Cuvinte "grele" la varsta de 3 ani - cum procedam?

Buna ziua,

De cateva luni Dudu (3 ani si 5 luni) a inceput sa foloseasca o serie de expresii "amenintatoare", atunci cand nu ii este pe plac ceva (daca nu are voie sa faca ceva, de exemplu). Este surprinzator acest lucru, mai ales ca pana acum nu obisnuia sa se comporte deloc agresiv, ci mai degraba intr-o maniera echilibrata cu toti cei din jur, ascultand atunci cand i se explica ceva intr-o maniera logica, cu calm si rabdare. Mai mult, in mediul familial nu se vorbeste niciodata urat. La televizor / calculator este expus doar la chestii selectate de noi: Baby TV, putin Minimax (cand a stat bolnavior acasa), DVD-ri cu filme Disney. Bona mi-a confirmat ca a respectat instructiunile noastre cu privire la acest lucru. Nici macar nu stie ca exista Cartoon Network!

La inceput, am incercat sa tratam problema cu aparenta "indiferenta" (in ideea ca poate s-a intamplat o data sa repete ce a auzit). Din pacate insa, acet lucru se repeta. Banuim ca "sursa" este la gradi; am discutat cu educatoarea si aceasta mi-a confirmat suspiciunea; m-a asigurat ca face tot ceea ce ii sta in putinta sa remedieze problema.

Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine cel mai tare este faptul ca aceste expresii incita la violenta: "Daca nu..., te dau pe usa afara!", "Daca nu..., te arunc pe geam!", "Daca nu..., te fac praf!" Culmea, desi le foloseste in contextul potrivit, nici macar nu stie ce inseamna ceea ce spune. Cand l-am intrebat ce inseamna "a face praf" pe cineva, mi-a zis ca aduna si pune praf pe persoana respectiva. Ceea ce imi intareste suspiciunea ca repeta ceva ce aude la alt copil, desi daca il intrebi unde a auzit cuvintele respective, spune ca sunt din capul lui.

In paralel cu demersul educatoarei la grupa, as vrea sa va cer parerea cum ar trebui sa abordam noi problema. Nu stiu exact cum este cel mai bine sa procedam si mi-ar prinde bine sfaturile celor care au trecut prin situatii similare. Noi deocamdata ii explicam permanent ca nu rezolva nimic spunand la suparare lucruri pe care nu le intelege si in care nu crede, il incurajam de fiecare sa spuna ce il necajeste intr-o maniera decenta, fara expresii de acest gen.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

Deus spune:

pe cineva a auzit...cauta mai adanc, inregistreaza bona cu ceva daca poti fiindca el nu are cum sa le inventeze.

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Deus spune:

ca la injuraturi, incercati sa le ignorati fiindca daca voi le dati importanta atunci si in capul lui vor primi o semnificatie si o sa stie ca sunt o "arma" utila.

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

inaioana spune:

Expresiile astea sunt modul in care a invatat sa isi exprime frustrarea.
Singura solutie este sa il invatati sa si-o redirectioneze constructiv, atat prin explicatii cat si prin exemplu propriu.
Nu trebuie sa luati personal si literal ceea ce spune in nici un caz, (asta irita) si trebuie sa o traduceti doar prin :"sunt frustrat ca nu pot/nu mi se da voie cutare lucru"
Explicatiile ar trebui sa fie de tipul asta: identificam problema (inteleg ca esti suparat pentru ca nu iti dau voie sa faci cutare), discutam eficienta expresiei lui (daca tu ma ameninti cu expresia asta - o numim - crezi ca iti voi da voie?), explicam care este efectul expresiei (de fapt asta ma face sa ma simt rau si cu atat mai mult nu am sa iau in considerare ideea de a-ti face pe plac) si introducem empatia in ecuatie (tu ce ai face daca as vrea sa obtin lucruri de la tine prin amenintari? - da un exemplu de situatie concreta).
Practic trebuie invatat sa isi exprime frustrarile nonagresiv si sa caute sa isi negocieze situatia, deci energia canalizata spre modul nonviolent si constructiv de rezolvare a conflictelor.
O sa mai aiba scapari, ca se dezvolta niste automatisme, dar ar trebui ca problema sa dispara cu totul in cateva luni.
Exemplul propriu consta in faptul ca trebuie sa va rezolvati conflictele proprii in acelasi mod.
De asemenea trebuie sa ii spuneti ca cei de la gradi care nu procedeaza asa, din pacate nu stiu sa o faca altfel, maaare pacat ca , iata, ei nu stiu sa isi gestioneze conflictele constructiv si doar creeaza o atmosfera proasta nerezolvand nimic. (cu cuvinte potrivite pentru el, sigur).
Copiii nu invata din ceea ce li se spune ci din felul in care vad ca se comporta cei din jur. E foarte important de stiut asta.

Lorikay spune:

Cu siguranta le-a auzit la gradinita.
Fetita mea (2 ani si 8 luni) mi-a spus ca un baiat de la gradi le jigneste pe doamne. Cand am intrebat-o ce le spune, mi-a raspuns ca le face rele, "tigane" si ca uneia dintre ele i-a spus ca o sa ii taie gatul. Eu m-am cam speriat si vrem sa discutam cu patronii de la gradi pentru ca nu mi se pare normal. Educatoarele spun ca nu il pot controla, este si violent iar cand i-au spus mamei despre comportamentul si limbajul lui aceasta a ridicat din umeri si a spus ca nu are ce sa ii faca, de aceea l-a adus la gradinita ca sa il educe.
Eu ma gandesc serios sa o mut daca nu se va gasi alta solutie.
In ceea ce priveste abordarea problemei, noi ii exlicam de fiecare data ca acele cuvinte nu sunt frumoase si copii cuminti nu le folosesc. Bine, ea, deocamdata, nu le-a folosit in mod direct ci doar mi-a spus ca acel copil le-a folosit, dar, prietena ei (de aceeasi varsta )a intrebat-o pe mama sa daca nu vrea un pumn in gat.

Qamar spune:

total de acord,
n-am timp acum sa dezvolt..dar ioana a cam spus 90% din ce vroiam si eu sa spun

---

Your heart is my piñata..

Adriana mica spune:

Va multumesc tuturor!

Deus, am pornit din start de la prezumptia de nevinovatie a bonei. A fost la fel de surprinsa ca si noi cand cel mic i s-a adresat cu expresii de acest gen.

Ina, Noe, eu zic ca pana acum am incercat in directia recomandata de voi, dar poate ne-am asteptat noi sa se remedieze prea repede. Evident ca nu o luam personal si i-am spus ca asta nu afecteaza in nici un fel sentimentele noastre pt el, dar in aceeasi masura am incercat sa ii explicam ca ne afecteaza acest lucru, si ca s-ar putea sa isi indeparteze o parte din prieteni daca le vorbeste astfel.

In ceea ce priveste "interdictiile" care genereaza frustrari, acestea de regula nu sunt impuse cu autoritate; am incercat pe cat se poate sa comunicam foarte mult, sa ii explicam ce ne determina sa procedam intr-un anume fel, i-am oferit intotdeauna alternative si loc de negociere (de exemplu, citim / ne jucam cu altceva ce ii face placere acum si ascultam muzica mai tarziu, pt ca la ora 6 AM este posibil sa ii deranjam pe vecini, etc). Singurele situatii care nu sunt negociate, sunt cele care reprezinta pericole potentiale si pe care oricum nu le contesta.

Lorikay, deocamdata am avut o discutie preliminara cu educatoarea, care mi-a confirmat ca este o "problema" cu unul dintre copii, pe care incearca sa o remedieze. Am zis sa ii dau ceva timp, sa vad daca se schimba ceva. Daca nu, voi merge si eu sa discut cuu directoarea gradinitei.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

AdiS spune:

Multumesc

roxy spune:

Adriana mica scuze ca scriu asa, da ce crezi ca rezolvi in urma discutiei cu directoarea, ce crezi ca va face ea, de pe pozitia ei de directoare,il va da afara din gradinita pe copilul care vorbeste urat?
Acel copil e sigur in conceptia celorlalti ca este invatat acasa sa vorbeasca asa? Oare nu e si el rezultatul celor auzite pe afara , pe langa bloc cum se zice?
Nu stiu...intreb, nu dau cu paru.
Scriu asta pentru ca eu merg destul de rar in tara, la ai mei, noi nu injuram in casa, vorbim civilizat zic eu, dar dupa cateva zile de stat la ai mei prin parc , a venit cel mic al meu in casa cu noi, de afara de la locul de joaca , si in loc de buna ziua le-a trantit la ai meu un..."p...z.. mati " de toata frumusetea.
Am ramas toti blocati, normal ca el nu stia ce a zis da a observat reactia imediat si nu mai se oprea din spus, unde mai pui ca daca ieseam si ne intalneam cu cineva ...el una doua trantea cu mai sus mentionata formula, de salut credea el.
Ce as fi putut face, l-am ignorat, dupa ce i-am explicat ca noi nu vorbim asa, ca nu e frumos, dar cei care ne-au auzit atunci oare ce au crezut, uite cum invatam copilul sa vorbeasca.Cel mare care stia ce zice asta mic, de , mai mare, radea de se tinea de burta si asta il incanta pe cel mic, si-l facea sa spuna si mai si.
I-a trecut deabia dupa ce am plecat si aici nu a mai auzit.
De aceea spun , oare parintii respectivului copil ce poate face, sa-l stranga de gat? Or fi explicat si ei cat au putut, dar nu ajunge, cu ei trebuie ignor, da ignor asta nu da rezultate de azi pe maine, dupa cum bine stiti.Deci, masuri de ajutor exista in astefel de cazuri, sau doar de pedepsire...

freedelia spune:

Si fetita mea de aproape 4 ani isi exprima frustrarea in acest fel. Exemple:

"Cand o sa fiu mare, o sa iau o pusca si am sa te impusc"
"Cand o sa fiu mare, o sa imi cumpar eu cutare (ceea ce a cerut si nu poate avea)"

Ceea ce mi se pare important este ca spune "cand o sa fiu mare" adica e clar frustrata ca acum e "mica" si se simte neputincioasa, nu se simte egala cu noi in momentele in care ea doreste ceva ce nu poate avea in momentul respectiv. Noi incercam sa o facem sa se simta pe picior de egalitate cu noi, sa nu fie frustrata, adica nu ii zic niciodata "nu iti dau asta pentru ca asa vreau eu" sau "pentru ca asa am zis eu", ii explic de ce, ii spun ca imi pare rau ca se simte frustrata.

Cand imi spune ca o sa imi faca nu stiu ce, ii spun ca imi pare rau ca simte ca asta e solutia, ca imi pare rau ca este suparata, insa ca razbunarea nu e o solutie, ii mai explic o data motivul pentru care nu poate primi ce doreste si in rest nu fac mare caz.

Eu nu cred ca a invatat asta undeva anume, cred ca pur si simplu asta e solutia gasita de ea la problema (in cazul "o sa-mi iau eu singura cand o sa fiu mare") sau supapa prin care isi elimina frustrarea (in cazul "te impusc" -- a vazut si ea la desene animate impuscaturi, desi nu ii las la desene violente, tot mai scapa cate o violenta pe ici-colo).

Si nu cred ca rezolvi ceva vorbind cu directoarea...

37+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

simali spune:

Poate sa fie si exteriorizarea unor temeri ale copilului. Baiatul meu a a experimentat pe "Te dau afara din casa". In cele din urma am descoperit ca temerea lui principala era ca daca el este foarte rau NOI vom face acest lucru cu el. S-a calmat cand la amenintari de tipul "Te dau afara din casa" eu raspundeam "Eu, oricat ai fii tu de rau, nu te-as da niciodata afara din casa. Membrii unei familii se iubesc atat de mult incat nu si-ar face unii altora asa ceva oricat de mult i-ar tulbura ceva".

A mai fost si "Vreu sa ma dai la alta mamica", tot prin jurul varstei de 3 ani care pe mine ma tulbura ingrozitor.

Nu cred ca daca te superi pe ce spune rezolvi mare lucru. Adica daca temerea copilului este ca daca TU te superi o sa faci ceea ce crede el c-o sa faci (amenintarile lui), supararea ta nu face decat sa-l sperie si mai tare, pentru ca simte cum se spropie momentul in care vei pune in aplicare cine stie ca grozavie.

Iar daca zice din teribilism, asa, ca sa te socheze, daca te necajesti intaresti "arma" si-l faci sa traga si mai tare cu ea. Ca si cum i-ai arata copilului un buton pe care daca apasa o sa auda "Chit". O sa apese foarte des ca sa mai auda "Chit" iar acesta poate sa fie un joc tare amuzant.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice