copii speculeaza ft bine!!!
Raspunsuri - Pagina 4
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Bee Un copil de 4 luni nu te specueaza, nu are cum. Nici la 2 ani nu cred ca inca speculeaza. Dar la 4 ani, e gata bine rasfatzat si uneori pe alocuri obraznicutz- asta am patit/ patim noi. Accept, de acord cu tine, numai ca la al 2-lea chiar incepi sa te bucuri de prima perioada: aia cu colici, urlete, alaptat continuu, kk de toate felurile. Si incepi sa te bucuri la modul urmator: "Wow nu urla continuu! parca suge mai bine ca sora-sa"(experienta e o maaare chestie si o sursa foarte buna de incredere in propria persoana ). Sau face kk de 3 ori pe zi, nu de 7 (si alte aspecte ale aceleiasi probleme devin mici bucurii  ). "Scoate aerul si singur", nu trebuia sa stau cu el la verticala cu orele sa eructeze- alt motiv de bucurie. Adormea la san, nu trebuia sa-l legan in brate cu orele. Si asta asa rapid, la o prima vedere. Chiar m-am bucurat de perioada cu pricina la bb2, chiar cu el numai in brate.  Ana Teodora (22.12.2005), Razvan Dimitrie (26.10.2007) si Petru Octavian (11.08.2009) http://www.dropshots.com/dochia |
Bee multumesc de incurajare!
Off topic, am o curiozitate legata de ultima afirmatie...cum ai putut sa stai cu bb2 'numai in brate' cand bb1 nu avea nici 2 ani?
ad_rianna spune:
accept....desi mie mi se pare mai curand sceptica 
dar asta e...cand i-am zis lucrul respectiv patrisucai ma refeream la cazul ei strict...ce rost are sa insir regretele mele? regret e si faptul ca am fost mult prea stresata de sentimentul ca sunt mama la dublu si ca nu pot face fata....nu era cazul...acum e mult mai usor sa vad lucrurile...si regret
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ad_rianna accept....desi mie mi se pare mai curand sceptica dar asta e...cand i-am zis lucrul respectiv patrisucai ma refeream la cazul ei strict...ce rost are sa insir regretele mele? regret e si faptul ca am fost mult prea stresata de sentimentul ca sunt mama la dublu si ca nu pot face fata....nu era cazul...acum e mult mai usor sa vad lucrurile...si regret adriana &  Bianca si  Tudor(03.11.2004) |
Este o mare diferenta intre a regreta ce ai facut sau ce nu ai facut sau ce puteai sa faci mai bine intr-o perioada si a regreta ca perioada respectiva si tot ce a fost atunci 'atat de frumos' au trecut. Tu i-ai sugerat mamicii ca asta este o perioada minunata si ea trebuie sa se bucure ca ar sta copilul doar in brate, ca astea sunt vremuri bune care nu se mai intorc. Acum vorbesti despre altfel de regrete.
Sabina spune:
Accept, nici eu n-am savurat primele 3 luni cu fimea, ca am avut depresie.
dar la al doilea copil a fost fantastic, imi crestea inima cand se scula noaptea, ca ma vrea pe mine.
Fiecare secunda e atat de pretioasa incat ai vrea sa se opreasca timpul in ochi.
dar la primul copil, e mai greu sa simti asa, oamenii sunt egoisti din instinct si pana invata lectia daruirii nu doar din datorie dureaza.Adica pana vine natural.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
ad_rianna spune:
| Citat: |
Este o mare diferenta intre a regreta ce ai facut sau ce nu ai facut sau ce puteai sa faci mai bine intr-o perioada si a regreta ca perioada respectiva si tot ce a fost atunci 'atat de frumos' au trecut. Tu i-ai sugerat mamicii ca asta este o perioada minunata si ea trebuie sa se bucure ca ar sta copilul doar in brate, ca astea sunt vremuri bune care nu se mai intorc. Acum vorbesti despre altfel de regrete. |
nu ne intelegem, asa ca am sa inchid "dialogul" aici: nu am sugerat nimanui nimic, doar am incercat sa-i spun femeii ca daca un copil la 4 luni vrea sa doarma in patul mamei e o perioada, nu o speculatie a dragostei materne, si ca daca-i da curs nu inseamna rasfat. cel mult un copil fericit. copilul nu va dormi o vesnicie in patul mamei si daca-i refuza hai sa zicem "moftul" acesta la ...4 LUNI! e posibil sa regrete...sau nu! e parerea mea si nu trebuie sa dau atatea explicatii
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Accept, nici eu n-am savurat primele 3 luni cu fimea, ca am avut depresie. dar la al doilea copil a fost fantastic, imi crestea inima cand se scula noaptea, ca ma vrea pe mine. Fiecare secunda e atat de pretioasa incat ai vrea sa se opreasca timpul in ochi. dar la primul copil, e mai greu sa simti asa, oamenii sunt egoisti din instinct si pana invata lectia daruirii nu doar din datorie dureaza.Adica pana vine natural. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
Incearca sa nu generalizezi raportandu-te la situatia ta. Pentru ca dint-o lovitura ai nimerit in toti parintii care s-au oprit la un copil. Eu (tot un caz particular) pentru al doilea copil nu as putea avea mai multa disponibilitate decat am avut la primul pentru simplul motiv ca va trebui sa ma 'daruiesc' si primului. Daca la primul copil alaptam toata noaptea dar dormeam pana la 12 daca si copilul dormea, acu va trebui sa ma dau jos din pat la 7.30 fie ce-o fi. Daca la primul copil puteam sa stau o zi intreaga la orizontala alaturi de copil, acum va fi imposibil. Iar eu chiar am avut o perioada frumoasa dupa nastere, n-am suferit depresii dar nici n-am stat cu copilul doar in brate nici n-am dormit cu el in pat. Se poate si asa, caci repet, cred ca exista si alte forme de a-ti face copilul sa se simta iubit si in siguranta decat aceea de a-l tine in brate. Exista o limita fizica pana la care iti poti tine copilul in brate cu placere, cand ai depasit aceasta limita placerea se transorma in iritare si beneficiul adus copilului este nul.
Tala spune:
desi e off topic vreau sa raspund si eu la intrebarea lui Accept: mie chiar mi s-a parut minunata perioada bebelusiei la baietelul meu (si perioada din prezent mi se pare minunata si cu siguranta are si neajunsurile ei). mai mult, am fost tipul de mama care s-a extenuat aproape spre inutil (din cauza ca avem si catel am frecat in disperare, de 10 ori mai mult decat poate as fi facut-o in mod normal) si primele luni (spre un an chiar) am fost sfarsita. Cu toate astea crede-ma ca mi s-a parut minunata perioada aceea (grele au fost primele 2 sapt de refacere dupa cezariana, cu ragade la sani), insa ma bucuram enorm cand parea satul, cand scotea aerul, cand dadea un part, cand mi-a zambit prima data, lista este f lunga. Stiu ca in acea perioada chiar imi spuneam ca nu e atat de greu cum auzisem (si pe tine daca te 'aude' cineva se poate ingrozi) deci probabil tine de fiecare situatie in parte. la mine n-a fost nici usor, dar cu certitudine pot spune ca a fost minunat si continui sa ma minunez caci nu credeam ca se poate mai frumos decat atat, iar fiecare zi imi demonstreaza acest lucru.
mamica de sef mic (08.09.2006)
Bucurie!
Sabina spune:
accept, ma refeream la instinctul de conservare care uneori se bate in cap in cap cu cel matern, atata tot.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Qamar spune:
pentru mine primele luni ale Biei au fost cele mai frumoase si, culmea, cele mai usoare...cel putin comparativ cu acum
ea a fost intr-adevar destul de ne-plangacioasa si la 3 luni dormea deja aproape toata noaptea
pt mine trezitul noaptea in primele 3 luni de 4-5 ori si apoi de maxim 2 ori nu au fost o problema, din simplul motiv ca eu oricum eram/sunt pasare de noapte si de dormit as dormi mai degraba ziua--ceea ce si faceam, langa ea
intr-adevar mare parte din primul an si-a petrecut-o in brate insa deja de la 4-5 luni incolo poti f bine sa o tii cu tine in bucatarie de ex cand gatesti-- Bia statea in bouncer cat aveam eu ceva urgent, langa mine, ii vorbeam, ii cantam, ii mai dadeam ceva in manuta..
exista de asemenea solutia cu sling-uri (sling.ro) sau mei-tai sau alte minunatii in care poti sa pui un copil de varsta asta daca te dor mainile...
la 4 luni un copil nu speculeaza, nu vrea sa iti faca tie in ciuda, are nevoie sa te simta aproape.
ce-o sa fie la 3-4 ani? asta nu-ti poate spune nimeni, unii copii vor prefera mereu sa fie cat mai aproape de mommy/daddy, altii isi vor cere independenta mult mai repede...Pe Bia mea (3.9luni) cu greu o mai prind la imbratisari, tinut in brate si pupat-- NUMAI cand are ea chef. In rest, exista multe alte chestii mai interesante pt ea, de facut:-))
revin
P.S. f enervant titlul subiectului, cel putin for me...
Your heart is my pińata..
Qamar spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Tala desi e off topic vreau sa raspund si eu la intrebarea lui Accept: mie chiar mi s-a parut minunata perioada bebelusiei la baietelul meu (si perioada din prezent mi se pare minunata si cu siguranta are si neajunsurile ei). mai mult, am fost tipul de mama care s-a extenuat aproape spre inutil (din cauza ca avem si catel am frecat in disperare, de 10 ori mai mult decat poate as fi facut-o in mod normal) si primele luni (spre un an chiar) am fost sfarsita. Cu toate astea crede-ma ca mi s-a parut minunata perioada aceea (grele au fost primele 2 sapt de refacere dupa cezariana, cu ragade la sani), insa ma bucuram enorm cand parea satul, cand scotea aerul, cand dadea un part, cand mi-a zambit prima data, lista este f lunga. Stiu ca in acea perioada chiar imi spuneam ca nu e atat de greu cum auzisem (si pe tine daca te 'aude' cineva se poate ingrozi) deci probabil tine de fiecare situatie in parte. la mine n-a fost nici usor, dar cu certitudine pot spune ca a fost minunat si continui sa ma minunez caci nu credeam ca se poate mai frumos decat atat, iar fiecare zi imi demonstreaza acest lucru. mamica de sef mic (08.09.2006) Bucurie! |
exact!
acum mi se pare de o mie de ori mai dificil/solicitant/challenging; trebuie sa gasim impreuna chestii noi si interesante de facut, deja se simte influenta colegilor de gradinita, per total mie primele luni ale ei mi se par piece of cake fata de ce se intampla acum:-)
dar repet, ea a fost un bb f linistit
Your heart is my pińata..