sa ne numaram binecuvantarile

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns nicoll_mada spune:

Seara buna si de la noi!
Happy am vrut sa-ti scriu si azi de la muna,dar ne-a cazut netul,din motiv de nepalataIn primul rand vreau sa iti trimit si ca ai depasit situatia de zilele trecute.Si am vrut sa-ti spun ca pe de o parte eram de acord cu fetele care-ti spuneau sa restabilesti adevarul,pe de alta parte nu.
Si ca sa fiu mai bine inteleasa in aceasta contradictie,am sa va mai spun ceva despre mine pe care aici,pe forum,nu am spus-o 100% niciodata.Inainte de a intra in rel cu viitorul meu ex sot,am mai fost casatorita o data.Si ne-am despartit din auza unei femei,dupa o relatie de 10 ani fara 5 luni,femeie care era fix sora mea.In mom in care am aflat acest lucru,am ramas nemiscata 15 min,de parca imi era teama si sa respir.Mi-am cautat dovezi,nu doar vorbe ale prietenilor care stiau toti,ci lucruri palpabile,iar apoi la divort.Recunosc ca 2 luni am devenit din om neom,pana cand m-am intrebat daca vreunul din ei merita suferinta mea.Si de atunci,intr-un fel am incercat sa incui sertarul numit suferinta.
buuunnn...l-am cunoscut pe inculpatul sot.Cu care a fost bine o perioada,iar in mom in care i-am spus ca pt tot ce a facut(betii,furt din casa,minciuni si datorii) nu mai e cazul sa se intoarca,fiind in Maramures,la tatal lui,a incercat sa-mi spuna ca mai bine ar cadea de pe Pietrosu.Nu stiu daca a incercat sa ma impresioneze,nici nu m-am intrebat lucrul asta,dar stiu ca i-am raspuns foarte senina ca e major,vaccinat si responsabil de tot ceea ce face.Poate credeti ca am fost cinica sau ca bat campii acum.Dar nu.Am considerat ca atata timp cat am facut cat am crezut de cuviinta si posibil ca relatia noastra sa fie salvata(inclusiv mers la consilier de cuplu gravi in 8 luni cu cea de a doua fetita),nu am de ce sa-mi fac procese de constiinta pt orice actiune ar face el.Si nu am batut toba nici ca suntem despartiti,nici ca ce martir sunt eu.Dar daca am fost intrebata pe parcursul timpului ceva,am spus efectiv realitatea.Fara sa incerc sa ma disculp sau sa-l incriminez pe el.
De aceea ma gandesc,fara sa am curajul de a-ti da un sfat,ca daca as fi in locul tau sigur nu m-as apuca sa deschid discutii despre situatia reala,dar la fel de sigur este ca daca as "prinde" cel mai mic fir ca se vorbeste despre mine,as spune clar si succint cum stau treburile.Sper din tot sufletul echilibrul si satisfactia sa fie cat mai prezente in viata voastra.
Conchita frumoasa si de apreciat afirmatia "nu pot fi prietena cu jumatati de masura".Asta arata ce fel de om esti tu.Un OM adevarat.
VA fetelor!

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alexa Ioana spune:

nu'mi vine sa cred ce citesc... Doamne Dumnezeule... prin cate ati trecut, fete dragi ... comparat cu situatiile prin care ati trecut voi, problemele mele sunt "parfum"...
tot respectul si toata admiratia mea pentru puterea voastra

tataroaico , pentru tine un special si o imbratisare.
nicoll, yasmine

si da, prierderea este doar a lor ... toate sunteti femei si mame minunate, si oricine ar trebui sa fie mandru si bucuros sa va aiba in preajma

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

nicoll, sunt tablou si rama cazuta, facuta bucati. cum, mai, cu sora ta? dumnezeuleeeee, pe ce lume ne-ai inghesuit sa traim? nu imi pot imagina. stai asa, de fapt REFUZ sa-mi imaginez sau sa inteleg. la fel ca in cazurile povestite aici cu bunicile care nu-si vad nepotii dupa divort. mie asa ceva imi zburleste neuronu si mi-l invarte direct pe moate. exista iertare si acceptare in cazurile astea? adica ce-ti spui in camaruta ta, nestiuta de nimeni, ca sa-ti linistesti bataile inimii si mirarea, altceva decat iarta-i, doamne, ca nu stiu ce fac...sunt in soc. ce-o fi fost in sufletul tau in alea doua luni, numai tu stii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui Alexa Ioana

si da, prierderea este doar a lor ... toate sunteti femei si mame minunate, si oricine ar trebui sa fie mandru si bucuros sa va aiba in preajma


neaaah, io nu gandesc chiar asa. vorbesc in dreptul meu numai, dar nu cred ca e cazul sa ne sanctificam acuma. personal, nu cer tratament preferential, ci egal, adica basicul respect datorat oricarei fiinte umane. ma indoiesc profund ca "oricine" ar trebui sa fie mandru si bucuros ca ma cunoaste, am si eu bube-n cap ca tot omul si nu cred deloc ca vina e doar a unuia cand se surpa o casnicie. e majoritar a unuia, e posibil. dar in general, chiar si in cazurile de abuz, vina e si-a femeii ca n-a plecat de la prima palma, dandu-i, in felul asta, barbatului, alte prilejuri pentru abuzuri si mai mari.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Pot sa-mi spun si eu ce ma nerfa de fapt ?
Acu` o luna pleaca fi`mea cu taxu` - el o ia si merg de obicei la Mc sau in plimbari in hipermarket, baut suc, mancat inghetata, de`astea light si stau maxim 3 ore (nu ma intrebati dc doar atat, o data la 2-3 saptamani). Astfel ca Giulia nu iese cu drag pe usa, dar iese ca-i spun ca macar se va distra ... Aiurea, ea tie ce e distractia si nu merge cu foarte mare tragere de inima.
Si pleaca fi`mea. Si trec cele 3 ore si vine cu o fatza de am simtit ca pica cerul pe mine. Si nU, nu exagerez. Ea mereu revine zambind, ca are o jucarie noua de la Mc sau nush ce bombonici etc.
Acum era muta. Urcam cu liftul, o intreb daca o doare ceva, daca a patit ceva rau si-mi spune ca ea acum nu vrea sa vorbeasca si sa o las singura. Am stat in aceeasi camera cu ea, ea si-a reluat jocul intrerupt cu niste papusi si tace. Si tace.
Si totusi ii cer sa-mi spuna.
Are obiceiul sa-mi zica scurt, ca a papat nush ce si ca a fost ok.
Acum insa a inceput povestirea. Ei au plecat la cumnati (care au 2 gemene de 1 an juma` parca si le mai vazuse o data). Si ca acolo nu erau acasa parintii fetelor, ci erau bunicii.
Care au salutat-o, nu au pupat-o, nu i-au spus ca a crescut, nu au servit-o nici macar cu un pahar de apa !!!
Si ca a trebuit sa se joace cu cele doua fetite pe care nu le intelegea ca nu vorbeau bine ...
Si ca la plecare, gemenele l-au pupat pe taxu` ...
Toate astea observate de fie`mea de 5 ani juma`.
I-am facut un sir lung de explicatii sa o linistesc.
A fost dezamagita de bunici. Pe care nu-i vazuse de 2 ani.
Eu am plans noaptea de nervi, as fi vrut sa le scot ochii. Ii urasc foarte mult. Deh, asa sunt eu, simt de toate la intensitate maxima.
Iar a doua zi am asezat in e-mail catre tatal fie`mi TOT. Asa cum am stiut mai bine si mai elegant posibil.
Eu chiar nu stiu cum pot fi asa unele persoane. Efectiv nu inteleg, nu stiu, nu cunosc.
Mi s-a rupt sufletul pt Giulia. Pt tot ce a trebuit sa simta.

M-am lungit. Astept sa spuneti ce oameni d kkt am avut ghinionul sa intalnesc.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alexa Ioana spune:

nu e vorba de sanctificat, conchita. doar ca, din punctul meu de vedere (groaznic de subiectiv si total denaturat, poate, de experientele mele de pana acum), o mama care isi creste copilul singura, se ocupa si de casa, eventual si lucreaza, si reuseste sa le faca pe toate cu zambetul pe buze, fara un alt ajutor (si eventual si fara niciun fel de sustinere morala, sau chiar cu "bete in roate") chiar merita tot respectul ! iar de cele care au mai multi copii, chiar nu mai zic nimic (cateodata simt ca nu mai pot, chiar daca nu sunt singura si am doar un singur copil)



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Mamagiuliei, imi pare atat de rau! Inteleg exact ce povestesti, la fel este si in cazul prietenei mele...incredibil, nu am cuvinte. Si totusi exul tau a inteles ceva din mailul pe care i l-ai trimis? Desi daca spui ca vine la 2-3 saptamani si o ia cate 2-3 ore...e clar.

Mda, concluzia ta e corecta, ai avut un mare ghinion.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Adina, sunt sigura ca a inteles, pt ca am scris foarte corect
Da, atata poate el sa faca pt fi`sa. Insa macar exista, acolo undeva, si un "tati" ...

Nu stiu daca vreodata imi va trece supararea pe acest ghinion ce l=am avut. As fi vrut sa-l duc in spate singura. Stiu ca oricat incerc sa disimulez, Giulia se va nimeri in situatii dificile si-mi doresc sa fiu acolo sa pot sa sar la jugulara. Sa nu resimta niciodata niciun rau provenit din acest motiv.

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_s spune:

Citat:


Nu stiu daca vreodata imi va trece supararea pe acest ghinion ce l=am avut. As fi vrut sa-l duc in spate singura. Stiu ca oricat incerc sa disimulez, Giulia se va nimeri in situatii dificile si-mi doresc sa fiu acolo sa pot sa sar la jugulara. Sa nu resimta niciodata niciun rau provenit din acest motiv.




Sa stii ca asta cu saritul la jugulara a ajuns sa ma obsedeze ...doamne, nu cumva sa-i zica cineva ceva, sa se simta ea in vreun fel, ca-mi vine sa-l omor pe ala, care o fi el...
Sentimentul ca nu ai fost acolo sa-ti aperi copilul cand avea nevoie de tine este unul din cele mai frustrante, zau. (ma refer in general, nu ca ar fi vreo problema cu tatal in cazul nostru).

Nu crezi, uneori, ca poate si noi exageram, suntem supramegaultraexagerat de protectoare?

Nu stiu, zic si eu...nu ma refer la chestiile normale, pe care un copil le face, aici sunt foarte detasata, adica o las sa faca singura multe...ma refer la ceva, ORICE care ar putea ipotetic, teoretic (poate e numa' in mintea mea, ca m-am gandit si la asta)sa o raneasca la corazon, la psihic...

Imi trece prin cap ca la faza asta poate tocmai eu, ca mama singura, gandesc prea mult la ce ar putea sa vrea cineva sa-i spuna si pe ea sa o doara si de fapt lucrurile nu stau deloc asa, poate ea chiar e bine, e ok, nu simte nimic atat de profund cat cred eu.

Asta mi s-a parut intotdeauna greu...aproape numai asta daca ma gandesc bine...sa protejez copilul de presupusele rautati venite din afara. La urma urmei toti copiii, nu numai ai nostri "monoparentali" au parte de ele, dar n-am vazut ca in familiile sa le zicem normale, ca parintii sa-si faca atatea griji ca noi...sau nu stiu, asa am perceput eu.

Pana la urma fiica-mea pare asa impacata cu situatia (au trecut totusi 4 ani si ea are 5 juma'), dar eu nu ma pot opri sa nu gandesc oare doar PARE sau asa e?

Adica e sociabila, e draguta, le are pe-ale ei,cine nu le are, mai o crizuta, nu mare, dar exista, mai "esti o mama rea" la nervi, mai un "ei, nu ma baga in seama, nu stii ca zic asa doar cand sunt suparata" (cand io ma vait ca m-a ranit ce a spus).

Voi cum faceti? Cum va dati seama daca ceva nu se pupa in sufletul copilului?

Oana si Mara 11.08.2004

Noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Eu sunt sigura ca ei nu toaca informatiile de ex. cum e tocat un subiect pe DC (apropo subiectul de la generale cu becul ) insa eu prefer sa fiu asa pregatita pt orice tot din paranoia si nevoia de a o proteja. Macar eu sa o fac, chiar exagerat si ea sa stie asta. Eu sunt alpha-mama si nu permit sa-i faca nimeni rau. Stiu ca asta ii confera o siguranta.
Giulik e o ciudatica, prefera sa taca decat sa se apere si degeaba ii explic si o invat, prefera sa taca . Inca
De asta imi e greu sa aflu ce resimte ea in unele situatii - nu neaparat legate de viata noastra de fete-cucuiete - si uneori rabufneste tardiv si si atunci eu intreb si ea raspunde monosilabic cu da, nu ...
Dar perseverez si analizez si per ansamblu ea e bine

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Mergi la inceput