Copii agresivi, mame depresive

anca_a spune:

Ruxij, copilul meu n-a lovit niciodata alt copil, asa ca la capitolul asta discut doar la nivel teoretic.

Probabil pentru ca mie lovitul mi se pare o chestiune extrem de grava as proceda asa. Diferenta fata de interzisul desenelor sau scaunelul rusinii e ca, in cazul descris de mine, discutia e de pe pozitie de egalitate, nu-l umilesc, ii arat ca am incredere in el, ii explic de un milion de ori de ce am fost nevoita sa procedez asa si il incurajez sa imi spuna ce anume il nemultumeste ca sa putem rezolva pasnic conflictele ulterioare.
Cu alte cuvinte, ii castig increderea, nu-l indepartez de mine.

Editez ca uitai, si da, in cazul meu, consecinta ar fi oarecum legata de fapta.

ellej spune:

Atunci nu stii exact cum ai proceda cand loveste alt copil. Pentru ca al meu a muscat / zgariat / lovit copii la gradinita (de 3 ori in 2 ani). Si nu e normal sa nu il sanctionez pentru asta. Presupun ca nici tie nu ti-ar placea sa fie lovit copilul tau de alt copil si nici n-ai privi lucrurile cu maxima intelegere daca chestia asta ar continua sa se repete fiindca celalat copil n-a fost invatat / dresat sau oricum i-ai spune sa nu loveasca alti copii.

ruxij spune:

Time-out nu il indeparteaza de tine, nu stiu ce carti ati citit care repudiaza asta asa tare, dar din exeprienta, eu zic ca atata vreme cat este iubit copilul, dragalit, discutat etc, n-are ce ii face acel groaznic time out, este doar o destul de blanda consecinta a unei fapte. In exemplul dat, cred eu ca un copil ar prefera 3 minute de time out pe o banca pt. ca a lovit un alt copil si sa continue sa se joace dupa, decat sa fie luat de acolo si sa nu se mai poata juca deloc. In unele situatii merg explicatiile, in altele nu. Eu sunt de parere, si asta n-am citit-o nicaieri, e parerea mea, ca time out e bun la varste mici, atunci cand ei nu pot procesa TOATE explicatiile si cand este necesar sa rezolvi o problema de comportament care nu s-a putut rezolva cu explicatii. La 8 sau 10 ani poate e umilitor sa il trimiti pe scaunel, la 2-5 ani, nu mi se pare. Valabil si pt raspunsul cu cojile de nuca, da, la maturitate nu stam pe coji de nuca, intelegem ce si cum, la 2 ani jumate nu prea intelegem si trebuie sa stim clar, asa, pe dinafara, care sunt limitele. Nu lovim copiii, nu lovim parintii, mai stiu eu ce face copilul respectiv IMPORTANT si neacceptabil. Nu murdarit sau asa ceva, ci chestii disruptive pt. viata lui si a celor din jur.
Nici copilul meu nu a lovit, dar sunt multi care lovesc, de fapt majoritatea lovesc.

rrox3 spune:

Ellej desfintarea interlocutorului pe principiul: "haa, te-am prins, habar n-ai ca al tau n-a lovit pe nimeni!" nu prea tine. Din fericire oamenii pot dobandi cunoastere si altfel decat empiric si testand direct.
Ce ti-a scris Anca chiar erau sfaturi foarte bune. Eu am aplicat ce scrie ea acolo si ce am scris si eu ceva mai sus la topicul asta. Cu succes. Fiindca si mezina mea a fost agresiva in jurul varstei de 1.5-2 ani. Lovea copii in parc, o lovea pe sora ei si incerca chiar sa ne loveasca si pe noi la suparare. A invatat incet, incet ca nu e in regula ce facea ea. La 3 ani si jumatate cand a mers la gradinita, nu numai ca nu a lovit niciodata pe nimeni, dar atunci cand a fost lovita de alti copilasi, i-a iertat imediat si a incercat sa-i invete si pe ei de ce nu trebuie sa lovesti si cam ce ar trebui sa faci cand esti suparat. Asta inseamna sa transmiti copilului o valoare si parca e putin diferit de a-i transmite o cerinta impusa cu forta.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anca_a spune:

Ruxij, poate ca nu s-a inteles din prima asa ca reiau. Evident ca nu mergem acasa, desigur ca il las inapoi intre copii odata ce trece furtuna, doar ca stau pe faza sa pot interveni la timp in caz ca incidentul se repeta.

Diferenta e ca in timp ce tu te uiti la ceas si te incapatanezi sa faci un pui de x ani sa reziste x minute cu stoicism pe un scaun, eu il tin in brate si-l pupacesc, explicandu-i cu calm si rabdare de ce am fost nevoita sa-l despart de copilul lovit.

Ellej, cand am spus ca probabil as proceda asa, m-am gandit la lovit ca la o situatie limita ce impune o solutie limita si oarecum de compromis (consecintele artificiale). Pentru majoritatea situatiilor conflictuale nu sunt de acord nici macar cu crearea acestor consecinte false de laborator.
Si stai linistita ca nu exista un motiv pe lumea asta care sa ma determine sa-l pedepsesc vreodata. As insulta inteligenta mea si a copilului si, din fericire, am o parere extrem de buna despre amandoi.

ellej spune:

Sfaturi din teorie sunt usor de dat. Dar concret, cand loveste al copil, ii explici frumos odata, de 2 ori de 10 ori, pana pricepe, timp in care poate continua sa loveasca alti copii. Sa inteleg ca asta e metoda?

Laura25 spune:

Ai mei au aproape 5 ani si se paruiesc intre ei. Am mai intrebat de cel putin 3 ori la subiecte diferite pana acum ce as putea sa fac. Intreb de pe la 3 ani ai lor. Nu am primit inca nici un raspuns concret care sa ma ajute. Daca o fata m-a sfatuit sa ii invat sa imparta, alta mi=a zis ca nu ii pot pune sa cedeze, ca nu e corect sa dea jucaria daca nu are chef. Daca una a zis sa ii pun sa isi ceara scuze si sa se impace, alta a zis ca nu e ok sa ii fortez sa faca asta, ca si conflictele dintre ei au rolul lor. Eu vorbesc cu ei de fiecare data, le spun ca nu accept asa ceva de la ei (o mai iau si eu uneori cand sunt prinsi in 'sinergia faptelor' si ma bag intre ei sau isi varsa nervii pe mine), ii despart, le arat cat de rau au facut celuilalt, ii pun incamere diferite cand nu se mai poate, ii pun pe unul pe un pat, pe celalat pe fotoliu si le zic sa stea pana se calmeaza, ii pun sa isi ceara scuze (daca e un accident sau isi dau seama ca au exagerat, ca de fapt nu vroiau sa doara lovitura, fac mutre ingrijorate si isi cer singuri scuze, fara sa le spun eu nimic). Pe cuvant ca noi in casa nu ne batem, nu ii lovim pe ei. Deci nu copie ce vad in casa. Sunt insa copii la gradinita care lovesc, care fac tot felul de scheme de lupte si de lovituri ca si joaca. Eu nu pot sa educ toata grupa, ma straduiesc cu ai mei si nu imi iese de multe ori. Asa ca, ce sa fac?! Consolez cand pe unul cand pe celalt, cert cand pe unul cand pe celalat si astept sa creasca sa le treaca faza asta (Si eu ma bateam la greu cu sora mea care e cu 2 ani mai mare si abia prin facultate am ajuns f, bune prietene. Pana atunci, mai mult ne certam si ne paruiam decat ne intelegeam).
Am vazut si copii mai linistiti si total lipsiti de agresivitate, am vazut si mai agresivi decat ai mei. Cred ca tine mult si de temperamentul copilului.

---

Bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

ladyJ spune:

Laura, daca tot ai primit atatea sfaturi contradictorii iti mai dau si eu unul...

Toti fratii se bat si se cearta. Greseala parintilor este ca intervin de cele mai multe ori in favoarea celui mai mic, mai slab, mai problematic, mai...

Eu zic ca micile dispute trebuie sa fie capabili sa si le rezolve singuri, nu poti face tu pe arbitrul permanent. Pentru a tu nu vei fi permanent in jurul lor.

Cand ´´sar calul´´ ii iei frumos la o discutie si stabilesti care e problema. Au inceput de la o jucarie? Iei jucaria cu mentiunea ´´ma vad nevoita sa va iau jucaria, daca nu gasiti o cale de a va impaca cu privire la ea´´
Si chiar o iei, pana se rezolva conflictul. Nu tu trebuie sa-l rezolvi ci ei intre ei. Tu ii asculti, nu iei neaparat apararea uneuia din ei, le vorbesti cu ´´voi´´.

ellej spune:

Cam asa si la noi, doar ca e unul singur deocamdata.

anca_a spune:

Ellej, am doar un copil asadar poti sa treci si peste sfatul asta.

Si eu sunt de aceeasi parare cu LadyJ, mai putin partea cu confiscatul jucariei. Eu as institui regula "primul venit, primul servit", adica cine a pus mana pe jucarie se joaca cu ea pana se se plictiseste.

As interveni doar in caz de paruiala sa-i despart, sa-l consolez pe cel lovit si sa-i improspatez memoria celuilalt vizavi de teoria lovitului.

Parerea mea e ca rolul de legiuitor al parintilor in conflictele dintre frati descurajeaza negocierea si incurajeaza victimizarea, concurenta, para si minciuna.