la abuzurile noastre...

ruxij spune:

Cred ca nu ai citit cu suficienta atentie. Eu NU am spus ca abuzurile sunt in crestere, am spus ca m-as ingrijora dc. as citi o stire cum ca abuzurile sunt in crestere!! Rata divorturilor nu e la fel de ingrijoratoare cum ar fi o asemenea stire, din punctul meu de vedere.
Iar de traumatizat copiii, e overated chestia divortul si trauma, pe vremea lu' bunica o fi stat 50 de ani si l-a iertat pe bunicu', da' nu inseamna ca cc copiii nu au fost traumatizati in alte feluri, iar presiunea societatii impotriva mamelor singure nu era colosala. Uita-te doar in ziua de azi cum sunt discriminate INCA mamele singure si tu te aliezi acestor tendinte, cu un entuziasm demn de o cauza mai buna. Sa fim seriosi, calitatea vietii si suferintele copiilor erau mult mai mari pe vremuri.

Nu pot sa decat sa remarc cat de pasionata esti in lupta impotriva femeilor si a drepturilor lor exagerate, bravo, parca ai fi reprezentata asociatiei "fathers rights".