Cu Iubire, din Mures, la inceput de an!!! (24)

brigita spune:

Oana, sper sa ne vedem pana la Craciun(si asta nu ptr. caciulite),sanatate la Paul si la mamaruta mica.De acord cu tine,nu toti copii sunt de nota 10 la sport, ciudat este ca si copii care au rezultate (participa la concursuri,diplome etc.)primesc note slabe.Nu pot sa zic ca Timi s-a plans, trag concluziile din cea ce a povestit.Si din spusele celorlalti copii.Nu e bine sa terorizezi copii,banuiesc ca ceva nu e bine daca copii nu vin cu placere la ora ta, nu?Si aici e vorba de copii mici,multi dintre ei fiind obisnuiti cu efortul fizic de la antrenamente.Deci prbl. nu e cu greutatea exercitiilor ci cu modul cum a inteles acest profesor sa fie dascal.Am ramas surprinsa cand am auzit ca o fetita firava din clasa trebuia sa-l care in spate pe cel mai dolofan baietel,si cum nu a reusit amai primit si o pedeapsa de cateva ture de teren, genoflexiuni...sau un baietel, care dealtfel umbla la baschet,nereusind sa arunce 5 cosuri din 5 a fost umilit in fata clasei....si multe altele.Timi nu vrea sa fie prima, dar are ambitia sa fie printre primii, si ptr. asta lucreaza ft. mult.Pe zii ce trece devine tot mai independenta...creste....
Hai ca nu va mai plictisesc cu toate astea.
A, si stiu ca Anca nu are prbl.cu gramatica mea,dar banuiesc ca se amuzasi are si motive.

lizzy spune:

aura, am tot amanat sa scriu legat de dimitrie. de ieri am citit si ma tot gandesc. nimic din ceea ce ti-as spune nu stiu cum se aplica la dimitrie. el e un copil cu totul aparte, o personalitate f.puternica. nah, cui vrei sa semene?!

pune-te in locul lui. tu, personal. inchipuie-ti ca vrei cu tot dinadinsul sa te impui undeva, intr-un grup, prin mijloacele lui - sfidare, cuvinte urate, tot tacamul. si acum gandeste-te la rece, ce te-ar face pe tine sa te opresti din asta? ce te-ar deranja (intr-o masura suficient de mare) sa pierzi, daca continui in acelasi stil.
cu alte cuvinte, in afara de jucarii si alte chestii materiale, ce isi doreste enorm sa detina (altceva decat controlul si atentia voastra)? care este slabiciunea lui reala?

citisem de mult despre ignorarea copilului in crizele de isterie. nu am putut niciodata sa fac asta - ianis voma in crize, de regula pe parchet si pereti iar marc intra in wheezing de la efortul prin plans, asa ca ignorarea nu a fost niciodata o solutie.
pt ianis solutia a fost izolarea pe covorul de linistire, in hol. ura sa fie exclus, asta era slabiciunea lui (time-out-ul e tot o forma de pedeapsa, dar nu induce aceeasi doza de umilinta precum statul la colt in genunchi de pe vremea copilariei noastre). regula era asa - daca nu incetezi pana numar la 5, pleci si stai singur in hol pe covoras - si incepeam sa numar. acum e destul ca incep sa numar si stie ca avem o problema, cauta imediat solutii, negociaza, cu alte cuvinte ia in calcul si parerea mea, nu numai dorintele proprii.
pt marc nu am o solutie standard, dar nici nu avem probleme majore sau crize. cele care apar - incercam variante pana nimerim una...

eu personal daca sunt ignorata cand ma crizez (da, tot omul se mai crizeaza cand si cand ) - o iau razna de frustrare... la mine functioneaza comunicarea mai bine ca orice...

daca incercati o anume metoda - de ex. sa-l ignorati, efectiv ca si cum nu ar fi acolo, sa uitati de el complet, indiferent de urgenta momentului - atunci ar trebui sa o faceti pe termen mai lung, nu doar pt 1 sapt. orice metoda de a schimba lucrurile necesita consecventa.

asa ca plecati de la voi - gandeste-te la rece cat de consecventi sunteti voi cu respectarea unui set de reguli de baza. de ex. de cate ori i-ai spus de genul - daca continui sa... eu voi... - inainte sa actionezi conform promisiunii. nu e neaparat o problema ca regulile stabilite sunt valabile acasa si nu la bunici. important este ca va delimita automat spatiul de acasa ca unul de respect reciproc - care acum pare sa lipseasca, din moment ce cauta sa va supuna cu totul.

nu stiu, astea sunt doar gandurile mele. este greu sa gasesti echilibrul. iti doresc doar rabdare si... inspiratie... sa reusiti sa gasiti solutia potrivita pt voi si sa treceti cu bine ;)

dimitrie nu a ajuns la voi intamplator, cresterea si educatia lui fac parte din lectia voastra de viata, a ta si a lui dan.

ps: ma ingrijoreaza posibilitatea dezvoltarii unui pattern de comportament "parcat" undeva in subconstient, care sa-i afecteze viata de adult. ma refer la ideea ca totul i se cuvine unui lider. ca e posibil sa apeleze si ca adult la orice mijloace pt a-si supune oamenii de langa el. si ar fi pacat, pt ca nu cred ca asta il va face neaparat fericit.


sper ca nu am suparat pe nimeni cu spusele mele, se adreseaza in egala masura atat mie si copiilor mei cat si voua, tuturor.

ce parere au fetele noi care... n-au mai aparut?

brigita spune:

Ptr. mine nu e important sa aiba FB (I=insuficient, S=suficient,B=bine, FB=ft. bine), dar ptr. ea conteaza! Asa e firea ei,este perfectionista, seamana cu tasu,nu stiu daca e bine sau nu.Eu nu sunt, n-am fost si nu voi fii,dar cu toate astea ma simt implinita(sa zicem).Asa ca o las sa fie cum vrea ea, nu vreau sa-i schimb personalitatea.Incerc s-o fac sa fie multumita de realizarile ei.Multu de raspuns

lizzy spune:

brrrr, profu' asta chiar sare calu...

OanaRusu spune:

Brigita, parerea mea nu e deloc frumoasa despre individul respectiv - e horror - ce ziceam de sport erau generalitati.
Insa musai sa luati atitudine ca parinti, o pup cu mult drag pe Timi ca-i toleranta cu respectivul, e super sa-ti spuna de-astea mereu, nu-i normal sa fie asa la clasa...
Asta deja nu mai e barfa despre profesori - oamenii trebuie sa-i respecte pe cei din jur si asta incepe cu respectul profesorilor fata de elevi, categoric.

Oana, mami de Ana Maria (intr-o zi de 13... 13 iunie 2008) si Paul-Victor (ziua cea mai lunga: 21 iunie 2006)
Priveste partea buna a lucrurilor

lizzy spune:

brigita, cred ca spiritul de competitivitate este accentuat chiar de profesori, de asta imi spun mie, ca parinte, ca nu voi fi exigenta si nu voi cere copilului meu sa fie de FB non-stop ().

daca ea e perfectionista din firea ei, minunat! tu esti cea care poate atenua gustul amar al oricarui esec, mic sau mare, pt ca esecurile sunt inerente.
asa cum spuneai, are dileme intime care tie se par minore dar pentru ea sunt uriase si tu incerci s-o ajuti.
la fel sunt si esecurile, cred. mie mi se pare lipsit de importanta ca ianis nu reuseste sa construiasca singur cutare masinuta, lui insa i se pare un esec imens... si atunci cautam sa lamurim si sa atenuam frustrarea...

am divagat de la ideea initiala cu B-ul de la ed.fizica...
in mod evident profesorul de care zici are o problema grava de atitudine - asta nu e pedagog, e tiran...

ps: am un chef nebun de munca, se vede?!

lizzy spune:

am schimbat parola la mailul comun si v-am dat-o fiecareia pe pm.
daca am ratat pe cineva scuze, va rog sa mi-o cereti.

anca_27 spune:

Mama, ce v-ati pornit... mi-am tras manecile sa scriu...

Lizzy, multzam de parola.

Brigi, profu ala nu-i cadru didactic de fapt. E ... orice altceva. Nu-si poate rezolva problemele cu el insusi si se revarsa pe copii. Nici eu nu sunt pt FB tot timpul, la toate. Insa ce povestesti tu, e sub orice critica.
Mi-aduc aminte, intr-a IX-a, la liceu, aveam un prof `deosebit` de mate. Nimeni nu pricepea nimic, el explica, el intelegea, umplea table intregi, ii iesea hartia igienica din buzunar - na, la ce sa ne uitam daca de pe tabla nu pricepeam - si-am zis ca vrem alt prof. Si ne-am unit, cereri, nu mai stiu, parinti, sedinte, si ni l-au schimbat.
Puterea e in mainile voastre. Si obligatoriu, urgent, o sedinta cu parintii, cu el invitat de onoare.
Si te rog sa stai lejera cu greselile. N-am nici o taina. Si eu mai fac, sunt sigura. Aveam doar un pitic cu titlul.

Lizzy, spor la trebi, si eu am un chef de ma-nnerveaza, si se presupune ca pe maine trebuie sa prezint un capitol din lucrarea de disertatie. Si n-am NIMIC. Noi sa fim sanatosi...

Oana, pup Paulu bolnavior.

Azi s-a isterizat si z. De fapt zilnic avem episoade, sunt rutina deja. Nu se mai spun crize de isterie, ci tantrumuri. Nici eu nu sunt de acord cu ignore-ul. Trebuie comunicare. Ea urla ca vrea sa faca, si nu poate. Si se tranteste jos. Si urla. Si-o iau sus, si-o mangai, si-i spun ca inteleg ca nu poate, dar sa-mi arate unde vrea, ce vrea, si cumva o rezolvam.



Mami de Sara (8 dec 2008)
============
www.sling.ro/" target="_blank"> Poarta-ma, mami!

===================
"Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume."(Mahatma Ghandi)

Criss75 spune:

Doamne ce o fi cu profesorii de sport? Nu e primul caz de care aud. Am vazut si tv cazuri de profesori de sport care isi tratau cu brutalitate elevii. In primul rand pe vremea noastra, elevii de la clasele 1-4 faceau sport cu invatatoarea. Probabil acum s-au mai scos din orele de sport si ca sa nu-si piarda si ei painea, le-au pus ore si la cei mici.
O colega de-a mea spunea ca baietelul ei care acum e in clasa a IV-a, era bolnav in zilele in care avea sport. Spunea ca profesorul (care e si pensionar) ii loveste sau ii calca pe degetele de la maini daca gresesc exercitiile. Pai eu asa blanda cum sunt, de mult i-as fi dat cu ceva in cap .

OanaRusu spune:

chiar asa... ce-o fi cu prof de sport??
Cand eram in scoala (eleva) cei mai ciudati erau cei de sport... adica ciudati in sensul rau, brutalizau fizic copii/elevii.

Oricum, macar stiu ca va trebui sa fiu cat mai apropiata cu copii, sa stiu ca-mi vor spune cand sunt abuzati...
De aia nu consider pedeapsa corporala - aplicata de parinte - ca solutie. De aia ma urasc pentru palmele pe care i le-am dat la fund la Paul, pentru ca nu vreau, sub nici o forma, sa considere pedeapsa corporala ca meritata. Si i-am spus, dupa fiecare scapare, ca am gresit.
Macar atat...

Am mai vrut sa zic ceva mai devreme da' am uitat... batranetea asta...

Oana, mami de Ana Maria (intr-o zi de 13... 13 iunie 2008) si Paul-Victor (ziua cea mai lunga: 21 iunie 2006)
Priveste partea buna a lucrurilor