Guguloiul meu cu ochi albastri...

Hmmm...povestea nasterii bebelusului meu...
Dar oare exista destule cuvinte sa descriu avalansa de sentimente ce m-a cuprins din clipa in care m-am gandit ca ar cam fi timpul sa avem un bebe?
Exista oare cuvinte destul de frumoase care sa descrie ce am simtit cand mi-au rupt membranele,cand am simtit efectiv ca "vine" pe lume aceasta mica fiinta careia sunt gata sa ii daruiesc toata dragostea mea de mama de care sunt capabila,sau ce a fost in sufletul meu cand mi se parea o vesnicie perioada dintre expulzare si tipatul bebelusului sau cand am vazut prima data mutrita aia cu ochi curiosi si par cret,zbarlit? Nu cred...dar voi incerca sa descriu cu putinele cuvinte frumoase pe care le stiu,perioada sarcinii ,nasterii si putin din timpul de dupa.Am mai scris o data..Am postat,dar nu mi-a placut cum suna,asa ca am scris din nou...
Dar sa incep cu inceputul...
In 2008,pe 11 noiembrie mi-am pierdut mama...
A fost groaznic de greu,nu-mi puteam reveni,nu-mi venea sa cred ca se intampla cu adevarat,ca nu este doar o telenovela de prost gust.Nu mai aveam chef de nimic,nu imi pasa de nimeni,nici de mine,nici de sot,nici de restul familiei,decat sa o intalnesc pe cea care s-a bagat in viata tatalui meu,si care,prin cuvintele ei a facut-o pe mamica mea sa-si puna capat zilelor de rusine si ciuda.Incet,incet am incercat sa imi revin de dragul lui Vali,sotul meu...nu puteam sa il pierd din cauza ca nu imi puteam stapani emotiile. Pe "doamna" am lasat-o pe mai tarziu...Saracul o perioada buna de timp nu a mai vazut o gramada de timp.Eu 4 ani am luat anticonceptionale,dar in luna noiembrienu le-am luat,am uitat de ele 6 zile fiind ocupata cu drumul spital-casa(atat a mai trait mama dupa ce a inghitit o substanta acida),3 zile cu priveghiul si inmormantarea si inca vre-o 3 state pe la tata pe acasa.In decembrie faceam pauza de pilule in fiecare an,asa ca am facut si atunci.De Craciun faceam cam 7 saptamani de cand nu deloc,asa ca i-am promis sotului ca o sa aiba o noapte de revelion frumoasa ,dar "dansa' mea a avut alte planuri,a venit "Mr Red" in vizita asa ca am mai amanat putin.In ianuarie am uitat sa cumpar pilulele minune,asa ca ne-am protejat cu prezervative(cica 99 % sigure ),de cele 2 ori cate s-au intamplat toata luna.Ma simteam rau cand faceam ,aveam impresia ca ma cearta mama,ca ne priveste .
Dupa jumatatea lunii am inceput sa ma simt "altfel",parca nitel fericita,ma surprindeam mangaind burtica,chiar si cumnatelul observase chestia asta.Asteptam cu nerabdare ziua de 27 ianuarie cand trebuia sa vina menstuatia. Noi nici nu programasem sa avem un acum,dar nici nu eram impotriva,daca era,era...
Am asteptat pana pe 7 februarie ,deja eram 99% sigura ca suntsi dimineata devreme am facut un test (pe care il am si acum),care sa imi confirme si restul de 1 %.
Cu ochii in lacrimi si testul in mana ma infatisez in fata sotului care se imbraca sa mearga la munca.Am izbucnit in lacrimi de bucurie,plangeam imbratisati si m-a sarutat ca niciodata.S-a fasticit si a inceput sa vorbeasca cu burtica:" aloo,e cineva acoloo?Vezi sa nu ii faci lunile urmatoare chiar calvar mamicii tale,da?"Ei as,se vede ca de mic,mic nu prea il asculta , dupa cateva zile au inceput greturile.Si ce greturi...Vorba cuiva,imi venea mut calculatorul si un scaun mai confortabil in baie,ptr ca mai toata ziua ma "rasteam" la closet .Am inceput sa ma informez,sa aflu tot despre sarcina si asa am dat de voi,forumul DC.Aveam sute de intrebari si voi mi-ati raspuns la toate prin experientele voastre impartasite noua pe acest forum.Nu m-am inscris la nici o odisee,nu stiam cum sa o fac,si nici nu am intrebat,ptr ca nu mai aveam intrebari fara raspuns.Nici nu stiti ce rau imi pare...Asa as fi fost si eu asteptata cu pe forum,imi tineau si mie pumnii multe mamici...Recunosc ca sunt un pic invidioasa pe voi,sunteti un grup mare de prietene,si mie imi lipsesc mult prietenele care s-au imprastiat prin lume...
Pe 9 februarie Vali,sotul meu,implinea 24 de ani,asa ca i-am facut un cadou frumos.
Offf,si mai si lucram la raionul de carne la o alimentara,si vai ce rau imi era numai cand ma gandeam la carne,dar am sef dragut,si m-a mutat la casa de marcat pana am intrat in concediu.
Eram asa de mandra ca o sa dau viata unei noi fiinte ca intr-o luna a aflat jumatate de cartier ca sunt .
Socrii imi erau din ce in ce mai aproape,incercam sa ma indepartez cat mai mult de problemele tatalui meu cu iubita( afurisita femeie,dar despre ei o sa vorbesc in alta parte),am dus-o intr-un stres aproape continuu mare parte din sarcina.
A venit si perioada in care a inceput sa se vada burtica,si doamne ce mandra mai eram de ea cu ce bucurie raspundeam"da" cand intrebau clientii :"vine barza?".Cand s-au sfarsit greturile a inceput foamea.Si ce foame,ca mancam non-stop.La munca aveam punguta cu ceva de rontait sub casa de marcat,acasa tot timpul eram in fata frigiderului,de credeam ca ma fac cat casa pana nasc.Cred ca eram deja penibila cu toata vorbaria mea despre miscarile din balonasul meu,despre picioarele super-umflate,despre pofte ...Nu am iesit dintr-o pereche de sandale,cumparate cu 2 nr mai mari din iunie ,pana in septembrie.In cartierul meu erau multe burtici care trebuiau sa se "desumfle"cam in aceeasi perioada cu mine,si am inceput sa intru in panica atunci cand au inceput sa dispara din peisaj una cate una.
DPN-ul meu era 8 octombrie,dar eu am spus de cand am vazut dublu pe test ca nasc pe 01 octombrie,aveam eu asa un feeling.La primul eco la care am intrebat ce sex are mi-a spus doamna dr ca e fata 100%,si nu e pudica deloc.Hmm,nu e bine,o fata trebuie sa mai si ascunda unele lucruri...Luna a 6a..e baiat,tot 100%.Mai sa fie,si imi doream atat de mult sa am fetita,sa fie frumusica,sa aiba fata rotunda,buze fumoase si par cret ca tati,si ochi albastri ca mami... dar nu-i nimic,si baiat e bine,doar e tot al nostru..La 7 luni era iar fata,si la 8 parca ar fi baiat..cam indecis copilutul nostru .
In august,pe 18 ,am intrat in concediu asa ca aveam mai mult timp pentru mine. Mai trebuie sa va spun ca nu aveam chef sa fac nimic in casa? De mancare nu mai spun,saracul sot si cumnatelul meu,ca locuiam toti 3,au devenit experti in mancare gatita in perioada sarcinii mele. La inceput nu puteam sa fac mancare din cauza greturilor,mai apoi din cauza picioarelor foarte umflate.M-am plimbat pana cu o zi inainte sa nasc,toata ziua eram pe drumuri.Aveam gentuta pregatita pentru spital de la inceputul lunii septembrie.Pe 30 septembrie am luat fasa sterila si vata,ultimele lucruri.Pe la 23.30 in acea seara,ma taie un pipi,dar rau de tot. Ma duc la baie,fac muuult,verific gaura(faceam des asta in ultimul timp), curge de unde trebuie,merg in pat.Nu ma asez bine ca ma taie din nou,la fel de mult,iar verific gaura,iar curge de unde trebuie,deci nu nasc. Cand ajung in pat si ma taie din nou,ma hotarasc sa imi iau ceva de citit ,si sa stau acolo,pe buda,ca oricum ma duc din nou. Numai ca a treia oara,cand sa sterg,apar cateva firicele de sange asa ca ii spun sotului sa se imbrace ca mergem la spital. Atunci m-a intrebat cat este ceasul si i-am raspuns ca 23.45,si el a spus : ai zis tu ca pe intai nasti". Ne-am imbracat ,am plecat la spital,a incurcat strazile( el se dadea calm,dar am iesit la departare de cateva strazi de spital,nu mai stia pe unde este,desi fusesem pe acolo de mai multe ori cu masina,sa vedem cam cat dureaza drumul),intr-un final,pe la 1.30 am ajuns la urgenta. Acolo mi-au spus ca dilatatia este de 3,asa ca nasc repede. M-au urcat la etajul 7,acolo iar control,medicul de garda a spus la fel,ca am dilatatie 3,ca am venit ultima din salon si nasc prima. la 2.30 ne-au rupt apa mie si la inca 2 femei.Se tanguia una,saraca,de iti venea sa o ajuti sa nasca,numai sa taca,eu nimic. Eu am plecat la spital fara dureri,fara contractii.Nici dupa ce mi-au rupt apa nu ma durea nimic.Pe la 3,3.30 incepe sa ma doara "dansa",si burta,si spatele... Aoleeeu,e naspa,nu mai e usor sa nasti.La ora 4 fara ceva,dilatatie maxima,hai in sala de nasteri. Si acolo da-i si lupta,da-i si lupta,da-i si impinge,da-i si impinge... Cu toata dilatatia mea maxima,cu tot copilul nu prea mare,cu toate contractiile puternice,nu iesea copilul.Pe la 5.30 moasa a cam intrat in panica,nu isi explica de ce nu iese.La 6 fara un sfert,am tipat ca iese... pana atunci,timp de aproape 2 ore am trecut de la o stare la alta: ba foarte frig,ba foarte cald,valuri de dureri de am crezut ca indoi marginea la pat,nervi pe toata lumea care doar venea,ma punea sa imping putin,imi ascultau burtica si plecau... Imi era asa o ciuda pe cele care au nascut inaintea mea,ca ele doar intrau in sala de nasteri,tipau de 2-3 ori si se auzea bebelul plangand,si eu de 2 ore nimic.La 6 fara un sfert m-au urcat pe masa: gata,naste a spus moasa. La 6 fara 10,dupa ce eu nu mai aveam forta sa imping,asa ca doua infirmiere erau cu palmele be burta mea,si impingeau mai mult decat mine,a iesit bebelul.Doamne ce senzatie,nu se compara cu nimic... Dupa toata lupta aia,dupa 2 ore de "da impinge draga odata,si impinge cand iti vine,nu aiurea ca te faci varza",in momentul in care mi-a spus moasa impinge ca nu e bine,ceva nu e bine,nu stiu de unde am avut putere dar am impins o data de a iesit.Momentul ala nu o sa il uit niciodata,nu ma mai durea nimic,doar am simtit o usurare din tot corpul,am simtit o bucurie si o curiozitate de nedescris.Secunda aia pana a inceput sa planga mi s-a parut un secol,credeam ca nu plange. Moasa de emotie,ca iesise cu cordonul in jurul gatului,turuia ca pana la urma totul e bine,nota la copil 9,circulara de cordon,si ce a mai spus ea acolo,dar nu spunea sexul... O intreb,si imi raspunde,dar tu nu ai facut nici un eco?Ba da,doar ca ne-a spus de 2 ori fata,de 2 ori baiat.. A inceput sa rada si mi-a spus ca am un baiat de 3200 gr,51 cm,cu par cret si ochi mari.M-a podidit plansul,tocmai acum,la final,la fel ca si atunci cand am vazut 2 liniute la test.
Si asa am nascut eu normal,cu o epiziotomie de toata frumusetea,fara epidurala,un baiat frumos,cret si vioi,cu numele de Paul-Iulian.Ce emotionant a fost momentul in care l-a luat taticul lui in brate:spunea ca se invartea spitalul cu el,i s-au inmuiat genunchii si ii venea sa planga,dar ii era rusine de cei care ne vedeau.Au trecut de atunci 3 luni si 5 zile,ma uit la guguloiul meu cu ochi albastri si nu imi vine sa cred ca este al nostru,ca peste cateva luni ne va striga "mama" si "tata" prin casa.Deocamdata am invatat sa scoatem limbuta,ne strambam la toata lumea.ba o aratam,ba nu... Zambim frumos cand ne priveste sau ne baga in seama cineva,facem foarte urat daca ne este foame si mami nu a pregatit biberonul,plangem cand suntem scosi din baita si dormim aproape toata noapte.Un copil normal pentru toata lumea,dar pentru mine cel mai special( nu aruncati cu pietre,stiu ca special nu are termen de comparatie).
Imi pare rau daca nu este la fel de bine spusa ca alte povesti ale nasterii altor bebei,da pentru mine a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Nicicand nu am fost mai mandra de mine ca in perioada graviditatii...si la fel de mandra sunt de fiecare data cand imi spune cineva :vai dar ce bebelus frumos ai... Toti sunt frumosi,dar pentru mine este cel mai frumos,si cel mai special... pe toata lumea care e avut rabdare sa citeasca tot...



Poze:
http://picasaweb.google.com/Lali.mete/Paul#

violetan spune:

Lali-mete, e superba povestea ta! Asa face Doamne Doamne, ne ia pe cineva drag, dar ne trimite alt sufletel in loc!
Sa fiti sanatosi cu totii si sa va iubiti mult de tot!
Bravo ca ai reusit sa treci peste tragedie, esti o femeie puternica!

Violeta, mami de Laurentiu Cristian 15.08.2007

Lali_mete spune:

Merci Violeta,asa m-am gandit si eu cand am vazut liniutele alea 2 ,ca mamica mea mi-a trimis pe cineva sa ii daruiesc toata iubirea pe care o purtam pentru ea,si inca ceva in plus...

Lali_mete spune:

Acum bebelusul are 4 lunisoare,e un scump... Am scapat si de colici, suntem cumintei,papam bine si dormim aproape toata noaptea...

Lali Lacra de
Paul-Iulian
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=146916 Nasterea lui Paul_Iulian

bobocel_07 spune:

Ce mult imi place sa citesc povestea fiecaruia pentru ca orice nastere este o minune.Sa-ti traiasca minunea si sa-ti aduca numai bucurii.Mamica ta de acolo de sus ti-a trimis un sufletel ca sa iti umple golul lasat de ea.

alexia_07

Lali_mete spune:

Si mie imi place sa citesc povestil altor mamibi cu bebici... Unele sunt atat de spectaculoase ca ma lasa cu gura cascata si ma fac sa ma simt prost ca sarcina mea sau nasterea nu au fost atat de speciale.Poate doar pentru mine...

Lali Lacra de
Paul-Iulian
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=146916 Nasterea lui Paul_Iulian

happy_uka spune:

Foarte frumoasa povestea ta ! Esti o mamica foarte curajoasa, felicitari! Ne vedem la "scutece". Sa ne pui si poze.

Uka, cea mai fericita mamica de C a r i n a - 14 septembrie 2009

Iasmin08 spune:

Sa traiasca bebeluuuuuuu
Sa se faca mare si voinic si sa va umple inima de bucurii.
Ador povestile despre nasteri, sunt superbe si e valabil si pentru aceasta. Eu nu cred ca e mai putin spectaculoasa de oricare alta poveste, e unica!!
Multa sanatate la mamici si la pici. Lali, pune poze, bre, sa vedem cretu' lu mama cu ochii albastri.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Ahaaaaaaaaa, deci asa arata micul printz..
Sa va traiasca, ce pacat ca n-am o fetita. Albastrel si se vede de unde a ''furat'' culoarea, a si mami e toata o albastrica frumoasa

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Lali_mete spune:

M-am chinuit aseara si am facut cont,am pus poze,era a imi prind urechile dar am primit indicatii pretioase si am reusit.la toata lumea.

Lali Lacra de
Paul-Iulian
http://picasaweb.google.com/Lali.mete/Paul#

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=146916 Nasterea lui Paul_Iulian

andruskandu spune:

Vaaai, ce dulceata de baiat ai acolo... sa-ti traiasca!

Si ce spui tu, povestea nasterii e superba, nota 10 iti dau!

Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> Povestea unui licurici

Poznele lui Andrei Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei Muzica mea

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006