Vrem doar note bune!E gresit?

happiness spune:

Natalia Nica,sunt de acord cu tine,copilul primeste o educatie,este ghidat,ajutat,dar incurajat sa isi descopere talentele si sa aleaga ceea ce i se potriveste mai bine.Nu trebuie sa fie alegerea parintilor,ci a copilului,dar totusi el trebuie invatat sa se autoevalueze,sa isi cunoasca potentialul si sa aleaga un profil de liceu-in cazul nostru-care sa ii permita sansa de a si intra acolo.Adica e ok sa aleaga ce ii place,dar daca e un copil cu media 6,70 e clar ca nu va avea cum sa intre la mate-info,chiar daca asta isi doreste.Si iar revenim la importanta notelor.Chiar daca nu ne place,ele conteaza ,il ajuta sau il incurca pe copil sa ajunga acolo unde si-ar dori sa fie.
Accept92,normal ca efortul trebuie sa vina din interior,pentru ca altfel nu ar avea cum sa aiba rezultatele scontate.Eu am marele noroc de fetita mea,care este ambitioasa,isio doreste mult sa vada fisa cu nota maxima,fara greseala,sa fie apreciata.Fireste ca eu o incurajez,mi se pare foarte bine sa vrea ea singurica.Ieri de exemplu i-am luat o culegere de romana foarte draguta,a facut o pagina din ea si era tare incantata de rebusurile de acolo.I-am zis ca maine(azi..)nu mai face din ea,ca e joi si vineri nu are romana,deci nu are rost.Si mi-a raspuns foarte serioasa ca macar o pagina si tot face,oricum.Deci nu se pune problema ca o fortez eu.
Andata.Nu ai de ce sa iti ceri scuze,am mai spus.Eu imi doresc foarte tare o comunicare reala,pe un ton prietenos,fara ironii,insulte sau tonul acela acuzator care m-a facut sa renunt ieri la un alt topic...Oricine e liber sa isi exprime parerea,eu nu am de gand as desfiintez pe cineva doar pentru ca are alta opinie,si nici nu ma simt atinsa personal de ideile cuiva de aici.UN pic mai multa toleranta,asta imi doresc,si nu doar aici,pe forum,ci si in general.Si sunt convinsa ca Accept92 nu a intentionat sa te jigneasca in niciun fel.Aici scriu doar oameni inteligenti si toleranti.pentru toti.
Andata,m-am regasit in dorinta ta de a avea un copil care sa reactioneze la nedreptate,sa intrebe daca are neclaritati,sa nu se adapteze la rau si injust,sa arate ca are o idee .Doar ca ,din experienta,stiu ca acei elevi sunt considerati rebeli.Mie personal imi plac elevii care au opinie,si stiu sa isi sustina punctul de vedere fara a fi lipsiti de respect,fireste.Mi se pare ca vrem ,atat parintii,cat si profesorii,copii-robotei,care sa execute fara sa aiba replica...De aici si pana la a educa oameni fara initiativa e doar un pas.Ne mai miram apoi ca nu ne pasa,ca nu suntem pe deplin implicati in ceea ce facem,ca nu ne dedicam unei cauze anume,ca nu ne intereseaza sa schimbam ceva in bine.Scoala incepe sa se indrepte totusi,in acest sens.Sun t multi invatatori/profesori care il recunosc pe elev ca partener de comunicare,partener nu subaltern,cu drepturi si responsabilitati de ambele parti.Eu de exemplu sunt foarte multumita de metodele doamnei invatatoare a fetitei mele.Pe langa faptul ca lucreaza foarte mult cu ei in clasa(temele sunt foarte putine),ii face sa priceapa si foloseste metode moderne(de exemplu ieri s-au autoevaluat,a mea era mandra tare ca si-a pus singura FB pe caiet),ii lasa sa se exprime liber,lucreaza foarte mult in echipa,ii invata sa fie toleranti,nu le permite sa rada unii de altii sau sa ii intereseze"capra vecinului".Nu le spune notele cu glas tare,dar ei oricum sunt curiosi si afla..in pauza.Ii incurajeaza pe toti,au pana acum doar FB-uri in catalog,toti,si mie mi se pare normal sa fie incurajati macar in primul semestru de clasa I.Nu mai e ca pe vremuri,cand copilul tremura in fata profesorului,ba din contra,in unele cazuri tremura profii in fata elevilor,si nici asta nu cred ca e prea bine...

conchita spune:

gandim la fel. imi permiti o intrebare, totusi? cum tratezi problemele care apar cand copiii tai se ciocnesc civilizat (trimitere livresca, nota bene) de copiii crescuti in spiritul procustian al lui FB pe linie?

filofteia spune:

Am avut o revelatie si tin sa v-o impartasesc...
La noi este mult mai usor/simplu...copilul are inclinatii si vrea sa se faca inginer pe parte electrica, prin urmare si daca va urma clasele de la un grup scolar tehnic are sanse 100% sa ajunga ceea ce vrea.
Cu 6,70 nu ajungi poate la mate - info, dar la un profil tehnic intr-un grup scolar sigur. Iar eu as prefera un astfel de profil copilului meu (daca ar avea o medie asa mica) decat un profil uman la un liceu mai bun... asta pentru ca are inclinatii spre parte tehnica. Macar si daca nu va urma o facultate, va face meseria ce i se potriveste.

Bineinteles ca-mi doresc sa intre la un liceu bun, la mate-info, dar nu cred ca as face o tragedie daca nu va fi asa.

Din punctul de vedere al copilului meu, cred ca va avea sanse mai mari cu mediile adunate, pentru ca are avantajul materiilor tehnice, chimie, fizica, matematica... pe cand un examem numai romana/mate, iar da sanse numai de 50%... nu mai este ca pe vremea noastra sa inveti comentariile, acum ca sa iei o nota mare la romana trebuie sa ai un pic de inclinatie, sa faci eseuri, subiectele de la tezele de romana de clasa a VIII-a au doua compuneri in ele...

Ma rog... cu o medie de 6,70 nu cred ca poti face informatica... a nu se confunda utilizarea calculatorului cu informatica...

adinag spune:

Stii la ce ma gandeam, happi? Tu spui ca fetitei tale ii pasa de la sine de note, insa pe de alta parte cand ai povestit ca atunci cand a venit cu B acasa, ea era relaxata, insa tu te-ai socat (ai explicat motivele, parca inversarea stanga-dreapta - nu mi se pare insa tragic, se mai intampla, si noi facem greseli pe masura varstei noastre). Deci ea era relaxata, insa tu i-ai arata chiar si neintentionat ca esti tare nemultumita. Oare nu creeaza asta automat o presiune asupra ei? oare nu vrea sa o faca pe mami fericita si atunci isi face ea presiunea asta?
Cand incepusem de fapt cu subiectul asta la celalalt topic, eu nu am zis nicidecum ca nu conteaza notele, si ca as fi fericita sau multumita cu S sau I. Insa de aici si pana la a fi nefericit/nemultumit cu -FB mi se pare cale lunga.
Eu una ii explic fetitei mele ca e important sa-si dea silinta, altfel e pierdere de timp. Ce iese, care-i nota, nu mai e important, atata timp cat ea si-a dat silinta. Si eu imi doresc sa ajunga la o scoala buna. Aici, dupa cum am mai vorbit parca, se hotaraste in clasa a 4-a primara ce drum merge mai departe. Se pot face si mai tarziu schimbari, ins cu multa ambitie, vointa si munca, destul de greu comparativ cu daca o iei de la inceput.
Si mi se pare ca e chiar prea devreme. Dar ma rog, asta e sistemul, cum bine s-a mai zis - peste tot sistemul e discutat...
Iar sa fim suparati pentru greselile din neatentie, nu mi se pare fair, e ca si cum m-as supara daca ma calca din greseala pe picor :D

accept92 spune:

andanta imi pare rau daca ai receptat mesajul meu ca un atac la persoana, dar chiar si asa nu este cazul sa te impiedici de el daca nu poti extrage nimic de acolo. In ceea ce priveste modelul de ehilibru interior pe care adultul trebuie sa-l ofere copilului chiar cred cu tarie chestia asta (acesta ar fi idealul, evident ca nimeni nu este perfect dar pentru mine personal este un scop pe care ma stradui sa-l ating). Deasemenea cred ca suntem 100% responsabili pentru copiii nostrii. Toate astea sunt niste principii generale ale mele, absolut nimic personal aici.

In ceea ce priveste mesajul cu "atitudinea complet gresita mostenita de la cineva", imi cer scuze daca te-a suparat. Asa vad eu lucrurile din exterior si ma gandeam ca poate te-ar ajuta sa stii ca exista si modul asta de a intelege situatia. Nu am spus-o intamplator si gratuit, ci pur si simplu pentru ca in descrierea situatiei vad ca te concentrezi foarte mult pe cauzele care v-au adus aici, cat de aiurea este sistemul, cum ar trebui sa fie de fapt sisitemul. Si vad un fel de resemnare. Si o atitudine din partea ta care nici nu are cum sa motiveze copilul (spui ca si-a pierdut complet interesul pentru scoala). Ma gandesc ca ar trebui sa te axezi mai mult pe ce se poate face de acum incolo. Daca este intr-adevar copilul nefericit la acest liceu eu as face tot posibilul sa il mut. Insa pentru asta l-as conditiona cumva. Spui ca nu ar avea rost sa fie primul din clasa pe un profil de uman, pot sa inteleg asta. Dar i-as cere sa lucreze in paralel manualul de matematica de la profilul real, singur singurel, sa parcurga lectiile si sa faca exercitiile propuse de manual. Sa-si faca un portofoliu la informatica, sa partcipe la concursuri, sa vad o vointa materializata in ceva. Pana la sfarsitul acestui an scolar. Daca s-ar mobiliza, in vacanta m-as da peste cap sa-l mut (sistemul corupt are si avantaje). Dar nu m-as putea prezenta in fata unui director de liceu doar cu plicul...m-as prezenta cu rezultatele copilului la concursuri de info, cu portofoliul pregatit de copil, cu ceva palpabil si cu discursul 'am avut o nesansa la admiterea la liceu, dar dupa cum vedeti copilul meu are aptitudini deosebite pentru stiinte exacte, va rog ajutati-ma sa nu-l pierdem'. Este doar o idee, asa as face eu. Nu spun ca e o idee buna si pentru voi. Dar in orice caz nu mai conteaza ce a fost atata timp cat acolo nu se mai poate umbla, nu se poate schimba nimic.

A te adapta nu inseamna a te conforma. Sunt lucruri diferite.

Este mai mult decat posibil sa ma insel, sa am o imagine deformata asupra situatiei (am si foarte putine date de altfel). Accept din start lucrul acesta. Dar nu vreau sa te superi.

accept92 spune:

'Ciocnirea' asta este in capul celui ciocnit. Nu stiu altfel cum sa explic mai bine. Intr-o ciocnire, in functie de temperamentul si personalitatea celor implicati, fiecare il poate percepe pe celalat ca un agresor, sau numai unul, sau nici unul sa nu se simta agresat. Exact aceeasi problema si-ar putea-o pune si parintii celor cu FB pe linie. Adesea copiii acestora sunt catalogati drept tocilari. Insa am vazut 'tocilari' care se simteau marginalizati de ceilalti, fara un grup de prieteni, timizi, si am vazut 'tocilari' care aveau un grup de prieteni format tot din 'tocilari', aroganti (in sensul bun al cuvantului) si privind in jos la cei cu rezultate mai slabe la invataura. Cantitatea de mistouri pe care elevii 'cool' le fac pe seama tocilarilor este egala cu cantitatea de mistouri pe care tocilarii le fac la adresa elevilor 'cool'. Perceptia asupra felului in care te vad ceilalti tine mult de increderea in sine. Acolo unde sunt carente de incredere din orice ciocnire poti iesi sifonat. Sper ca am inteles bine intrebarea ta si sensul cuvantului 'ciocnire'. Are cineva aici pe forum o semnatura care ar raspunde mai clar: "Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara voia ta". Este foarte adevarat.

filofteia spune:

Depinde foarte mult de copil... spre exemplu la al meu nu ar aparea astfel de "probleme" in primul rand pentru ca apreciaza oamenii dupa alte calitati decat notele si in al doilea rand pentru ca are incredere in el si este filozof din fire , asa ca sigur ar gasi o replica pe masura.

Accept imi place modul tau de gandire.

Happines... multumesc pentru subiect m-a facut sa-mi dau raspunsuri la care nici eu nu ma asteptam.

dry_votka spune:

Oricum, este intr-adevar un subiect delicat.
Normal ca noi vrem note bune, normal ca si ei, copiii isi doresc note bune ...Totul e sa reusim sa ii educam astfel incat atunci cand iau o nota mai mica, sau chiar cateva note mai mici, sa nu dispere, sa nu disperam, sa nu fie un fel de tragedie...M-au speriat unele cazuri din ultimul an, printre ele a fost unul cu un baietel parca de clasa a 5-a, iar cel mai recent a fost chiar azi prezentat la tv

http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/o-eleva-de-18-ani-s-a-sinucis-din-cauza-notelor-mici-de-la-scoala.html

http://verze.ro
simtul umorului nu a murit

sorana spune:

Nici vorba sa am impresia ca toti tre' sa fim savanti . Iti activezi te rog pm-ul (as vrea sa-ti trimit ceva legat de iq-ul mare)?
Nu cred ca are cineva o datorie fata de societate, nici macar eu.
Si nu sunt nici un fel de savant, incerc sa fac bani .

Totusi nu te cred ca n-ai depus nici un fel de efort pentru a termina un liceu de elita si o facultate grea. Eu am depus destul de mult efort si nu din lipsa de iq ...

Si inca ceva - copilul va face ce va vrea el. Daca vrea sa picteze - sa picteze, daca vrea sa cante - sa cante, daca vrea sa se faca avocat sau constructor sau orice ... sa se faca. Dar sa faca bine ce va face, orice ar fi aia. De exemplu (ca tot pare sa aiba voce) as fi extrem de dezamagita daca ar ajunge vedeta manelelor . Sau si mai rau ar canta prost manele . Dar as fi foarte mandra daca ar canta la opera de exemplu. La fel de dezamagita as fi daca ar fi arhitect sau constructor si casa proiectata/facuta de ea s-ar prabusi si asa mai departe ....
Si nu cred ca poti fi bun intr-un domeniu (oricare ar fi domeniul) daca nu muncesti. Indiferent de iq, talent si orice altceva.
Si sa fii bun in ceea ce faci nu tine de "datoria fata de societate" ci de "datoria fata de tine insuti".

Iar toate astea incep (din punctul meu de vedere) in scoala primara. Incercarea de a avea note bune este prima incercare din viata .... de a face ceva bine, cat mai aproape de perfect. Parerea mea

Sorana si Monica (7 ani)

sorana spune:

Ce oameni diferiti suntem. Eu am dat la o facultate la care ... se intra cu 5 . O facultate din Politehnica. O facultate care se termina greu, desi se intra usor. Cred ca suntem cam de-o varsta ca si "pe vremea mea" era frenezia aia cu ase-ul.
Dar eu am invatat (si inca mult) toata clasa a XII-a, am avut mari emotii la examenul de admitere (mai putin la ultimul din cele 3 examene, ca deja mi-era clar ca intru si daca iau 1) si cam tot asa am invatat pe parcursul facultatii, niciodata pentru 5 .... si de fapt nu pentru nota si cat mai aproape de "foarte bine" dar reunosc ca ma ofticam rau daca nota era mai mica decat nivelul cunostintelor (mi s-a intamplat de vreo 2-3 ori sa iau nota mica din motive foarte subiective gen a fost prins cineva copiind si profa s-a razbuna pe toti ceilalti) .
Nu inteleg chestia asta cu "hai la mare" ca intru la facultate oricum. Pentru mine nu e suficient. Face parte din chestia aia cu "ce faci sa faci bine".


Sorana si Monica (7 ani)