Copii agresivi, mame depresive

ruxij spune:

Ai dreptate. Abordarea in rest, in afara time out, este deasemenea f.f. importanta. Si time out aplicat aiurea si fara rost nu face nici un bine. Tb inteles exact cum si cand. Dar asta cu lovitul, strict la momentul cu lovitul, eu zic ca e singura solutie. Pe langa asta, atentie multa pt. copil. Nu e vorba de "nerusinatul", e vorba de a rezolva o problema.

rrox3 spune:

Putin offtopic: Ruxij eu cred ca relatia buna pe care o ai cu baiatul tau nu se datoreaza time-out-urilor folosite la varste mai mici, ci exact atentiei pozitive, discutiilor, dragalitului, faptului ca te-a simtit disponibila pentru el si se simte iubit de tine. Din cate imi aduc eu aminte din postarile tale, baiatul tau a stat o vreme cu bunicii. Dupa care l-ai luat la tine extrem de rebel. Atunci ai folosit time-out, cautand ceva care sa functioneze rapid. A functionat, asa cum zice Anca, ca un algocalmin. Daca ai fi ramas la aplicat pedepse ai fi avut mari probleme cu el acum, la 8 ani. Din fericire, dupa ce l-ai facut atent la ce ai tu de zis, i-ai oferit si ce avea el defapt nevoie, practic ti-ai construit relatia buna cu el. Eu vad etapa ca un soi de "reset" in relatia voastra.
Felicitari pentru ce ai reusit sa construiesti impreuna cu baiatul tau.

Dar cred ca gresesti recomandand time-out in cazul de fata. Micutul in discutie locuieste cu parintii lui, reactiile lui sunt doar urmarea parentarii primite. In cazul asta, parintii trebuie sa-si schimbe atitudinea. Sa invete sa relationeze corect cu propriul copil.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ruxij spune:

Of, si cat am vrut doar sa dau cu sfatul concret si sa nu ma angajez in aceasta discutie si tot m-am bagat. Sigur ca nu "datorita" time outului am relatia buna cu fi-miu ci "in ciuda" time outului. Adica time outul in sine nu duce la ce spuneti voi, nu stiu, exista studii care arata ca copiii care primesc time out nu relationeaza bine cu parintii? Sa fim intelesi, nu cei care sunt crescuti autoritar, ci cei care primesc time out pt. fixarea unor reguli f. mari (adica cele importante, cum e in cazul de fatza, lovit parinti, nu ai spart o cana-time out) si primesc si f. multa atentie si dragoste. E adevarat ca am aplicat time out atunci cand s-a intors de la bunici si nu asculta de nimeni de imi era frica ca o sa mi-l dea afara de la gradinita. Dar nu atunci a fost prima oara cand am aplicat time out. Prima oara, horror, am aplicat la 1 ani si 4 luni!!! Da, prea devreme. De ce? Pt. un singur lucru, nu pt tantrums, aruncat lucuri in WC sau alergat de nebun pe afara (ca asa facea). Se urca pe masa, pe orice masa, aia din casa sau cea din curte. Eu sunt iute de picior, dar in timpul zilei eram la servici si mai bine time-out decat cazut in cap in grija bunica-sii si Doamne Fereste. Iar la varsta aia, explicat ca cazi in cap si mori, nu a tinut, nu puteam sa risc sa cada in cap ca sa "vada ce pateste". Pare prea devreme,dar dupa cateva du-te vino masa-time out, a inteles ca masa=time out, adica pus in patut si iaca asa nu s-a mai urcat. Inseamna ca copilul era rau? Nu, el voia sa se distreze si era fun sa se urce pe orice. Aia nu era "pedeapsa" ci "metoda de tinut minte" ca nu e voie pe masa.

Deasemenea, nu ca eu m-am oprit cu "pedepsele" dupa ce am rezolvat problema initiala, ci n-a mai fost nevoie de pedepse. Copilul a inteles care sunt regulile, cateva mari si late si de ce sa il mai pui in time out? Si acum aplic pedepse, dar fffff rar si nu time out. Rar pt. ca ne intelegem altfel. E posibil sa respecte o regula fara sa fie nevoie sa fie pedepsit. Doar dc. sare calul dar rau de tot, i se taie jocuri sau TV. Dar nu tin minte cand a fost nevoie ultima data de taiere de ceva. Stiu ca am avut vreo doua mici probleme de la inceputul anului, dar s-au rezolvat doar cu explicatii. Ah, o singura data am aplicat un fel de pedeapsa. Am mers la niste prieteni unde a jucat un joc la Wii, i-a placut asa de tare si m-a rugat sa merg sa i-l cumpar si lui imediat ce plecam de acolo. Se intunecase, se facuse 8 seara, dar i-am promis "bine mami, hai ca mergem imediat sa ti-l luam", ca prea era incantat. Puteam sa mergem a doua zi, dar cateodata vreau sa ii fac orice pofta, mergem in noaptea asta si ti-l iau. Eh, cand sa fie ora de plecare, zic "e timpul sa mergem", el ce imi zice: 'NUUUUUUUUUUUUUUUUUU, LASA=MA IN PAAACEEEEEEEEEEEEE, NU MEEEEERG1!". Adica tipa la mine si face tantrum. Asta nu se permite, imi pare rau. Cand mergem undeva, regula este cand e timpul sa plecam nu ne apucam sa urlam, ca suntem si mari. Asa ca i-am explicat din nou regula si n-am mai mers sa ii cumpar jocul pe loc. Am mers a doua zi si i l-am luat. Dar de atunci nu mai tipa cand tb sa plecam acasa de undeva. Pana va uita din nou.

ladyJ spune:

Citeam pe undeva ca majoritatea parintilor vor ca, copilul sa ´´fie cuminte´´. Sa nu sara,ca se loveste. Sa nu tipe, ca avem nervii slabi. Sa nu se murdareasca ca...blabla si tot asa.

Dpdv al normalitatii, copiii TREBUIE sa se desfasoare. E si aici o diferenta intre baieti se fete, baietii sunt de departe mai agresivi, mai neastamparati, cauta aventura, sunt atrasi de risc, etc. Sunt si exceptii, evident, vorbesc acum la modul general.

Ce vroiam sa zic defapt.., total off topic, stiu...
Se spune ca nu e ok pentru copil ca mama sa il fereasca de toate relele. Mai exact, nu e ok:
-nu urca in copac ca o sa cazi si iti rupi gatul
-vai, nu sari asa ca o sa patesti nu stiu ce
-nu te mai bate la scoala, chiar daca nu tu incepi, pentru ca...
-lasa bata aia din mana, te poti rani..
-vai, te-ai lovit si ai cazut? Ti-am spus sa nu mai fugi ca un cal..

Bine, asta nu inseamna ca lasam copilul sa sara de pe mese in cap.
Care copil n-a venit macar o data acasa cu julituri, vanatai? Pe langa inima noastra cat un purice, trebuie sa intelegem ca asta e experienta copilului, experienta care ii va folosi toata viata.
Scuzati de off topic(ruxij, n-are legatura cu tine, mi-am amintit doar de pretentiile unor parinti citindu-ti postarea)

ellej spune:

Cred ca si pedepsele isi au rostul lor. Nu agresive, nu in exces, dar este vorba de fixat niste limite. Pana la urma, cel putin in prima parte a vietii lor, suntem mai intai parinti si apoi prietenii copiilor nostri.

Cand e timpul de plecat de undeva unde lui ii place (pentru ca e tarziu, de exemplu) iar el incepe sa urle si sa ma loveasca ca mai vrea sa stea, in ciuda explicatiilor, e normal sa fie pedepsit intr-un fel. Poate ar trebui sa gasesc un cuvant mai "politically correct", dar in esenta despre asta e vorba. Iar pedeapsa (la varsta lui cel putin) fara desene o zi, de exemplu. A nu se intelege ca faca asa zilnic, chiar din ce in ce mai putin, pe masura ce creste si reusim sa ne intelegem.

Nu vad cum altfel poate invata ca nu are voie sa loveasca o persoana, in nicio circumstanta, decat prin sanctionarea comportamentului respectiv atunci cand e cazul.

ruxij spune:

Da, postarea mea nu are legatura cu ce spui tu, nici eu nu sunt de acord cu acei parinti care impun limite mult prea stranse si fara rost. Al meu poate sa cada, sa sara gardul sa se murdareasca. Anul trecut facea tumbe in aer pe trambulina pana a cazut in cap si s-a potolit singur. F. periculos. Aia la 1 an a fost strict o chestie punctuala legata de ceva care mi s-a parut chiar periculos atunci, urcat pe mese la 1 an, cand i se pare ca poate sa si plonjeze in cap, nu avea notiunea de pericol ca alti copii si bunica nu putea sa il prinda ca e sontoroaga. Am vazut ca alti copii la 1-2 ani stateau pe afara lipiti de parinti, nu plecau prea departe, al meu o lua la sanatoasa pana in mijlocul strazii si eu fugeam dupa el. Asa am slabit 10 kile atunci. Rezultatul era ca bunica-sa il tinea inchis in casa toata ziua, dupa ce l-a scos afara odata si i-a zis "te dau jos din carut, dar nu fugi, da?" si el cica "nu fuge Badan --asa se numea el pe el insusi" (la un an jumate lol) si cum l-a pus jos, cum Speedy Gonzales tusti in strada, bunica-sa ce sa fuga dupa el, sontoroaga, l-au prins niste trecatori. Eu veneam acasa si stateam pe strada cu el pana la 9 seara. Dar si ce mai fugeam training pt. maraton....lol Asa copii sa tot ai:) Va dati seama ca nu il puneam in time out ca fugea, fugeam eu dupa el tot timpul, dar tot pedepsit era, ca nu putea iesi afara in timpul zilei, desi nu era "te pedepsesc" ci "nu se poate iesi cu el". Dar am divagat. Eu zic ca asta micu' de la subiect tot tb pus in time out, pana nu mai loveste parintii

anca_a spune:

Si ce intelege copilul daca atunci cand loveste ii interzici desenele? Care e legatura intre fapta si consecinta? Fireste ca va inceta sa loveasca de frica pedepsei dar asta nu se mai cheama educatie, se cheama dresaj.



Simplu. Cand loveste ii arati efectul faptei lui asupra celui lovit. (Uite, il doare, e suparat si nu mai vrea sa se joace cu tine). Daca s-a intamplat in trecut sa fie si el lovit, ii amintesti cum s-a simtit el intr-o situatie similara (nici tie nu ti-a placut cand te-a lovit X, iti amintesti cum te-ai simtit?). Ii spui de asemenea ca pentru tine acest tip de comportament e inacceptabil, ca nimeni nu are voie sa loveasca pe cineva sub nicio forma, il incurajezi sa-ti spuna de ce e suparat, asigurandu-l ca impreuna o sa gasiti o solutie.

Si ii spui ca daca se mai intampla sa loveasca, vei fi nevoita sa il iei de acolo pentru ca nu-l poti lasa sa le faca rau altora.
In timp va renunta la lovit (e drept ca nu la fel de repede ca si in cazul aplicarii de pedepse) si n-o va face de frica ci pentru ca a invatat sa relationeze sanatos si sa-si exprime pasnic nemultumirile.

In cazul pedepsei insa, frustrarea ramane chiar daca comportamentul agresiv a fost inlaturat.

ruxij spune:

Anca, ce propui tu, sa il iei de acolo si sa nu se mai joace dc. loveste e fix acelas lucru ca pedeapsa. De fapt este o pedeapsa, sau consecinta, cum vrei sa ii zici, perceputa la fel de copil. Nu conteaza forma masurii pe care o iei (atata vreme cat nu e agresiva-abuziva--lovit sau cum mai fac unii pun sapun in gura copilului sau pun sos iute pe limba copilului brrrrrr ce le-as face eu lor), ci ca copilul stie ca dc. incalca o regula i se va intampla lui ceva neplacut (nu se mai joaca, in exemplul dat de tine).

ladyJ spune:

Ruxi, nepotul meu, care e mare acum, facea la fel ca baiatul tau. Cum luai mana de pe el cum alerga de bezmetic Unde era groapa mai mare cu apa acolo sarea. Care era gardul mai inalt, pe el se urca..

Tatal lui l-a luat si-l ducea la un teren de fotbal, se-ntelege, ne-amenajat pentru liga campionilor,, si il lasa pe asta micu in voia lui. Alerga ca besmeticul, se arunca dupa minge, se murdarea tot,(fara vreo interdictie) pana, de oboseala, cerea acasa

Azi joaca fotbal dar macar isi consuma energia alergand dupa mingea aia nu pe strada sau prin curtile oamenilor:-))

ladyJ spune:

Cred ca Anca se refera la fapta-consecinta.

Asa ca in viata, cand devenim mari si STIM ca daca facem ceva rau suportam consecintele, nu stam la colt pe coji de nuca.