Citim "Pana la Ierusalim si inapoi"-S.Bellow

iarina spune:

Mihaelka, multumesc mult pentru oferta, dupa ce o termini, mi-o imprumuti si mie, please?
Va citesc si ma intreb cum e de fapt cartea...si zau daca am gasit-o pe undeva. Coletul nu mi-a sosit nici pana acum. Spuneai ca te-ai indragostit nitel de Amos Oz - incearca Poveste despre dragoste si intuneric, e deosebita

denizel spune:

Am citit mai demult o carte f. interesanta despre istoria evreilor, care avea drept motto: Noi nu cercetam trecutul, ci il traim :).
Autorul ( un istoric) incerca sa isi explice cum de evreii (ca natie) au supravietuit exilului babilonian si exilului in general (ia evenimentele pe rand :).

El zicea ca, de-a lungul celor 5 secole (de cand au cucerit Canaanul si pana cand Ierusalimul a fost distrus si nu a mai existat Regatul lui Iuda) din istoria evreilor, a luat nastere in Palestina un spirit care a fost complet necunoscut, pare-se, altor popoare.
Aparent, ei au mers pe acelasi drum cu al altor neamuri, insa, in "desfasurarea" lor launtrica, ei au urmat o cale pe care nu putem sa ne-o explicxam satisfacator nici in zilele noastre.
Si, zice autorul, acest spirit a fost intretinut de profeti! :)
Profetii le-au fost calauze spirituale si au facut sa supravietuiasca poporul din sud, chiar dupa ce acesta a fost deportat in Babilon.
Practic, evreii s-au conservat ca natiune, fara suportul unui stat propriu si fara a avea un pamant al lor sub picioare.
Acesti profeti, in cei 150 de ani premergatori exilului, au reusit, se pare, sa imprime poporului iudeu un spirit care nu a putut fi niciodata naruit.

A urmat intoarcerea in patrie, reconstructie, deznadejde, rezistenta, zeloti, teocratie etc.

Apoi cucerirea Ierusalimului de carte romani si, in cele din urma tragedia foarte lungului si tragicului exil.

Si, ajung, in sfarsit , la ideea care mi-a placut cel mai mult, aceea ca rabinii (carturarii!) au slavat poporul, caci au salvat Thora .
Thora avea o valoare simbolica si spirituala mai trainica decat aceea a peretilor Templului :).
Iar pentru evrei, idealul uman a devenit marele carturar! :)
A luat astfel nastere un nou gen de aristocratie, neintemeiata pe nastere sau bogatie, ci pe stiinta, pe carte.

I-a mai ajutat foarte mult faptul ca, de-a lungul vremii, au detinut un numar insemnat de catedre in universitati, au avut roluri importnate in viata statala a tarilor unde se stabilisera, s-au distins in ramuri ale stiintei, in medicina, in diplomatie, precum si in ale comertului.

Pe de alta parte, asuprirea i-a silit pe evrei sa-si apere fiinta etnica numai cu ajutorul propriilor lor legi.
Cu cat asupririle le primejduiau mai mult viata, cu atat mai mult se vedeau nevoiti sa o apere, ridicand tot mai sus zidul de legi menit sa le pastreze nealterata esenta.
Talmudul si Kabbala, nu stiu cum, au facut posibila (cred) mentinerea unui echilibru: Talmudul ii inrobea (act necesar pt. pastrarea indentitatii), iar Kabbala ii inalta, ii apropia de Divinitate (scopul scuza mijloacele :D :D).

In fine, cred ca ce a iritat si, in egala masura, a fost un motiv de admiratie intotdeauna la ei, a fost imensa determinare de a-si pastra identitatea :)

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

beshter spune:

Denizel, pot sa te pup? Uite:

Iarina, am terminat cartea de saptamana trecuta. Iti dau PM ca sa vedem cum intri in posesie:)


Trouve avant de chercher

monixy spune:

denizel , foarte interesanta intr-adevar aceasta perspectiva asupra istoriei evreilor !

"Pana la Ierusalim si inapoi " e sigur o calatorie intr-un ritm alert , prin zone (geografice , sociale si politice) tulburatoare , printre oameni care exceleaza in rezilienta , idealism pragmatic perseverent si realizari sociale admirabile .
Cateva comparatii pt. decor, cateva tuse esentiale , fizice si psihologice , pt. oameni , si cate un stop-cadru in care elementele (politice , istorice) se pun reciproc in valoare prin contrast puternic in analiza evenimentelor , sunt mijloacele de transcendere in acest spatiu Ales .

http://bazar-livresc.blogspot.com

beren spune:

Cum, denizel, si la celalalt topic nu vroiai deloc sa contribui la aspectul asta al discutiei ... desi se vede ca aveai multe de spus! Sper ca blue eyes sa citeasca postarea ta de aici.

denizel spune:

Mihaelka, Monixy, ! (Mihaelka, m-ai inspirat. Uite-acuma ma duc la Generale :)))
Beren, la Clubul cartilor nu-s berete verzi :D.

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

beren spune:

Camasi, vrei sa spui? Sa ma duc repede sa-mi editez mesajul, sau am fost deja pus pe lista? Scary story ...

Povestea asta merge cam prea aproape de Eco decat e confortabil ... daca tot suntem in "book" lingo

denizel spune:

ei, pe DC e moda beretelor :)). Roz, mov, negre, rosu aprins, combinatii ... m-am gandit sa inaugurez si pe cele verzi :)). Apar rar, da' si cand apar ... .

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

conchita spune:

roth e cam anti-sionist, el propovaduieste migratia inversa si desfiintarea israelului (cam cu juma de gura). sustine ca evreii apartin de tarile in care si-au intins radacini, acolo e acasa lor. de ce ar lasa cetatile pe care le-au construit cot la cot cu "bastinasii", atata vreme cat europa ultimului secol s-a dezvoltat multiculturala si multietnica? faptul ca esti evreu e secundar faptului ca esti german, spaniol, britanic, asta sustine el. analog, un german crestin e un german mai intai, si crestin in particular, deci asa cum germanul nu se intoarce la originile lui tribalice de unde a invadat europa, asa nici evreii n-ar trebui sa se intoarca in israel - care e vazuta drept a doua mare alungare a evreilor din europa.

lilanda spune:

Am terminat si eu ieri cartea, asa ca vin cu citeva impresii despre ea.

Mie nu mi s-a parut a fi doar un simplu eseu literar, ci (si) unul politic. In timp ce citeam, chiar ma intrebam daca Bellow e prea modest sau prea vanitos ca sa-si dea seama ca prezenta lui la Jersualem (prilejuita de contractul Alexandrei cu Hebrew University) a fost speculata de oficialitatile israeliene ca pe un excelent prilej de lobby. Finalul cartii, prin intilnirile lui cu Kissinger si Aslop, mi-au aratat ca Bellow era perfect constient de "rolul" vizitei lui in Israel. Nu stiu cit de liber asumat a fost acest rol (fiindca a existat o intreaga agenda a intilnirilor lui la Jersualem), insa Bellow s-a achitat de obligatie la modul cel mai elegant. A prezentat si documentat opinii de ambele parti, a demontat cu bun simt idei extremiste venite si dintr-o parte si dintr-alta, si-a exprimat la modul cel mai diplomatic propriile convingeri. Nici el nu-i pro-sionist (mi s-a parut ca-l aproba pe profesorul Lamm care spunea ca, dupa 1967, miscarea sionista a pierdut contactul cu realitatea), dar sustine clar existenta statului Israel.

...tara care, abia acum am realizat, in ce situatie disperata s-a aflat in 1975. Nu stiam mai nimic de criza interna si de sentimentul de abandon, de tradare, pe care l-a simtit Israelul odata cu politica de détente promovata de Kissinger.

Odata cu overview-ul asupra situatiei din Orientul Mijlociu, Bellow n-a pierdut prilejul sa-i mai "impunga" oleaca pe francezi . Daca in "Ravelstein" ii ironiza ca dupa 1940 nu le-au mai ramas prea multe motive de mindrie, in afara de mincare si gustul pentru frumos, acum ii tachineaza rautacios cu sindromul Larousse; Sartre fiind, desigur, exponentul cel mai de seama al unei asemenea afectiuni

Si apropo de partea de carte de care frumos amintea denizel, Bellow il citeaza Edward Shils: "the intellectual life was the most passionate life a human being could lead".