Pana la urma... cum este normal?

Victoria_mami spune:

Lara, chiar nu se compara situatiile! Una e concediul de care vb. tu, planificat si platiti inainte de a fi macar gravi, si cu totul altceva e situiatia autoarei subiectului...

_
Mami de Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

lara_c spune:

Pai Desiree, da, situatia respectiva nu se compara.Dar am dat si alte situatii posibile plus ca am subliniat ca daca m-as afla in situatia disperata in care se afla Cris as merge doar cu sotul.In primul rand ai nevoie de timp pt a discuta.In liniste si nu in fata copiilor.Si apoi de un timp petrecut doar in compania partenerului daca decideti sa va acordati o noua sansa pt a va apropia putin si a schimba starea de spirit tensionata din cuplu.Nu te poti 'preface' de pe o zi pe alta ca nu s-a intamplat nimic.Nici macar dupa o vacanta (we) dar asta e macar inceputul.Si nu e ok sa tii zambetul pe buze de dragul copiilor daca ai nevoie de o repriza buna de plans in bretele sotului ca sa te linistesti.Si nici asa ceva nu se face in fata copiilor.
Iar daca decideti ca s-a terminat e bine sa discutati detaliile div, impartirea bunurilor sau macar separarea si pensia acordata copiilor cat mai devreme.Si nu in fata lor!!
Nu mi se pare nimic anormal ca doi oameni care sunt in impas sa petreaca putin timp doar ei doi .Iar copiii lasati la bunici 2-3 zile nu mi se pare ca sunt traumatizati.
Despre asta era vorba.

Nu mi se pare normal ca doi parinti , fara probleme , de dragul retreirii tineretilor fara copii sa ii 'parcheze' pe acestia la bunici de fiecare data cand pleaca in vacanta.


Lara w7+ si Huckleberry Errie

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

Bee spune:

Cris, am citit sbiectul asta fiindca, asa cum dupa cum bine au mai zis unele fete, e o situatie destul de intalnita, nu spun ca e normala sau nu. Problema e cum te adaptezi tu situatiei, fiindca pe el nu cred ca ai cum sa-l schimbi!
Cel mai mult mi-a placut ce spuneai tu: "cum n-ai nimerit si tu un sot mai iubitor, mai pupacios mai ..." nu mai stiu exact cum spuneai. Pai n-ai nimerit ce vrei tu, ci ce aveti amandoi nevoie! Pai daca tu esti asa, de ce sa fie si el la fel? Cine s-ar mai consuma, in cazul asta? V-ati satura rapid de atata bine. In general barbatii ca tine, nimeresc "saracii" de ei, femei ca el (sotul tau). Si acum cinstit, oamenii mai "uraciosi", plati afectiv, mai putin exapsivi si care-si exprima mai greu sentimentele, nu trebuie iubiti? Cam asta e situatia ta.
Apoi: o iesire in doi ar fi minunata, pentru a lamuri lucrurile intre voi, nu neaparat sa va relaxati, sa va distrati fara copil.In genul de discutie pe care tu ar trebui sa o ai cu sotul tau, copilul nu are ce cauta. Sotul tau ar trebui sa stie ca nu mai rezisti asa si ca esti foarte aproape de a ceda nervos. SI la fel, ar trebui sa stie ce-ti trece prin cap (divortul, eventual). Si ar trebui sa-i dai si lui ocazia sa vorbeasca, fara a avea impresia ca tu esti gata sa-l critici sau sa-l faci sa se simta vinovat pentru lipsa de atentie fata de tine! EL are clar o problema de comunicare, iar felul in care tu comunici cu el, nu e eficient (clar nu te aude/nu te intelege). DUpa ce aveti discutia asta trebuie sa stabiliti de comun acord ce asteptari ai de la el, de preferinta cat mai mici. Si vezi daca asta va functiona pentru tine(Eu una ma indoiesc). SI dupa asta, daca totul e in zadar, atunci trebuie sa te gandesti la separare sau divort. Nu cred ca un divort nenoroceste neaparat un copil, dar o relatie foarte nefericita intre cei doi parinti, DA. Daca stai intr-o casnicie doar de dragul copilului mi se pare o mare greseala. Si o spun ca fost copil care am trait ani si ani in certuri. Nu voiam decat sa-i vad pe ai mei divortati si sa nu se mai certe. Ai mei au depasit impasul, dar trauma mea a ramas.
Eu una exasperata fiind de comportamentul sotului meu, i-am servit acelasi tratament pe care mi-l aplica mie (pentru el e simplu, ca doar "Asa e el"). Mi-a fost foarte greu, desi nu a durat decat cateva zile (pana intr-o saptamana). El, evident, ma asteptam la asta, nu a facut nici un efort sa ma impace sau sa-mi dea de inteles ca sesizeaza schimbarea. Si la fel de evident, eu am facut pasii spre impacare, ca doar tot eu ma suparasem singura. Si mi-a spus atat "esti rea". Nu zau? Deci vazuse diferenta. Si eu zambesc cand spun asta, deci la mine treaba cu micsoratul asteptarilor a functionat, in timp.


http://www.dropshots.com/dochia

Alizee spune:

Bee, asteptarile unei sotii se poti micsora cu condita ca aceasta sa se simta iubita, dorita. Altfel, nici cel mai marunt compromis nu are sens.

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Bee spune:

Allinta, de acord, dar ce te faci cu barbatii care spun; "eu te iubesc, dar nu cum vrei tu"? Cu alte cuvinte e problema de perceptie, comunicare.


http://www.dropshots.com/dochia

Alizee spune:

In situatia asta, relatia merge mai departe, fiind mai atenti unul cu / la celalalt.


allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

ingridnen spune:

Draga mea, abia acum iti citesc subiectul (nu am avut rabdare si timp sa citesc tot ce s-a scris)

daca te consoleaza... santem in aceeiasi barca cum zicea cineva, pare sa fie ceva obisnuit la familiile din Romania. Cu deosebirea ca noi nu ne certam, in rest cam totul este la fel cum scrii si tu.
In plus eu pe langa copil si menaj mai am si 3 caini plus una pisica, ce sa zic, munca in plus.
Stii vorba aceea cu "doi boi care trag la acelasi jug" ? Ei, cam asa s-ar vedea imaginea noastra.. numai ca unul trage mai tare

Ingrid si Cristi 6 ani

Mnk_dv spune:

as dori sa iau legatura pe PM cu crisiacob...ms:)

mentionez ca sunt intr-o situatie in care am nevoie de un sfat...dar e o chestiune privata...te rog sa ma contactezi...cat poti de repede...am o problema urgenta:)ms mult...am vz ca nu accepti pm si de asta am recurs la modalitatea asta..sper sa ma poti ajuta:)

emilia.m spune:

Crisiacob, imi pare rau pentru nefericirea ta. Inteleg prin ce treci pentru ca si ex-ul meu prieten era acelasi gen de barbat ca sotul tau. Nu isi exterioriza sentimentele, nu ma facea fericita, timpul petrecut impreuna pe mine ma apropia de el dar pe el il departa de mine. Nu am facut copii cum visam, nu ne-am casatorit cum planuiam ci dimpotriva, ne-am despartit dupa 6 ani de relatie. Cred ca a fost mai bine asa. Nu ne potriveam. Si daca eu nu eram fericita, cum ar fi putut el sa fie fericit? Eu gateam in fiecare seara ca sa fie fericit, dar tot nu era multumit pt ca nu o faceam cu placere si asta se vedea. In ceea ce il priveste, nu facea mai niciodata lucrurile care mi-ar fi bucurat mie inima. Nu era reciprocitate. Adesea mi se parea ca vede femeia ca pe un obiect electrocasnic ale carui dorinte si doleante trebuie ignorate. Ma iubea in felul lui, stiu asta, dar nu ma iubea asa nu cum mi-as fi dorit, nu ma trata cum aveam nevoie si ce imi oferea nu imi era destul pentru o viata... Acum am pe altcineva care imi ofera toata afectiunea de care are nevoie sufletul meu. Si sunt fericita.

icka spune:

Cu parere de rau spun ca si eu ma aflu in situatia lui Crisiacob ... si a multor fete de pe DC,cu diferenta ca eu stau acasa deocamdata si ca am o bebita de doar 6 luni,si sper ca cu ajutorul sfaturilor fetelor de pe DC si cu putere de la DD sa putem trece peste incercarile vietii si sa ne salvam casniciile ca a fi pacat de anii si de eforturile pe care le-am investit in ele! astept rasp vpastre poate ma lamuresc si eu alaturi de ea ce sa fac!