LMA!!!Ghiocei de Marti-Aprile 2009**165***

simonapro spune:

Buna, fetele!

Dodo-pui: 15 km de C-ta: Valu lui Traian

Anca: super povestirile tale, e bine ca ne pregatesti si pe noi de ce o sa ne astepte pe viitor, cand ne mai cresc copiii.

Fug sa pregatesc masa, am facut pilaf cu legume bunnn.

pe toti.

http://picasaweb.google.ro/symona0323/11Luni#

Mami de Lucian(16.03.2009) si de Sebastian(05.08.2003)

Gianina34 spune:

ayla - multi, multi

Gianina - mami de bebelusa Andreea - 13 aprilie 2009
avem 10 luni

anca_nicolae spune:

Daca ai stii Ayla cat curaj trebuie sa fi avut sa scrii postarea de mai inainte... Este o incursiune inauntrul tau, dar ACOLO unde putini "ar accepta" ca "ai indraznit", in unele momente, sa simti ca ai cintinuat viata din lipsa de putere, si nu neaparat pe luana... FFFF putini oamnei in situatii similare ar putea scrie acest lucru... mult curaj, foarte mult curaj . E bine ca ne scrii aceste lucruri, si pt noi, si pt tine.

Poze cu noi

Veronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 9 luni

Nikoleta20 spune:

hello,
haideti k m-ati tinut cu sufletul la gura...nu stiam cum sa citesc mai repede povestioarele ancai,la faza cu ecograful m-am tavalit pe jos de ras,fitzoasa sau nu,mami...sa sti k ai o fata extrem de inteligenta,isteata...eu cred k e mai bine asa decat sa fie mutulica si naiva..acum depinde daca va fi asa si cand va fi nevoie.Si acum,oare Robert cum va fi,ca temperament?ca Tudor sau ca Vero?
toate ca toate,pana la ultimul post...nu pot sa cred k vreti sa va trezeasca cucosul fetelor...cred k nu stiti ce vorbiti.

SYmpliana,ma bucur ca ai revenit,tare frumoasa copilarie ai avut...si sora mea cea mai mare(are 28ani) a trait exact la fel,la bunici,la tara...mereu spune ca si-ar dori acelasi lucru pentru fetele ei...insa "tara" a disparut...caci s-a transformat in ceva asemanator comunelor din preajma bucurestiului...

Am inteles,referitor la balaceala in noroi,ca nu este pe lista interzisa...ok,deci avem voie...atunci ...sa ne balacim,ma rog,in limita bunului simt.
Copilul de care va vorbeam,se tavalea la propriu,precum Mayuta Siminei(apropos,tu nu mai intri pe la noi?),numai k el nu era in pat...si ce nu imi placea era ca mai dadea si cu nasul prin baltoaca...iar maicasa se uita la el si spunea "daca n intelege!",iar treaba cu mancatul zapezii mi se parea aiurea in ideea k cel mic a avut de doua ori in 1an jumate pneumonie...iar ea il lasa sa manance fara probleme,nu sa guste...k de gustat,si al meu a gustat involuntar cu toata mecladar nu i-a placut.

Nikoleta20 spune:

si eu am facut...cu pui si legume...eu sunt topita dupa orez,k si Bianca l-am manca in orice mod de preparare

Ayla21 spune:

Anca multumesc, tu esti o draguta dar ceea ce am vrut sa spun eu, am spus deja. E drept ca 2-3 persoane "s-au sesizat din oficiu" si nu am inteles de ce, cand singurul nume care era in primul meu mesaj era al Lucie, careia ma adresasesm cu totul alt ton, si am crezut ca-mi e permis (ceea ce am vrut sa ii explic ieri la telefon...dar am renuntat). De ce cineva se simte "cu musca pe caciula"? cand eu nici prin gand nu am gandit sa ma refer la cineve anume? Si de ce s-au simtit cu "musca pe caciula", ciudat, acele persoane de care, si fara sa recitesc, imi amintesc prea bine cat mi-au fost de aproape.
Da, asa cum a dedus Aris, am simtit ca "nu aveti habar", pt ca de fapt, am explicat, sa fim seriosi, nici nu aveti, asa cum nici eu nu am idee despre viata voastra. Si ar fi absurd sa pretind ca cineva sa aibe.
Ok, daca cineva vrea sa declar in scris ca nu am simtit si nu am gandit acele lucruri, le scriu, dar mint, si nu vor schimba acele minciuni ceea ce am simtit eu.
De fapt greseala mea a fost in acele momente faptul ca am fost sincera, ceea ce nu schimba cu nimic trecutul, ci doar ca in prezent trebuia sa tac, pt ca adevarul uneori nu trebuie spus. Pt ca uneori cand il spui, cei de langa tine isi schimba parerea, mai bine mimezi sau pastrezi in adancul sufletului ceea ce simti si cand il spui, devi sensibil, si cei din jur te pot rani.
Anca, eu am terminat "comunicare si relatii publice", la ce mi-ar folosi o facultate de limbi straine? Crezi ca daca m-as exprima in alta limba cineva ar intelege mai bine ce e in sufletul meu? Cineva...care nu doreste? Nu cred.




Monica, mami de Claudiu si Luana - Sunt o mica printesa - Foto & Video

Nikoleta20 spune:

gia,nu ne spui pt ce ti-am tinut pumnii?

bianca,inseamna k te pricepi...ai facut treaba buna ku vladimirescu

va scriu ceva folositor imediat

Gianina34 spune:

dar oare de pilaful olishkai ce s-a ales?
sa vina sa dea raportul

edit: corectai greseala majora


Gianina - mami de bebelusa Andreea - 13 aprilie 2009
avem 10 luni

anca_nicolae spune:

Ca o extensie fff modesta la gandurile Aylei, pot sa va povestesc ceva:

Mama mea adoptiva a murit, destul de neasteptat, in 3 luni, de leucemie, la 58 de ani. Tata-mare, tatal ei, traia, fara vreo boala grea, decat batranete, dar perfect lucid, imbracat zilnic cu camasa si cravata, un domn [in Caracal, inca se mai pastrau ceva din "shtaiful" boierimii de alta data], si cand mama a murit, eu cu tata am fost daramati, pe langa moartea mamei, de situatia lui tata-mare, care se va vedea supravietuindu-i singureri lui fiice. El avea 88, mama avea 58. Dar, tata-mare a suferit intr-un mod "rezonabil" [e un cuvant nefiresc in acest context trist...], adica a plans, a stat probabil multe nopti gandindu-se la cat de nedrept este, mereu zicea ca mai bine se ducea el la 88 de ani decat mama la 58... Cu toate astea, m-a chemat la Caracal si mi-a zis ca ce bine ca sunt eu, ca uite, o sa imi lase mie apartamentul lui, si cat eram noi acolo, eu si tata, lui ii era mai bine putin. Adica, inca mai putea sa isi GASEASCA ROSTUL IN VIATA, PRIN NOI...

De aceea multi ti-au scris ca ii ai pe Clau si pe Luana tocmai pt a avea un rost si un scop imediat in viata pt care sa nu te lasi complet jos... E ca si cum mai stai asa, in genunchi, dar apoi vin iarasi zile in care te vei bucura de ai tai din jur.

Insa, eu am sesizat in postarile tale ceva NELEGAT de Alma. Continui.

Poze cu noi

Veronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 9 luni

pisigri spune:

anca, ai deschis atit de multe teme de discutie, incit...

1. Progresul
Eu chiar nu vad nici un progres in pierderea vremii cite o zi intreaga in mall. Da stii cum...chiar nici unul. Da, compul este un mare progres fata de perioada copilariei noastre; pentru uz casnic, www.-ul mi se pare un progres si mai mare decit compul in sine, care e doar instrumentul pt www. Ca un copil nu face programare. Iar reflexele si ingeniozitatea pot fi antrenate si la joaca afara, nu doar in jocuri pe comp. Un scolar are nevoie de info de pe net pentru teme, proiecte. Dar vezi, si aici e cu dus intors, ca parintii sint ocupati, si copilul, in loc sa adune info, sa o compileze, sa selecteze, sa o inteleaga si sa o redea in termeni proprii, da copy-paste. Nu fac copilului o vina din asta, in fond el vrea sa scape repede de teme. De vina e parintele caruia nu ii pasa si profesorul care accepta si noteaza bine un proiect copiat.
Nu sint idioata, zic eu, cind e vorba de progres. Dar citeam la fete din alte tari, care si-au crescut copiii conform obiceiurilor tarii de adoptie, ele chiar isi invata copilul ca totul costa, ca totul se obtine prin munca. Mamele din tara erau mindre ca si-au permis financiar sa cumpere copilului de 12 ani wii; mamele de afara erau mindre ca la 17 ani copiii lor au strins bani ca sa isi cumpere wii-ul dorit. E o diferenta uriasa.

2. Natura.
Ba eu imi doresc ca fiica-mea sa cada pe spate si la un peisaj frumos, si sa ii fie mila daca ajunge sa asiste la taierea porcului de Craciun. No offence. Pentru cei dintre noi care au crescut la tara sau au petrecut vacante lungi la bunici, poate natura s-a banalizat cum s-au banalizat pentru mine asfaltul, betoanele si cladirile din sticla. Sintem BOLNAVI ca am ajuns sa nu ne suportam pe noi insine, cu gindurile noastre, si avem mereu nevoie de agitatie, zgomot de fond... Citi dintre noi stau in casa in liniste, fara muzica sau tv sau radio lasate in fundal sa "se auda ceva"? Citi dintre noi isi doresc cu adevarat sa plece in vacanta intr-un loc fara teveu si fara semnal la telefon, ca sa se bucure de liniste si sa se rupa de mizeria zilnica? Nu ne mai sintem suficienti noua insine, nu ne suportam, trebuie mereu sa avem o viata nebuna ca sa fim multumiti: sa avansam in cariera, sa fim cei mai buni parinti, sa, sa, sa...

3. Influenta anturajului
Este foarte importanta. Asa e. Insa exemplul familial este si el important, si mi se pare foarte periculoasa acceptarea ca pe un dat de la Dumnezeu faptyl ca copilul nostru va fi influentat de anturaj; ne poate face sa renuntam, sa acceptam ca "asta e, nu avem ce-i face"si nu e adevarat. Si cred ca sta in puterea noastra ca parinti sa selectam anturajul (nu dupa rezultate la invatatura, cit dupa alte criterii) si sa il modelam, cel putin pina la o virsta. Exemplu: toti copiii din grupa de gradi isi fac ziua la Mc; noi putem incerca sa organizam aniversarea la un picnic, antrenind copiii, impreuna cu ceilalti parinti, in alt gen de jocuri decit jucariile de la meniurile Mc si toboganul din tarcul lor. Poate copiii vor fi incintati de noua experienta, cine stie? Poate va fi cea mai cool aniversare.
Copiii pot avea prieteni nu doar din grupa de la gradi - acolo nu ii selectez eu, ce copii sint in grupa - ci si din grupa de dans, sau de limbi straine, sau de radiocomunicatii, sau de tenis, sau din ce activitati extra va urma copilul.
Si mai exista si "obligatiile de familie": nu imi pasa ca Ilinca nu va considera cool sa povesteasca ca o data pe saptamina merge cu parintii la teatru, este o activitate in familie, si ni se va alatura. Poate la un moent dat va descoperi ca nu e singura care face asta. Sau poate o sa-i placa.
Cred ca nu ne putem lasa copiii sa "faca ceva atunci cind sint ei pregatiti" la nesfirsit. Mie nu prea mi-a placut expresia asta nici cind ne refeream la bebelusi. De ex da, un bebelus va pune cuburile in lacasurile corecte cind va fi pregatit, dar s-ar putea sa fie pregatit ff tirziu, daca nu ii arata nimeni niciodata ce se poate face cu cuburile alea, numai in ideea ca e prea mic. Sper sa intelegeti corect ce vreau eu sa spun aici, ca e cu doua taisuri ideea pe care incerc sa o transmit...
de ce sa astept sa descopere fiica-mea placerea de a citi de la prieteni (si sa imi asum riscul de a nu o descoperi niciodata) cind putem veni, eu si tas-su, cu exemplele personale? De ce sa astept o minune dumnezeiasca ca sa isi doreasca sa cinte la un instrument, cind ii pot prezenta eu aceasta varianta. Sigur, daca nu-i place, n-oi tine eu musai sa cinte la vioara...dar trebuie sa incerce intii.
Sau mai sint must have-urile zilei de azi: limbile straine. Aici din punctul meu de vedere nu e negociabil, si cu cit incepe mai devreme, cu atit mai bine. Si zau daca imi pasa ca doua ore pe saptamina va "rata" evenimentele din parcul din fata blocului, pntru ca are de invatat ceva.
deci noi ca aprinti avem dreptul de a spune nu unora dintre rezultatele influentei anturajului.

Anca, stiu ca tu nu te superi daca nu e cazul, o sa imi permit sa imi sprijin ideea cu un exemplu dat de tine. Zici ca Vero a renuntat la telefon ca rid copiii de ea ca e prea vechi modelul. Ok, eu sincer nu i-as fi luat altul. Sau daca din motive obiective consideri ca are nevoie de telefon ca sa dai de ea (nu stiu, parinte care intirzie cu jobul si nu o poate lua de la scoala, si trebuie anuntata ca vine singura acasa, sau o ia bona, sau sau sau - intelegi tu ideea, deci daca sa aiba telefon e o necesitate PENTRU TINE, este obligata sa il poarte (fie si ascuns in geanta), la fel cum unii copii sint obligati sa poarte aparat dentar. Nu stiu, cred ca incerc sa spun ca copilul trebuie sa stie ca unele lucruri nu sint negociabile.

As mai avea de zis, dar ma opresc, pe motiv de copil umblaret. Am fost cam dezorganizata cu raspunsul...



If you can't say something nice, then don't say nothing at all

"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)