Pana la urma... cum este normal?

A_Iulia spune:

Crisiacob, pana la divort (care ar trebui sa fie ultima solutie la care te gandesti, doar cand epuizezi toate celelalte - inclusiv cea cu week-end-ul la munte in doi etc) - eu cred ca n-ar strica sa mergeti la un psiholog care sa va asculte pe amandoi. Poate veti reusi sa vedeti altfel problemele dintre voi si sa le si rezolvati.

gabitza2005 spune:

Ce ati sarit asa ca arse de fara copil.
Pai daca atentia lui este indreptata tot timpul asupra copilului (dupa cum zicea chiar crisiacob) normal ca le trebuie clipe numai pentru ei doi in care atentia lui sa fie indreptata numai asupra sotiei.

Iasmin08 spune:

Cred ca multe dintre noi am trait in familii care nu aratau exact ca raiul pe pamant. Certuri, strigate, tipete, blamari... cine sta sa le mai numere.
Cand vine vorba de o familei normala, imi apare in minte imaginea bunicilor mei care au fost casatoriti 64 de ani!!
Nu i-am vazut niciodata certandu-se, aveau o blandete fara margini, o dragoste care nici macar in filme nu am vazut-o.
Bunicu pleca in fiecare zi la piata si aducea bunatati, bunica statea acasa si gatea pentru masa de pranz. Era vorba de un trai tihnit, patriarhal. Intotdeauna, pana in ziua mortii, i-a pregatit bunicului ceea ce stia ca ii face placere sa aiba la desert (gogosi, clatite, placinta). Bunica a facut de cateva ori infarct, avea astm, hipertensiune arteriala si a suferit si un atac cerebral (in decursul celor 60 de ani).Bunicul a iubit-o enorm si o proteja mereu cat de mult putea. Cand bunica a plecat din aceasta lume, bunicul la cei 94 de ani ai sai a plans langa ''mireasa'' lui si tinandu-i mana rece ii spunea : ''Puisorul meu, scumpa mea".
Asta am vazut cu ochii mei si daca altcineva mi-ar fi spus asa ceva, nu as fi crezut nici in ruptul capului.
Asa cred ca este o familie normala. Parintii mei au divortat dupa 30 de ani de casnicie- deci am avut si exemplu de alt fel..
Cred ca e vorba de alegerile pe care le facem in viata.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

crisiacob spune:

Multumesc mult dragele mele pentru raspunsuri.
2 idei mi-au retinut atentia (si nu ca celelalte ar fi fost de aruncat ci pentru ca acestea 2 se potrivesc in situatia mea):
- trebuie sa invat sa ma iubesc PE MINE mai intai
- trebuie sa invat sa traiesc eu cu mine si pentru mine (si in cazul acesta nu m-as mai agata ca o disperata de gatul celui de langa mine)
- trebuie sa rup pisica in doua si sa fac in asa fel incat sa ne facem timp pentru amandoi (fara copil)
Discutia aceasta cu "fara copil" este o realitate dura. Amandoi suntem topiti dupa el si nu am vrea sa treaca nici un minut fara sa-l avem in preajma noastra. O situatie periculoasa insa pentru ca ne indeparteaza pe noi ca sot si sotie. Fizic vorbind. Stau si ma gandesc in putinele dati cand facem dragoste cat de femeie ma simt dupa aceea si cand ma uit in oglinda ma vad mai frumoasa, mai supla, mai altfel...Cu copilul langa noi sunt doar mama si gospodina.
Asta cred ca este problema multor cupluri din ziua de azi. Nu mai au timp pentru ei. O ora pe zi in fiecare seara (si aia petrecuta langa copil) nu face decat sa te indeparteze de cel de langa tine.
Si ca un fapt divers: asta-seara Radu ne-a pus pe amandoi in pat si ne-a zis sa ne pupam si sa ne tinem strans in brate ca sa poata sa ne imbratiseze pe amandoi odata....Ne-au dat lacrimile! Astea sunt momentele in care ma gandesc ca trebuie sa luptam.
Asta e! N-am avut si eu parte de un barbat cum mi-as fi dorit (pupacios si iubaret). Mi-am dat seama cel putin de un lucru: nu am cum sa-l schimb ca fire. O sa incerc sa-i vad partile bune si sa nu mai incerc sa aduc la suprafata ceea ce eu mi-as dori iar el nu are.
WOMAN RULES!

gaba-rema spune:

... daca femeile ar reusi sa simplifice atat de clar si bine lucrurile cum reusesc barbatii... ce bine le-ar fi!
daca nici tie nu ti-ar pasa de persoana sotului ta, si te-ai concentra doar asupra copilului, oare nu ti s-ar ridica o mare piatra de pe suflet...? nu ti s-ar simplifica si tie viata, gandurile, furia mocnita, frustrarea, toate astea?... daca in loc sa fii furioasa pe el, ai reusi sa inveit de la el, sa copiezi felul lui de a rezista tensiunilor din casa voastra... ai avea de castigat foarte mult.

dar stiu ca aste-as teorii... cu aplicatul e mai greu :(

curaj si putere, crisiacob

crisiacob spune:

Realitatea este ca e un tip foarte sanatos si fizic si psihic. Eu sunt absolventa de psihologie si acum vreo 2 ani am scos de la naftalina niste teste de personalitate pe care le aveam de pe vremea facultatii. Rezultatul meu a fost dezastruos (ajunsesem fata de anii facultatii la un grad de anxietate aproape de maxim) pe cand el...n-avea nici o treaba! Zau de am mai vazut asa un test perfect!
Intr-adevar, barbatii reusesc sa se "conserve" mult mai bine decat femeile. Intrebarea este: daca nu eu, atunci cine sa mai aiba grija si de casa? In fiecare zi ma necajesc din orice nimic, stau si robotesc de la 7-8 seara prin casa pana pic franta si tot pe la 1 noaptea ajung sa dorm. El vine la 9 seara, se joaca cu copilul (ceea ce e un lucru minunat de altfel, ca eu si asa nu am timp), face dus si adoarme cu cel mic. Iar eu...acumulez oboseala cu fiecare zi care trece.
Simplitatea in gandire a barbatilor m-a fascinat dintotdeauna...stiti cum se spune:" Fericiti cei saraci cu duhul..." Mi-as fi dorit sa fiu barbat!

buli spune:

pai mai lasa si tu roboteala si vezi de tine.
ai grija de tine, citeste, joaca-te cu copilu, ia sa vezi cum nici macar nu iti mai trebuie asa tare sa te alinte el. ai sa te simti tu bine in pielea ta si gata.
sa nu zici ca treburile nu pot fi aminate, nu exista asa ceva.
e doar dupa cum iti stabilesti prioritatile.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Alizee spune:

Crisiacob, exact asta este problema reala : tu ti-ai asumat prea multe responsabilitati, el doar atat cat a vrut.
Iti voi spune cum am organizat eu treburile in casa pt atunci cand voi incepe serviciul ( deocamdata, sunt in cautari ) : eu voi duce copilul la gradinita, el o va lua si va merge cu ea in parc la joaca si aer, pt ca eu sa ma ocup numai de treburile casei. Piata, tot el o va face. Intro lume mai putin misogina, treburile casei ar fi fost impartite cu barbatul, dar noi traim in Romania si asta este modul nostru de viata.
Este normal sa simti in permanenta furie, fiindca realizezi ca te-ai impovarat cu prea multe.
Problema NU se pune ca ti-ar fi mai greu fara sot, ci ca ti-ar fi mult mai lejer, tinand cont ca nu ai mai avea grija lui sa-i gatesti, sa-i speli, sa-i calci, nu te mai enervezi atunci cand el face exact invers fata de ceea ce stie ca ti-ar placea si multe alte maruntisuri de sacaieli zilnice.
Eu, personal, asa vad viata unei femei cu copil si fara sot; mai lejera, dupa ce scapa de trantorul enervant.


Inca ceva, cere-i sotului sa se ocupe din cand in cand de treburile casei pt a avea timp si tu sa te joci cu copilul; de aceea pare copilul mai apropiat de tata, fiindca tu esti prea ocupata cu munca, iar el cu joaca...
Tu muncesti mai mult tocmai fiindca ai sot, fara el si treburile tale ar fi mai putine.


allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

iarina spune:

crisia, sfaturile fetelor sunt extrem de pertinente si au scris cam tot ceea ce-mi trecuse si mie prin cap. Mai vin cu o sugestie referitoare la treburile casei: daca iti permiti, ia o femeie care sa vina sa te mai ajute din cand in cand, de doua ori pe saptamana de ex., timp in care tu te joci cu copilul si te ocupi de tine. Si da, eu in locul tau m-as focusa pe mine si pe copil.

lara_c spune:

Hannen,Desiree

Pai nu e chiar asa depinde..de situatie .Noi pana acum am fost intr-o singura vacanta in care nu am luat-o si pe fiica noastra.
De ce?
Pai in primul rand numai zborul pt a ajunge la detinatie (cu tot cu escale) a depasit 24 de ore .Vacanta a mai presupus alte 8 zboruri mai scurte si bineinteles inca unul de 24 de ore la intoarcere.Copilul avea 9 luni.Parintii mei o vazusera o data si nu o vor mai vedea poate chiar 3 ani.Deci le-a prins bine putin timp impreuna.
Aceasta vacanta era organizata si platita inca dinaite sa raman insarcinata - ar fi trebuit sa fie luna de miere si cu greu am reusit sa amanam un an de la data la care ar fi trbuit sa plecam prima data - deci cam 2 ani in total am asteptat!!(platind extra).Deoarece am aflat ca sunt insarcinata am plecat altundeva in luna de miere si avand in vedere ca ne-am casatorit de 2 ori, aceasta vacanta a fost o a doua luna de miere.Pe langa faptul ca era platita si ne doream sa mergem avea si o destinatie simbolica.Era luna de miere unde visasem sa merg toata viata si sotul meu la fel.Stiu ca pt unii nu conteaza sentimentalismele astea si nici banii (vb de o suma imensa, deja platita si pe care nu o mai recuperam, tocmai ca era planificata ca luna de miere ).Oamenii sunt diferiti.Eu am considerat ca parintii mei au si ei nevoia si copilul la fel sa se vada mai mult de o data in 4 ani.Nu cred ca as fi planificat si platit vacanta asta dupa ce stiam ca stunt insarcinata sau daca aveam deja copil.Ba mai mult,vroiam sa profitam de aceasta perioada deoarece credeam ca avem probleme de conceptie(ceea ce s-a dovedit a nu fi adevarat ) deci dupa atata incercat chiar nu credeam ca voi ramane inainte de a pleca.

De asemenea exista situatia in care parintii si copiii locuiesc in tara x un set de bunici in tara y si alt set in tara z.Concediul e limitat (si nu ti-l poti petrece nici 100% la parinti si la socri). Deci cand copii vor fi mari, da, ii voi trimite in RO si in UK cateva zile daca noi vom locui intr-o tara terta.Vad ca si voi locuiti in strainatate.Nu veti lasa copiii nici la 14-16 ani in vacante in RO (daca mai au bunici acolo)?
Si nu in ultimul rand, daca as fi in situatia autoarei postului, da, as alege poate nu o sapt, dar macar un we doar cu sotul ca sa avem timpul sa lamurim problema.Adultii au nevoie de asa ceva mai ales daca relatia e in impas.Noua nu ni s-a intamplat, slava Domnului, dar daca m-ar paste divortul, poate ca as incerca si varianta asta disperata...Mai ales daca copiii ar avea sansa sa stea cu mama mea.

Ca sa nu mai vb ca ma duc sa nasc si nu stiu daca o pot lua cu mine 6 sapatamani...Daca fi in UK, as lasa-o cu soacra cateva ore pana m-as intoarce de la maternitate.Eu sper totusi sa o pot lua si sa gasesc o solutie numai pt cat dureaza nasterea propriu-zisa.
Voi ce ati facut cand ati nascut?Stiu ca nu e chiar concediu, dar copilul la 2 ani chiar nu stie asta.Si uite ca la mine e alta situatie si o sa fie concediu cel putin primele sapt.Ce altceva pot sa fac?
Iar daca as sta in RO, categoric nu as duce copiii la bunici ca sa plec eu la mare..sau la Brasov....Am fost cu fetita in vacante peste tot de la 6 saptamani si vom mai merge si cu al doilea copil la fel..Mie mi se pare super usor sa calatoresc cu ea(si ea este obisnuita), si avem si multa experinta acum.
Daca nu ai bunici, nu ai si gata.Doar nu o sa ii lasi la vecini...Dar cu babysitter sa luam o cina romantica din cand in cand eu sunt de acord.Pt noi aste e enorm de important.Plus ca babysitterul e bona cu car sta cat noi suntem la serv deci nu cineva pe care vede prima oara.

In fine, nu vreau sa starnesc divergente( ca e tema perfecta pt cele care vin sa te ia de par si sa iti spuna ca iti lipsesti copilul de afectiune!!!) doar ca am vrut sa detaliez tocmai pt ca situatiile sunt asa diferite si complicate in ziua de azi si nu numai cei care n-au chef sa ii deranjeze copii ii lasa la bunici.E foarte usor sa spui, cum sa plec eu fara copiii...daca esti intr-o alta situatie total.

Hai ca m-am intins enorm.La subiect: NU, NU ESTE NORMAL!!!!
Responsabilitatile intr-o familie se impart 50:50.Tocmai ca sa va ramana timp de iesit , vacante timp cu copii.Astea tin familia unita.
Eu sunt o mare adepta a zicalei ' the family that plays together stays together' si a impartirii sarcinilor.Pt ca noi femeile nu suntem scalve ci egale sotilor nosti.
Incearca sa vb cu sotul, sa ii explici avantajele pe care le aveti daca toata treaba se termina in jumatate de timp.Incearca sa il faci sa inteleaga ca nu poti numai tu sa duci greul
Bafta si curaj!


Lara w6+ si Huckleberry Errie

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali