sa ne numaram binecuvantarile (2)

kriss79 spune:

mamagiuliei
ripley, uau ce temene lungi dau in cluj...eu de ex am depus pe 29.01 si am primit pe 01.04.

---

Cristina si Alessia Stefana

conchita spune:

Ripley, se cheama tango. tu faci un pas inainte, el te impinge doi inapoi. aminteste-ti ce ti-am spus, cauza e frica - de accea actioneaza iresponsabil si agresiv. cand vei intelege asta, vei simti mila si prietenie pentru el, dar va trece ceva vreme. nu te molipsi de frica, detaseaza-te si gandeste-te ca daca si tu pici in plasa disperarii, va veti rostogoli amandoi in prapastie la cati pasi inapoi o sa vi se intample. stiu ca e nedrept, stiu cat de dureros este, stiu ca ti se cere enorm sa porti doar tu povara, insa tu esti cea cu capul pe umeri acum, deci asta este, accepta. trebuie sa inveti salsa sau merengue, care-o fi, aia cu cinci pasi inainte. plan de bataie, backup plan si vointa (si lacrimi cand nu te vede nimeni), astea-s cheile raiului post-divort. ti-as cere prea mult daca ti-as zice sa zambesti, dar eu sunt super convinsa ca ai motive, chiar daca nu le poti vedea inca.

Happy_in_TO spune:

Ripley, eu ti-am scris lista dupa care m-am ghidat eu in primele luni, atunci cind am facut pasul spre necunoscut.

Inca ceva ce am facut atunci: m-am uitat la viata mea ca la o farfurie prea plina. Din buffetul vietii alesesem prea multe chestii, un pic din fiecare si mi le pusesem in farfurie. Era prea mult pentru mine, prea mult ca sa diger si sa asimilez atita!
Si am inceput sa arunc din farfurie, sa simplific, sa debarasez. Si am tinut numai ceea ce a meritat cu adevarat, ceea ce puteam duce eu singura la ora aia.

Am facut appointment la banca si mi-am deschis un cont al meu unde urmau sa intre banii mei care trebuiau folositi numai pentru mine si pentru fete. El nu mai era problema mea. Datoriile lui nu mai erau problema mea. In contul cel nou nu avea voie sa intre nimeni sa ia nimic si asta mi-a dat siguranta.
Stiu ca viata de acolo cu viata de aici e diferita dar in mare ideea este aceeasi. El este problema lui acum. Este treaba lui cum se descurca cu banii, nu ar trebui sa il mai cotizezi cu nimic. Nu ai nici o datorie fata de el, nu ai de ce sa te simti vinovata ca nu ii dai bani. Sa se descurce.

Poti sa cheltuiesti ani intregi din viata ta simtindu-te vinovata pentru aia, aialalta, tot si toate... O sa te consumi inutil. Am facut-o si eu. Daca... offf! De cite ori am spus :daca asa si pe dincolo... Cind iti vine un "daca" in minte, ridica din umeri si spune glumind "asaaa!" or "d'aia". "daca" - urile nu o sa iti aduca nimic bun, sint menite sa iti incurce gindurile si sa iti ia energia. Incearca sa le ocolesti!

Dupa ce faci un pic ordine si te debarasezi de unele greutati din farfurie o sa te simti mai bine, mai usoara, o sa vezi mai clar.

Happy_in_TO spune:

Daria, da, este o binecuvintare mare sa ai liniste ca sa iti poti creste copilul asa cum vrei tu.

LaLa_20 spune:

Daria...e o mare binecuvantare...ce nu as da sa o am si eu...mai ales ca stiu ca tot ce s-a intamplat acum 2 zile a fost un truc murdar pentru a ma aduce pe mine inapoi...asta e motivul pentru care luase copilul...el ma vrea cu orice pret...si s-a folosit de copil...si mai poate fi numit "nu stiu cum sa-i spun" asta tata?om?
nu are nume si nici scrupele...acum ma bombardeaza cu mesaje ca vai ce fericita era fata ca-l vedea si eu vreau sa-i distrug fericirea copilului...e prea mare povara luptei ... nu mai pot ma simt daramata...

Morgano spune:

Dragelor, mie reactiile lui nu fac decat sa-mi confirme ca am pierdut ultimul an dand sanse.

De dragul copiilor, dintr-un soi de comoditate, putine au fost sperantele ca-si va baga mintile in cap, desi am trecut prin momente fte grele in septembrie, cand toti ne-au denigrat (ei atunci ma credeau perfect in cunostinta de cauza in anumite aspecte, acum s-au lamurit ca eram pe dinafara complet) eu am fost alaturi de el. L-am ajutat cat am putut. De inteles niciodata nu l-am inteles si nu-l voi intelege in privinta lipsei de elementara responsabilitate privnd situatia materiala a familiei. Si lipsa de orice empatie pentru cel de langa el in orice moment.

Desigur, partea financiara dezastroasa a fost cireasa de pe tort intr-o relatie demult lipsita de respect, intelegere, reciprocitate. E si vina mea, dar eu asa sunt: cand nu mai simt cum trebuie, nu ma prea pot preface. Si nu vad, mai ales in cazul de fata, de ce as face-o. Nu acumulezi decat frustrare.

Nu ma doare fetelor, sincer. Deloc. Poat e o faza specifica, desi eu ma cunosc destul de bine incat sa stiu cand s-a tras cortina definitiv.

Nici nu mai stau sa analizez nimic, am facut-o inainte de a merge la tribunal.

Merg inainte pe drumul ales si sunt sigura ca am luat decizia corecta atat pentru fete, cat si pentru mine.

In toti anii astia am uitat de mine.

Am muncit la 5 zile dupa fiecare dintre nasteri pentru biroul meu - ma asteptau actele pe masa acasa direct de la maternitate fiind venita (si erau, totusi, cezariene, din pacate). Am gatit si stat cu 2 copii la 2 sapt. dupa a2a nastere, cu pielonefrita, febra 40, risc mare de septicemie. Nascusem, evident, tot pe datorie.... In timpul asta el gandea afaceri, iar eu faceam tot posibilul sa fie ok acasa. Am tras de mine enorm ca sa fac fata pe toate planurile. Am auzit cumva un Multumesc, esti grozava? Uneori e nevoie si de un cuvant ca sa iti fie mai usor.

Sunt lucruri care in timp de indeparteaza de omul de langa tine. Si nu mai poti scuza, intelege, nici nu mai doresti asta.

Vezi ca ai devenit dintr-o tipa draguta, vesela, sufletul petrecerii, normala ca greutate si atragatoare pt multi, o gospodina de rahat (scuze), un fel de menajera, mama, hotel-restaurant, ca in loc sa te bucuri de copii si realizari cresti in frustrari si devii o mama tot mai rea, mai lipsita de rabdare, o femeie care munceste noptile la pc in timp ce nesimtitul doarme cu burta plina si copiii sunt inca treji. Cand ai uitat cum este sa te simti, nu doar sa fii in acte sotie si femeie. Nu stiu cum e sa stau sa ma joc cu fetele si atat. Pur si simplu nu stiu. Eu intre timp intind rufe, gatesc, fac 100 de ture sa vad ce fac ele, fac ordine - pe care el e singurul care nu o respecta (e la trecut, ca am scapat de toate catrafusele lui). Nu am auzit de luni bune o vorba buna. Cand m-am plans, dupa ce s-a hlizit la nush ce reclama, mi s-a reprosat ca nu ma stiu restrange, nu ma stiu sacrifica. A naibii facatura, ca am trait din ce am produs eu multe perioade, mi-am sacrificat nopti, zile, statul cu fetele acasa de cand erau bebelusi mici-mici, sanatatea, aspectul fizic, starea emotionala.

Din motivele astea si multe altele nu regret nimic.

La mine partea plina a paharului e cea in care nu mai depind de el deloc. In rest, reinvat sa fiu eu insami, si desi e scurta perioada de cand nu mai sta aici, am regasit ceva extrem de improtant: hazul de necaz. Pe faza cu banii pt paine am reusit sa o gasesc amuzanta, pt ca in grotescul ei e de un umor negru de neegalat.

Revin, ma duc sa schimb dalmatienii cu aristocratele la mucoasele sefe :)

Edit: au fost perioade extrem de bune financiar, alternate cu gauri in buget si mers cu mana intinsa la mama pt imprumut. Eu cred ca trebuie sa fe un echilibru, pe mine vesnica intrebare: cum v fi maine, perena instabilitate si nesiguranta fnanciara m-au macintat fte mult, pt ca eu am crescut altfel, desi ai mei luau CAR-uri la greu ca sa cumpere in casa chestii mai scumpe, totdeauna erau bani in casa, pentru orice. Nechibzuinta e fte grava mai ales cand ai 2 copii.

A fost cel mai bun tata din lume cu prima fata, apoi si cu a2a, dar mai putin implicat. Avea de lucru mult, intr-adevar. Dar in timp a "munci" a deveni leit-motivul lasarii tuturor chestiunilor casnice si de copii pe ultimul plan. Ce, nu sunt in stare sa fiu sotie si mama? genul de replica de care mi s-a acrit. Daca nu ar fi fost un sot iubitor, tandru, un tata dedicat vreo 3 ani, zbura demult. Insa amintirea acelor momente e departe, a trecut demult. A fost inlocuita de imaginea egoistului pentru care banii au fost mai presus decat noi. Si da, si mie imi plac banii. Mult. Imi plac lucrurile frumoase, de calitate, dar pot trai si fara ele. Insa nu pot trai cu amenintarea ca ne taie utilitatile, ne ia masina si alte asemenea pentru ca el nu a dorit nicio clipa sa renunte la statutul de patron in favoarea celui de angajat, de dragul nostru, nici macar pt o perioada.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Morgano spune:

Tot io, dorisem la un moment dat sa postez un topci cu intrebarea:

Cati soti/parteneri pleaca de acasa cu orele cand se enerveaza? Striga, indiferent de ora, trantesc usa si dispar inchizandu-si toate telefoanele? Se plimba de nebuni cu masina chiar si toata noaptea, apoi apar ca ghioceii din zapada pocaiti sau tot ei suparati si pretind sa-i pupi si intelegi?

Cand ai copii mici, eventual si cu febra 40 ambele. De revelion, de ziua uneia din fete, de ziua casatoriei.... astea fiind ocazii speciale, nu numai cand te apuca pe tine pandaliile. Si asta des.

Dar era cam lunga intrebarea

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Mikaela_a spune:

Ripley, referitor la ultima ta intrebare, pot sa-ti raspund ca al meu fost sot. A doua zi dupa ce m-am intors de la maternitate, sub un pretext lipsit de importanta, a urlat, a amenintat ca pleaca si chiar a plecat de acasa pentru multe ore, lasandu-ma intr-o stare jalnica (eu neintelegand ce l-a apucat). Intamplator, era bunica mea in vizita si mi-a zis o vorba pe care o tot rumeg de atunci: "cand un barbat ameninta ca pleaca de acasa, inseamna ca are unde sa se duca". Ulterior s-a dovedit ca avea dreptate. Avea deja unde si la cine sa se duca.
Te pup.

Morgano spune:

O, macar de avea vreo fufa, nu-mi iroseam ultimul an, cel putin.
Nu, el pleca de bezmetic sau statea jos in birou.

Normal ca nu mai e de acord cu pensia alimentara. Incepe distractia.. Am primit de la el 30 lei in ultimele 2 sapt, 1 pachet de hartie igienica si 2 cutii de lapte normal. I-am dat de cel putin 3 ori banii astia pt motorina si mancarea lui.
Sunt asa nervoasa de nu-i drept, are scuza ca nu are incasari, si uite asa vrea minim pe economie 1/3 cum e legal pt faliti. Deci vine cam 225/luna. Sa rad sau sa plang? Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

maru spune:

el vrea bani de la tine? nu inteleg, ori atat vrea el sa dea pentru copii?

mai, acu, eu stau stramb si judec: mai bine fara el decat cu el, indiferent de pret!