Gargaritza mea a inmuiat gerul Bobotezii

Incep povestea cu inceputul inceputurilor, adica momentul conceptiei. Nu am trait niciodata o perioada mai linistita. Eram in concediu doua saptamani inainte si dupa Pasti timp in care trebuia sa ne mutam in noua noastra casuta si sa sarbatorim si noi ca toata lumea. Dar noi am fost la teatru aprope zilnic, ne-am plimbat, ne-am distrat ba mai mult dupa Pasti am plecat si in Bulgaria sa ne "relaxam".

Apoi... surpriza, testele arata ca vine barza la noi. Am fost atat de fericiti si speriati... nu ne mai opream din ecografii, teste si analize sa-l vedem cat mai des pe bebe si sa aflam ca e sanatos. Toata sarcina a fost la fel de senina, linistita si calma ca inceputul ei. Ne-am plimbat foarte mult, am vizitat muzee celebre, locuri extraordinare si am pregatit si totul pentru venirea puiului.

Il asteptam pe 17 ianuarie, petrecusem sarbatorile si asteptam cuminte momentul. Cu o seara inainte fusesem la restaurant si ne plimbasem ca pe vremuri prin zapada. Era 5 ianuarie pe la 4 dupa-amiaza, nimic nu prevestea o schimbare asa ca imi vedeam de treburi. Trebuia sa vina sotul si sa-l astept cu ceva bun, aveam rufe de intins... o gramada de treburi. La prima excursie in balcon s-au rupt membranele. Fara introducere. Fara contractii. Fara nimic.

Ce sa fac, ce sa fac? La cursul de puericultura ne zisese ca mai pot trece 24 de ore pana la nastere daca ti se rup membranele si n-ai contractii, e mai bine sa stai in casa ta la Tv decat in sala de travaliu, asa ca...la ce bun sa ma grabesc? Am scos toate cate le aveam de luat (pe langa bagajul facut de cateva saptamani) si mi-am facut un dus. Vroiam sa-l astept pe sot de la serviciu fara sa-l sperii, doar ca nu aveam stare. Am intrat sa le anunt pe mamicile de pufuleti, l-am sunat si pe sot si apoi doctorita. Doar plecase de la spital, trebuia sa ma vada garda si apoi sa vedem ce si cum.

Imi trecuse calmul, mi-as fi dorit sa fie ea acolo dar... Vine sotul, ajungem la spital, ma contoleaza doctorul (colul lung si inchis, dilatatie 0 - vesti minunate daca eram la un control de rutina, dar eu...) si imi masoara si tensiunea. 14 cu 9. . Toata lumea uita ce caut acolo, gata sa ma linisteasca sa-mi scada tensiunea ca sa pot naste natural cum imi doream. In sala de consultaii ajung la 16 cu 10 si aud asistentele susotind: Sa-i luam analize si pentru coagulare, ca sigur ajungem si acolo. . Ca atare am ajuns la 17 cu 10 datorita fricii mele de cezariana.

Ne mutam in sala de travaliu, pe la 7 incep sa am contractii. Scurte si rare, dar perseverez. Diverse medicamente unele peste altele sa scada tensiunea. Scade la 14 cu 10. La 10.30 dilatatie 2 - colul tot inchis, un control pe masa de nu vreau sa-mi amintesc in urma caruia se dechide colul si incepe in sfarsit travaliul adevarat, cu contractii definite pana la 12.00 cand ma baga in sala de nasteri. Acolo l-am cunoscut pe medicul care urma sa-l aduca pe lume pe bebele meu. Un om extraordinar. Zambea ca si cand nu era 12 noaptea si nu venise de acasa pentru mine. Mi-a povestit tot felul de traditii de Boboteaza, ca doar venise ziua cu pricina. Am mai avut inca trei contractii dureroase tare de a auzit sotul si la 12.25 s-a nascut Alexis. I-am auzit tipatul si eu si tati care era un etaj mai jos. Il vad si acum pe masuta vinetiu si agitat. Nu nimeream sa intreb daca e bine, asistentele se invarteau pe langa el, l-au spalat, si l-au infasat si mi l-au adus sa-l vad. Era infasat de nu i se vedea decat fetisoara si primul gand a fost ca e asa cuminte. Parca nu-mi venea sa cred ca a venit, ca respira si ca il tin in brate. Ma indragostisem iremediabil.
L-au dus la salonul de prematuri, am aflat a doua zi ca placenta mea obosise si manutele si piciorusele nu erau corect irigate.
Cele doua ore de asteptare in sala de travaliu de dupa nastere au fost cele mai lungi din viata mea. Sotul era asa entuziasmat ca-l pozase pe bebe, el a stat tot timpul pe langa sala si ma incuraja cat putea, acum ii trecusera toate emotiile si mila de mine si repeta: ai vazut ce frumos e? E ca un inger...

A trebuit sa plece... am trimis mesaje sa vestesc venirea pe lume a beblusului si vorbeam la telefon cu mama... si mai scriam mesaje si mai vorbeam putin... asa au trecut cele doua ore... In rezerva am ajuns foarte lucida. De-abia dupa ce m-am instalat si m-am bagat in pat am realizat ca sunt ametita, ca nu ma doare nimic... ce bine era, cred ca adrenalina actiona ca o anestezie. Super.

Iar de dimineata am inceput o alta poveste: a gargaritei mele. La inceput il vedeam din trei in trei ore ca statea la incubator. Papa si se uita la mine cu niste ochi mari... A doua zi a stat doar cu mine si cu tati lui. Am fost atat de fericiti. Si a treia zi am ajuns acasa de unde va povestesc toate astea. Ii place acasa. Ii place sa aiba pe toata lumea in jurul lui, ii place sa pape si se napusteste ca un uliu cand vine vorba de mancare. A inceput sa zambeasca, sa se incrunte, e ca un om mare in miniatura.
Gargarita mea... care acum s-a trezit. Si vrea atentie.

Editez sa spun ca azi i-a cazut buricul. Si o sa fie prima lui baita.. Si sa mai spun ca m-a invatat sa-i schimb pampersul, sa-l imbrac, sa-l alaptez si sa-l mangai. E incredibil cat de multe lucruri stie si cat de dulce e cand se stramba cand eu nu fac bine.
E clar ca o sa ne intelegem bine.

Cristina, de gargaritz Alexis

Rebiana27 spune:

Cristies, sa-ti traiasca Alexis, sa fie sanatos si sa va implineasca zilele in cel mai frumos mod cu putinta!

Mami de Luca again ~ Eva-Ioana

---

I can't fake with dignity so i'll not try!!

cristies spune:

Multumim Rebiana, si tie sarcina usoara in continuare si o nastere foarte usoara! Pup la Luca si la mami.

Cristina, de gargaritz Alexis.

onitza spune:

CRISTIES, emotionanta povestea nasterii puiutului vostru! Mi se pare ca s-a derulat totul atat de repede si ca ai nascut asa uusor, incat parca prevad ca veti dori bebe 2 intr-un viitor adevarat!
Sa fie sanatos printisorul, sa va aduca numai bucurii!!

Faptele bune ale tale vor fi pornirile copiilor tai! (N. Iorga)

Oana si Paul Constantin (28.11.2004) si 35+ cu Daniel Alexandru

miremia spune:

Cristies sa-ti traiasca frumusetea de bebe Alexis! M-am de el de cum l-am vazut. Povestesti atat de frumos si faci totul sa para atat de usor incat parca nu mai am rabdare pana vine si bebelina mea.
mamica fericita si pentru bebe cel simpatic!

Mirela 36+

evyme spune:

Cristies, frumoasa povestea, sa va traiasca bebe Alexis, sa fie sanatos si ascultator si sa va aduca numai bucurii si impliniri!

35+ David Alexandru... inca negociem
poze gravi
trusou bebe
revelion de gravi


AMR 5 saptamani... nu-mi vine sa cred!!!

alicredo spune:

Sa va traiasca minunea! frumos ai relatat....

36+

lorex spune:

Love is in the air..!!!



Lorex - www.flickr.com/photos/44547000@N05/sets/" target="_blank">Pufuletus Dependentus de 33+ ....12 kile cu Bobitza

haircut spune:

Bravo,Cristies, felicitari pentru asa o nastere frumoasa, pentru ca ai reusit sa treci peste partea grea si sa ramai cu ce a fost frumos, sa va bucurati de bb Alexis cumintel si frumusel si sa-i faceti cat de curand un partener de joaca!




36+ Maia Ilinca

dastefa spune:

Cristies povestea nasterii lui Alexis nu e una spectaculoasa dar e f frumoasa tocmai pt ca e una f senina iar din ce scrii tu aici se simte multa liniste,fericire

sa dea Dumnezeu sa poti fi cea mai buna prietene a puiului tau

Mihaela 38+ Miruna si Daria-Stafania-16.11.2006

asa creste Daria

xela_07 spune:

Cristies felicitari pentru ca ai apucat sa scrii povestea nasterii! Felicitari pentru ca esti asa relaxata! Iti doresc pentru Alexis sa fie un copil sanatos si sa va aduca numai bucurii! Tine-o tot asa !!

Xela, mamica de Andreea (11.08.2007) si 37+ Cristian