Despre educatie si dresaj

monixy spune:

Poate cuvantul "dresaj" are o arie de asociere uzuala cu cuvinte desemnand animale, si de aceea asocierea cu fiintele umane ii da un sens peiorativ (mai ales pt. cei care nu considera ca oamenii sunt inruditi in vreun fel cu regnul animal).
Eu gasesc ca are in comun cu educatia conditionarea , in cazul dresajului obiectivul e concret , in cazul educatiei este complex , cuprinzand si abstractizari (specificul uman) . Astfel , la varste mici , la care intelegerea se reduce la concret , se aplica conditionari concrete , la varste mai mari , creste si complexitatea motivatiilor si capacitatilor , eu as zice ca astfel dresajul se transforma in educatie .
Un alt aspect ce diferentiaza notiunile ar fi scopul , dresajul fiind egoist (mai mare avantaj are dresorul) , pe cand educatia este altruista ( pt. binele social) si individualista ( dezvoltarea personala) .
Dresajul uman in sensul acela egoist se intalneste cu educatia in actiunea de "spalarea creierului" ( o constanta in politica totalitara si in dogmele religioase).
Pana la urma , "toti oamenii folosesc aceleasi cuvinte , doar faptele ii deosebesc " .....



http://bazar-livresc.blogspot.com

happiness spune:

Am citit si eu cat am reusit de pe aici,nu sunt convinsa ca nu am pierdut ceva important.Ce am observat eu in general ,in zilele noastre, e tendinta spre toleranta excesiva a unor parinti,dorinta de a lasa o libertate foarte mare copilului si condamnarea celor care vor sa il educe prin recompense /pedepse.Eu recunosc ca nu sunt un parinte perfect,fac extrem de multe greseli si nu ma consider atotstiutoare,desi am si cateva cunostinte de pedagogie si lucrez cu copiii,deci se presupune ca ii cunosc mai bine decat altii care au tangenta doar cu proprii copii.Cand era foarte micuta fiica-mea ,am mai aplicat si time-out-ul,si pedepse de genul "O ora fara desene"(ca mai mult nu rezistam),si graficul cu bulinute negre si stickere pentru fapte bune.Doar daca ii aminteam de grafic renunta la orice moft.Nu am vrut nicidecum sa o dresez,sa o transform intr-un robotel,nu am exagerat niciodata cu pedeapsa,a fost foarte rar pedepsita fata de ce aud eu la alti copii,dar am reusit sa cresc un copil bun,tolerant,si sunt foarte mandra ca toata lumea o lauda cat e de bine crescuta,draguta si prietenoasa.Nu consider deloc ca am dresat-o,nu i-am cumparat cumintenia,ca nu o rasplateam neaparat cu bombonele,ci mai degraba cu timp petrecut,in plus,cu ea,dar am facut-o sa inteleaga ca exista si niste reguli,totusi.Sunt total impotriva bataii,a racnetelor,a pedepselor absurde si repetate si stiu din experienta ca orice copil reactioneaza mai bine la recompensa decat la pedeapsa,dar nu cred ca un copil trebuie educat ca e ok sa faca ce vrea el ,cand vrea el.Acum,la 7 ani si jumatate,pot spune ca ma inteleg de minune cu ea,incerc sa ii acord atentie pozitiva ,sa nu subliniez minusurile(uneori e mai greu,dar imi dau silinta).Nu e un copil extrem de cuminte,de ascultator,face ce vrea ea pana la urma,nu se lasa usor,a devenit un pic rebela dupa 7 ani,este libera in limita bunului simt,are o mare iubire de oameni,de animale,de natura,ii place sa ajute si sa fie cu prietenii ei.Cred ca trebuie pastrata o limita intre toleranta si exigenta,sa existe un echilibru,pentru ca niciun exces nu il va ajuta pe copil.Din experienta ca mama pot spune ca mult comentatul si hulitul sistem de recompense /pedepse a mers cel mai bine la copilul meu,cand avea 4-5 anisori,iar acum nu mai e nevoie de el deloc.Nu o pedepsesc daca nu asculta(deci nu sunt dresor-ca aia isi lovesc animalutele),ci ii explic ce si cum,discutam foarte mult,negociem,nu o oblig as asculte orbeste,isi exprima parerea si de multe ori invat eu de la ea ,si de recompensat o mai recompensez,recunosc,nu doar cu timp petrecut alaturi de ea,ci si cu cate o carte/jucarie,dar nu la orice fapta buna,ci asa,din cand in cand,pentru ca merita si pentru ca viata e frumoasa atunci cand copilul tau este fericit.

ingridnen spune:

happiness, esti o fericita
Am citit si ce ai scris despre invatatoare, si ce povestesti despre fetita. Off, cred ca in general fetitele sant mai usor de educat (imi aduc aminte - ca tot vorbim de dresaj vs. educatie- ca si dresoarea care a lucrat cu catelusa mea recunoaste ca e mai usor cu "fetele").

Eu cu fi-miu sant departe de tot de ceea ce spui tu, e un incapatanat si imi intinde nervii la maxim
Stai sa vezi cand va intra la scoala...off..

Ingrid si Cristi 6 ani si 10 luni

happiness spune:

Ingridnen,chiar sunt o fericita!Mersi,esti foarte draguta!

anca_a spune:

Happiness, tu cum te-ai simti daca sotul ti-ar oferi un cadou "pentru ca ai fost harnica, ai spalat vasele si te-ai comportat frumos"?!
Te-ar face fericita? N-ai prefera oare sa ti-l ofere pentru ca te iubeste asa cum esti si nu pentru ceea ce faci?

happiness spune:

Viata e si asa grea,daca mai despicam firul in patru si refuzam sa fim mai buni unii cu altii,mai toleranti,daca nu ne facem surprize frumoase,daca ne judecam unii pe altii,uite-asa trece ,repede,si ajungi sa regreti ca nu ai facut altfel.Eu nu consider ca atunci cand oferi ceva cuiva il cumperi,e doar ceva frumos,e un gest care il face pe acel om sa se simta special.

Vic spune:

Hai ca raspund eu, pana una-alta, ca nu ma pot abtine. Imi place cand sotul si copiii recunosc cu glas tare ca am muncit si am facut curat/mancare buna sau alte cele si ca le place - e o recompensa verbala. Fac treaba in casa mai cu placere cand stiu ca ei vad si le place. Cat despre cumparat, s-a intamplat nu o data sa ies cu sotul la cumparaturi, si sa ezit in a-mi lua o fusta sau geanta care-mi plac si sotul sa-mi spuna ca pot sa imi cumpar linistita ce-mi place, ca am muncit suficient si-mi pot permite. Da, imi prinde foarte bine i acasa si la servici sa mi se recunoasca munca, sa aud/vad ca e apreciat ceea ce fac, si am observat de curand la colege ca sufera ca n-au mai primit voucher pentru carti/film de Craciun cadou de la servici (schimbare de departament, deh, mai putini bani si grija de angajati). Deci, da, conteaza!

rrox3 spune:

Bineinteles ca ne dorim cu totii sa fim apreciati pentru ceea ce facem, sa ne fie recunoscute munca si reusitele si sa fim laudati. Dar, nu cred ca-i potrivit sa comparam bonusul si prima de la job cu cadoul primit de la sot ca recompensa pentru munca depusa.

Adica, e normal ca sefu' sa ma recompenseze cu o lauda sau un bonus, fiindca avem o relatie de tip munca contra bani. Muncesc mai bine, ies mai multi bani pentru firma si mi se pare normal sa primesc si eu mai multi bani. Asta ma motiveaza si ma face sa ma simt apreciata.

Pe de alta parte, sotul imi arata ca-i pasa si apreciaza, ajutandu-ma si el, fiindu-mi alaturi. Cadourile, florile, surprizele placute nu sunt niciodata o rasplata, le primesc pur si simplu fiindca ma iubeste si vrea sa-mi faca o bucurie. Asta nu mai este o relatie de prestari servicii contra bani si m-as simti jignita daca el ar trata-o asa.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anca_a spune:

Vic, tu vezi vreo diferenta intre asta:

si asta:


?

Daca nu, discutam degeaba.

Rrox,

StMihaela spune:

CE TIPURI DE RECOMPENSE E BINE SA FOLOSIM?
Câte tipuri de recompense pot fi folosite? Care sunt mai eficiente? Exista recompense universal valabile?
Exista stimuli care reprezinta întariri pozitive pentru aproape orice persoana; (alimentele preferate), la fel cum exista; stimuli care sunt semnificativi doar pentru unele (unii copii prefera anumite programe T. V., altii, sa se joace cu prietenii sau cu o jucarie care le place mai mult etc).
De aceea, trebuie acordata o mare atentie copilului pentru a afla ce reprezinta pentru el o recompensa semnificativa (de exemplu. în general, copiilor le plac dulciurile). Dar nu tuturor copiilor le plac la fel de mult dulciurile! Prin urmare, semnificatia unei recompense variaza de la individ la individ.
în functie de natura lor, recompensele pot fi:

a. alimente - bomboane, prajituri, fructe, sucuri, meniul preferat, existenta desertului la masa etc;

b. distinctii -jetoane, stelute, puncte rosii, diplome etc;

c. posesiuni temporare ale unor obiecte („ împrumuturi") - posibilitatea de a îmbraca o rochie pentru ocazii speciale, de a sta pe scaunul cuiva, de a avea o camera privata etc.

d. activitati stimulatoare - excursii jocuri, vizionarea unor programe T. V., sau a unor filme la cinema, citirea cartii preferate etc.

e. recompense sociale - îmbratisari afectuoase, laude, zâmbete, o simpla privire care sa exprime interesul s.a.m.d.

Din cauza faptului ca frecventa comportamentelor care ar trebui întarite pozitiv este uneori foarte mare, se impun doua precizari:
- atunci când dorim sa formam un comportament, îl recompensam ori de câte ori apare. Ulterior, dupa ce deprinderea este formata,um#259;rul întaririlor poate sa scada (câte o recompensa la a doua, apoi a treia aparitie s.a.m.d.);
- e bine sa se foloseasca recompense cât mai vânate, însa cele mai accesibile si mai economice sunt cele sociale. Recompensa sociala constituie si a-l asculta pe copil atent, cu interes, a-1 lasa sa-si termine ideea (fraza), a mentine contactul vizual cu el, a-1 sustine în initiative, a-i aprecia stradania, ignorând greseala
(„ Te-ai straduit sa-l facipe m mic de mâna"), a-i pune întrebari la care sa poata raspunde afirmativ („ Ti-ai dat seama singur ca trebuie sa-ti faci tema?") etc.