Copii agresivi, mame depresive

anca_a spune:

Rezultatele nu vor intarzia sa apara, sunt convinsa.

Doar ca pentru o masea cariata, tu recomanzi algocalmin in timp ce eu trimit posesorul la stomatolog sa si-o trateze.

Cam asa cu sfaturile tale...

ruxij spune:

Sfaturile mele nu sunt pentru tine si nu ma intereseaza parerea ta despre ele. Vezi-ti de oile tale.

ladyJ spune:

Ruxij, am auzit de aceasta metoda dar nu stiu cat de bine merge la un copil de doi ani..
Copilul este efectiv prea mic, parintii au facut niste greseli esentiale pana in acest moment(mi se pare foarte foarte aiurea sa fugi de copil, ca acesta vine sa te bata(???!!!????)

Cum ziceam agresivitatea este o apucatura normala a copiilor, trebuie sa si-o manifeste cumva,si doar parintii ii pot oferi mediul sanatos pentru a si-o manifesta. La 2 ani nu tine cu exemple logice si rationale, copilul n-are baza logica.

Sa-ti dau un exemplu: daca copilul este pedepsit la colt, aceasta pedeapsa este tot o forma de agresiune venita din partea parintelui, da? Daca, sa spunem, parintii sunt a naibii de ocupati sau nestiutori si nu li se aprinde niciun beculet in legatura cu copilul decat atunci cand acesta face ceva RAU, inseamna ca copilul va fi bagat in seama de adult doar cand e rau. Ok..umreaza pedeaspa, copilul STIE ca va fi pedepsit, dar pare-se e singura sansa de a relationa cu parintele..In acest caz, ce face copilul? Evident, face ceea ce atrage pedeapsa. E un cerc vicios si nu e bine ca copilul sa intre in el.


Plus ca, la 2-3 ani copilul nu are notiunea TIMPULUI. Pedeapsa tot pedeapsa ramane fie ca e un minut fie ca sunt 10 minute, irelevant! Si repet, e prea mic pentru a spune mai apoi´´vai am gresit, iarta-ma´´, din cauza ca NU are notiunile gandirii logice.. El vede la aceasta varsta lipsa dragostei prin pedepsire, nu ia pedeapsa ca pe o lectie pe care trebuie sa o invete.

Copilul face ce vede si ce simte nu ce i se spune.

anca_a spune:

Cat de previzibil...cand ramanem fara argumente, trimitem copilul partenerul de discutie in time out pe (citez) "scaunelul de gandire".

ruxij spune:

Doar am mai dat argumente de n+1 ori in trecut si devine plictisitor sa repet la fiecare 3 luni. Aici am venit doar sa ii dau acest sfat acestei mamici, nu iti datorez implicarea intr-o disputa sterila, pe care nu o doresc. Cunosc in detaliu pozitia attachement partenting in legatura cu time out, nu simt nevoia sa dezbat din nou. Daca tu doresti sa dezbati, dezbate cu cine doreste sa participe. Daca mamica vrea sa rezolve, sa faca exact cum am zis, daca nu, nu, e alegerea fiecareia.

LadyJ, tocmai ca nu merge pe logica, copilul trebuie sa stie f.f. clar ca lovitul parintilor nu e OK si va sta in time out dc o face. Ca e forma de agresiune sau neagresiune, nu, nu mi se pare o forma de agresiune, asta e o interpretare, a unei "anumite parti a presei".

ladyJ spune:

Ruxij, situatia noi o reducem acum la alb si negru, pe cand, sunt sigura, cazul Andreei este mult mai complex. Cum a ajuns copilul ala sa isi verse toata agresivitatea pe mama lui? Exista o cauza. Si daca pedepsim copilul de 2 ani si-l punem la colt, nu vom inlatura cauza, il vom face pe copil sa actioneze mecanic(in cel mai bun caz) fara a-i da posibilitatea de a-si canaliza agresivitatea specifica varstei spre un substitut...Are doi ani, nu 6.

Nu spun ca parintii nu trebuie sa ia atitudine, doamne fereste! Exact asta trebuie sa faca, sa-l infrunte pe ala micu razvlatit, sa-i creeze conditii de DESFASURARE, sa-l educe. Un copil nu va renunta la o placere, decat pentru alta placere!

Este usor sa pedepsesti, incercand sa inlaturi efectul care te enerveaza. Este insa mult mai greu sa descoperi cauza acelui efect si sa mai salvezi ce se poate salva din afectivitatea copilului tau.

Si nu va mai certati, Ruxij si Anca

ruxij spune:

A ajuns pt. ca nu stie ca nu e OK si vede ca e chiar distractiv provoaca reactii din partea parintilor, de unde ar putea sti ca nu e OK dc nimeni nu ia atitudine si nu ii impune limite care sa conteze? Trebuie sa i se arate ca nu e distractiv si nu e ok. Poate sa isi canalizeze energia la locul de joaca, sa alerge, sa arunce cu mingea, se gasesc alte metode. Copiii au agresivitate innascuta, e rolul nostru sa ii invatam ca nu e OK sa ne-o manifestam lovind pe cei din jur. Ei isi cauta limitele, vor sa invete ce pot face si ce nu, vor ca tu sa fii ferm, se simt in siguranta dc. tu esti sigur pe tine. Limite ferme si constante si multa atentie pozitiva. Jucat cu el cat mai mult si aratat ce inseamna sa ne jucam frumos si ce inseamna sa nu ne jucam frumos. Ei prind ideea. Parerea mea.

ruxij spune:

La 6-7 ani nu mai tb pus in time out, te intelegi altfel odata ce au fost puse bazele. Eu am aplicat time out la varste mici si va doresc tuturor sa aveti relatia pe care o am eu cu fi-miu la ora asta (8 ani). Nu inseamna ca e perfect sau sta cuminte, dar ne intelegem, discutam, rezolvam conflictele dintre noi, ne mai certam, ne cerem scuze reciproc, ne pupacim si ne iubim unul pe altul enorm. Am fost si la psiholog cu el pt. o testare academica si prima sedinta a fost impreuna, sa invete ea despre noi, iar psiholoaga a facut observatii f.f. pozitive despre relatia si afectivitatea dintre noi. Nu mai folosim time out, e prea mare acum si nu mai este nevoie. Deci din experienta proprie, eu cred ca e exact invers fata de ce spui tu LadyJ, cred ca time out e bun la varste mici, nu la varste mari. Cine vrea sa asculte, asculta, cine nu, e alegerea fiecaruia. Copiii oricum sunt diferiti, dc. aveti copii cuminti care nu fac mare lucru in afara de spart o cana sau sarit pe mobila, n-aveti de ce folosi time out. Pt. lovit parintii insa se impune.

ladyJ spune:

Pai asta spun si eu Ruxij.
Ideea e ca parintii fac greseli destul de grave, dupa parerea mea, din nestiinta probabil.
Te-am combatut doar ca ai venit cu ideea pedepsei la varsta de 2 ani, idee care mi se pare nepotrivita pentru un copil atat de mic, si mai ales, ca ceea ce face este vina parintilor nu a lui. El e doar un copil de 2 ani.

Daca parintii au gresit, prin metode ineficiente de relationare cu copilul, de ce sa-l pedepseasca acum pe cel mic? Ba sa puna osul la treaba si sa remedieze deviatiile astea ale copilului,(aparute din vina lor) sa inteleaga ca un copil mic e o ´´baza de pulsiuni´´ care habar n-are de ratiune si norme sociale.Si educatia se face treptat, ca nu degeaba exista stadii de dezvoltare. Parerea mea.

ladyJ spune:

Inca ceva..
eu te cred , n-am dubiu in ceea ce priveste relatia ta cu copilul tau.Te felicit ca ai reusit sa ai o relatie afectiva normala cu acesta, nu e lucru putin!
Metodele de time out sunt recomandate de multi psihologi, DAR este foarte important contextul. Tu ai comunicat cu copilul tau din totdeauna, da? Ei bine, sunt mame care nu fac asta, si se trezesc dupa cativa ani ca copilul este salbatic, face aia, face aia, vai ce sa ma fac cu el. Pai hai sa-l punem la colt, sa invete minte nerusinatu´. Dar la nevoile copilului care creste si descopera lumea, isi descopera corpul, nu se gandeste nimeni.

Depinde mult de problema si de atmosfera de familie, Ruxij. Si de dezvoltarea afectiva a copilului, de normalitatea parintilor, de disponibilitatea lor...o multime de chestii.