Dulceturi si papanasi de sept-oct 2007 (363)

devylla spune:

Yaia,Sabina cred ca daca as putea sa fiu mai blanda cu ea,as rezolva o parte din conflicte.Insa am obosit si imi sare mustarul din orice.
Am facut o greleala,la inceput,cand am zis sa nu ii mai fsc observatii cu referire la absolut nimic.Daca ii spuneam de exemplu sa bage biberoanele pana la fund in solutie,sa nu le lase jumatate pe afara se supara,o intrebam daca a spalat legumele,sau daca s-a spalat pe maini dupa ce a fost la wc si a luat-o pe Lisa in brate,o deranja.Chestii care pentru mine erau firesti,ei i se pareau deplasate.Atunci ca sa putem convietui impreuna am renuntat sa mai spun orice,si cu timpul s-a creeat o tensiune.Au fost foarte multe faze aiurea,nu mai ar rost sa le scriu,insa am ajuns la concluzia ca nu am cu cine comunica.Imi este si frica sa scriu mai multe...dar tare imi este frica ca nu e vorba doar de principii si idei fixe,de concepti diferite,problema e de alta natura.
Ea a trait in internat de la 11 ani,a fost privata de dragostea parintilor.A facut scoala de balet la Cluj,iar in anii 60,erau doua mari si late scoli de profil.In Bucuresti si Cluj.Isi vedea parntii doar in vacante si atunci mama ei o ducea adesea la bunica.La 18 ani,cand in sfarsit se intorcea acasa,in sanul familiei,parintii au divortat.
Si-a venerat mama,din toate punctele de vedere.
Apoi,cand ne-a avut pe noi,modul de-a ne educa a fost probabil autoritar,influentat de viata de internat,cu program strict si reguli batute in cuie.
Este o fire total opusa noua(mie si Mariei).Ea a fost mult mai libertina,fara restrictii si reguli(asta tot din internat i se trage) doar pentru propria persoana,facand invers decat cere societatea,sau cum ni se pare noua normal.Iar noi am fost influentate de personalitatea ei,de comportament si preferam amandoua linistea si pacea.O viata mult mai asezata si da,pentru ea poate chiar monotona cateodata.
Nu poate accepta ca eu "nu fac nimic"...decat muncesc,vad de casa si copii.Imi bate apropouri disperate sa mai fac si altceva cu viata mea.Indiferent cat ii repet ca deocamdata nu simt nevoia si nici nu pot.Sunt destul de obosita si astept sa mai creasca copii nitel.
Sustine ca ma plafonez.Eu nu mai reusesc sa fac curat in casa,imi spune ca atat am si eu liber...cateva ore,de ce sa le stric pe curatenie.
Offf,ar fi atat de multe de zis.Nu vreau eu sa spun totul.
Dupa felul cum se poarta,cum asteapta laude,cum se poarta cu Erika.Emotional a ramas un copil.Iar mie imi este tare greu sa ma impart.
Sa nu mai zic ca Erika,de cateva saptamani,doarme doar in sufletul meu,lipita de mine,sa ma simta cat mai aproape.Iar in timpul zilei,cum prinde o clipa cand nu o am pe Lisa,sare in brate si se agata cu maninile de gatul meu.Iar la cea mai mica neintelegere incepe sa planga.
Simte nevoia sa ma aibe mai mult,doar pentru ea.Iar mama nu poate rpicepe asta,ea considera ca este rasfatata si ca ma joaca pe degete,cand defapt copilul sufera.
Faza cu usa era ca mama ii daduse drumul la tv in camera aia si tot insista sa vina Erika sa se uite,micuta ia tot repetat:"Nu,nu,mama!,adica stau cu mama,langa mama.Si ca sa fie sigura,a vrut sa inchida usa si atunci mama se amuza si tinea usa cu piciorul.Iar asta e o mica parte din cum i se adreseaza Erikai.
Imi e imposibil sa nu fac o comparatie,soacra-mea daca Erika plange incearca sa o impace,o intreaba ce s-a intamplat,ii distrage atentia de la ce a deranjat-o.Mama i se adreseaza dispretuitor:"Dar ce ai draga de plangi,vezi ca o trezesti pe Lisa".
Si ma doare,ca e mama,tare mi-as fi dorit sa putem si noi discuta,comunica.Din pacate,nu se poate.Nu e tot timpul asa,are si momente cand e chiar dragalasa cu Erika,cand se joaca impreuna.Cand ii explica,vorbesc...si atunci nu pot decat sa ma minunez si sa ma rog sa se mai repete.

mandarinutza spune:

In primul rand: La multi 2010, sa aveti un an cat mai bun!

Noi am petrecut acasa la parintii mei, apoi am mai iesit pe la socrii,cumnata si prin parc zilele urmatoare. Inainte de revelion am mai apucat sa mai facem si cateva modificari prin casa, am cumparat un dulapior tare dragut de la Ikea pt balcon unde am mai pus jucariile Antoniei si cartile mele care nu mai incap in bilioteca, am mai dus niste mobila la mam si trebuie sa mai imi cumpar o biblioteca pt sufragerie, ceva pe colt, sa vedem plus un pat mai mare pt Atonia.


Roxana,Papanash si Kriss, multa putere sa treceti peste aceasta incercare. Va imbratisez cu drag.

Prisi, ma bucur de vestile bune despre Mirunica, multa sanatate si tie sa treci repede de raceala.

Cecilia, si eu consider ca in ziua de azi in Ro, nu mai conteaza asa de mult facultatea, sunt sute/mii de absolventii care nu isi gasesc job in domeniu, si ajung sa practice alta meserie la care se cer numai studii medii. Facultatea nu iti garanteaza gasirea uui loc de munca. In schimb ceea ce ar trebui incurajat la noi ar fi joburile in timpul vacantelor de vara, in timpul facultatii, care reprezinta o practica f bine si un avantaj la viitorul loc de munca. Eu cand am inceput sa lucrez la 18 ani pe bani foarte putini de altfel, in paralel cu facultatea, am realizat adevarata valoare a muncii si a banilor castigati.
Yaia, eu am avut profesorii foarte buni si in scoala, si la liceu si la facultate, intotdeauna vor avea un loc aparte in sufletul meu. Profa de chimie facea ore suplimentare cu noi ca sa pregateasca pt proba de bac, de exemplu. Nu stiu daca profesorii din ziua de azi sunt vinovati pt situatia din Ro, in opinia mea, cea mai mare vina o ai parintii, care in loc sa ii cumpere copilului o carte ii cumpara un laptop sau un telefon mobil super performant, parintii nu mai au respect pentru profesori, si atunci de unde sa vina respectul copiilor pentru profesori. Am o prietena care e profesoara si elevii ei (de liceu) i-au furat din geanta telefonul mobil in pauza dintre 2 ore. Nici nu pot sa spun in cuvinte ce a simtit in acele momente.


Mandarinutza mamica de Antonia Maria 30.08.2007

Poze

aandreea27 spune:

buna dimineata dragele mele.
am intrat sa beu cu voi cafeaua,din care va servesc si voua.a mea e neagra si amara.noaptea este un sfetnic bun asa ca sper si simt ca vom primi vesti bune de la fetele noastre dragi.
eu nu am prea dormi azi noapte am stat stat m-am tot gandit la voi,cate poate indura o femeie.si ni se mai spune sexul slab..
mai am 2 zile de concediu,dar am o megacuratenie de facut.inceputurile de an nu prea imi plac,asa ca am o nostalgie in suflet.mai trece pana ma mobilizez.

claudia1178 spune:

Buna dimineata si de la mine, sunt la serviciu si citind despre voi fetele mele dragi ma apuca o tristete si un plans gandindu-ma cat de nefericita sunt si eu. Singura mea certitudine in viata asta e dragoastea pentru copilul meu si fereseasca Dumnezeu de ceva ..as vrea sa mor.De ce am ramas in casnicia asta /! Nu stiu...imi e frica, dar ma gandesc ca mai rau de atat nu poate fi. Nu ne mai iubim de mult timp, cel putin eu pe sotul meu, am ramas in speranta ca poate ne vom iubi din nou, ca se v-a schimba......ca poate ma v-a face fericita.....
Sunt singura si chiar mi-am crescut singura fetita, el nu ma ajuta cu nimic, nu sta cu ea, nu se joaca cu ea, nu ma ajuta in casa la nimic, cumparaturi, nimic............eu fac totul: curatenie, mancare, cumaparaturi fata...totul plus acum sunt si la serviciu, si e mereu nesadisfaut si nemultumit. Aia nu e bine, cealalta nu e
bine...........sunt sigura ca sunt depresiva, vreau sa plang si nu pot......iar in gandul meu vreau sa plec si sa incep o viata noua...fara el.
Cum ma simt! Goala inaintru, trista.....doar copilul meu ma face sa vreau sa traisec..........iar cand e bolnava imi vine sa mor....
Asta e viata mea, o parte din ea, cu care traisec de ceva timp..........eu am viata si lumea mea....el pe a lui....
Sufar si sufar..............nu stiu ce voi face anul asta............voi vedea.......
Va multumesc!

claudia1178 spune:

Nu ma pot opri din plans, oare de ce nu e multumit cu ce are............as vrea sa vad un semn de iubire din partea lui........nimic......doar reprosuri....el nu contribuie cu nimic in casa asta....nici macar cu bani.....cred ca e complxat ca eu sunt descurcareata si el nu......
Imi doaresc sa am curajul anul asta sa plec...atat.
Imi e frica de viitor....... ma iertati, dar nu am mai putut tacea..............si aici este singurul loc unde simt ca....este cineva langa mine.

Piciulika spune:

Buuun, deci te astept cu gogosarii pe 6 - ca atunci intra Gina in tura (6-9)! Sunt cu ochii pe cer! (Si sigur nu se sperie Delfinasa de niste gogosari!)

Piciulika, mami dewww.unserbaby.ch/Geomo/content-h3538-n243753-p5.html" target="_blank">
Michael, 2 ani + (8.10.2007) si AMR 1 sapt+

aandreea27 spune:

offff claudia cat seamana povestea ta cu a mamei mele.m trait intr-o familie in care mama le facea pe toate(de la inrijirea celor doua fete pana la schimbat becuri sau butelii),tot ea aducea banii mai multi,iar tata nu avea decat reprosuri si atat.nu iti spun decat atat:pe noi,ca si copii,amintirea acelor ani nu ne-a parasit niciodata.si acum avem in suflet durerea copilariei noastre.ai si tu o fetita,gandeste-te si fa ceea ce crezi ca e mai bine ptr ea.
multa putere.
te imbratisez cu mult drag.

aandreea27 spune:

claudia revin,fa ceea ce este mai bine ptr fetita ta si ptr tine..
of piciuliko ce gogosari buni ammmmmmmm,yami yami.au fost mai mancati decat friptura,de revelion..