Vrem doar note bune!E gresit?
Raspunsuri - Pagina 17
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sorana Totusi nu te cred ca n-ai depus nici un fel de efort pentru a termina un liceu de elita si o facultate grea. Eu am depus destul de mult efort si nu din lipsa de iq ... |
Cand te plimbi prin parc nu depui un efort. Cand alergi sa prinzi tramvaiul da. Cam asta e sensul cuvantului efort in context. Cand faci efort transpiri, te dor toate oasele...nu zic ca starile astea fizice nu induc si o stare de bine, dar acu satisfactia depinde de importanta rezultatului pentru fiecare in parte.
| Citat: |
| citat din mesajul lui sorana Iar toate astea incep (din punctul meu de vedere) in scoala primara. Incercarea de a avea note bune este prima incercare din viata .... de a face ceva bine, cat mai aproape de perfect. Parerea mea  |
Se numeste perfectionism si nu este intotdeauna o calitate, nu in toate formele sale, cel putin. De aceea eu n-as risca sa il cultiv. Poate deveni o fiara scapata de sub control.
(aici tonul e glumet, nu grav)
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sorana Nu inteleg chestia asta cu "hai la mare" ca intru la facultate oricum. Pentru mine nu e suficient. Face parte din chestia aia cu "ce faci sa faci bine". |
Pai nu mai era cazul de ingrasat porcul dupa bac si emotii nu aveam. Eram toti intrati, cu aceeasi medie si daca plecam la mare si daca nu. Nici ceilalti nu mai puteau sa ingrase porcul dar erau terminati de emotie (si emotiile erau justificate), mai ales ca erau copii buni, nu delasatori.
sorana spune:
La ultima faza probabil ca ai dreptate accept - as fi luat aceeasi nota si daca plecam la mare si daca continuam sa invat. Dar nu as fi putut pur si simplu sa plec la mare intre bac si admitere. Inteleg ideea si mi-ar place sa fiu asa dar nu sunt si n-as putea face chestii de-astea.
Da-mi un mesaj pe privat as vrea sa te intreb ceva fara nicio legatura cu subiectul de fata 
si nu ai mesageria activata.
Sorana si Monica (7 ani)
accept92 spune:
sorana ai un pm de la mine, nu stiu de ce invers n-a mers, era activat.
happiness spune:
Adinaq,,dai,ai dreptate,daca eu nu reactionam asa normal ca nu se stresa prea tare.Si cum ar fi trebuit sa zic?Bravo,mami,ai incurcat stanga cu dreapta,dar e ok,merge si Bine?Puteam cel mult sa nu fac asa de mare caz,sa ii explic ce a gresit,sa ma asigur ca stie totusi si sa o rog sa fie mai atenta pe viitor.Eu insa am insistat intr-adevar prea mult pe greseala,am facut-o de parca era sfarsitul lumii.
Stiu ca am exagerat.Dar nici nu vreau sa se multumeasca cu putin.Eu sunt de aceeasi parere cu Sorana,munca ei este acum scoala,si asa cum eu imi fac meseria foarte bine, asa trebuie si ea sa invete foarte bine.Nu se pune problema ca nu poate sau nu ii place.
Filofteia,imi era frica sa propun acest topic,stiam ca multi parinti sunt de partea cealalta,si voi primi multe castane.Din fericire,e ok,primesc pareri super interesante pe un ton prietenos,asa cum imi si doresc.Si eu ma bucur de topic,pentru ca deja se vad efectele discutiei cu voi pe forum.Astazi era fiica-mea foarte stresata ca a luat -FB la nu-s ce fisa si am reusit sa o laud!!!Dar tot i-am zis ca putea si mai bine,ca na,nu ma pot abtine.
Dry-votka,in niciun caz nu vreau sa fortez nota si sa ajunga copilul sa faca depresie pentru vreo nota mica.Vreau sa gasesc calea cea mai buna ,sa pastrez un echilibru,si cred ca incetul cu incetul voi reusi.
adinag spune:
Happi, nici eu nu zic sa o lauzi ca a incurcat stanga cu dreapta, ar fi chiar ridicol . Eu cred ca as fi aratat doar mirarea mea (nici nu as fi fost socata, sincer, pentru ca eu cunoscand-o mi-ar fi clar ca nu este nestiinta, ci s-a intamplat). Si as fi incurajat-o ca alta data sigur nu i se va mai intampla asta, ca sigur se va gandi de doua ori. Sau ceva de genul asta.
Apoi, iti zic ce mi-a zis fiica-mea nu demult, cand o cicaleam ca nu scrisese ordonat (adica o litera mai inspre stanga inclinata, una inspre dreapta etc.). Ea imi zice cu un dispret profund: Mama, dar la tine trebuie sa fie chiar totul perfect? Nici tu nu esti perfecta! M-a lasat cam muta si am incercat sa-i explic ca vreau doar s-o ajut sa-i fie si ei mai usor, ceea ce invata acum e baza pentru mai tarziu etc. Na, va inchipuiti si voi cam ce puteam eu sa-i zic :)
Recunosc ca m-a cam lasat masca, iar eu zau ca-s departe de a fi perfectionista, as zice ca sunt chiar haotica tare.
Totusi, as incerca sa nu critic, pentru ca atunci cand spui ca se putea si mai bine, e totusi critica. As lauda-o ca are doar o greseala (ma gandesc ca la -FB nu poate fi mult mai mult), ca uite ce bine a facut!!! Si pe urma as zice doar: si ce greseala ai facut, ia sa vedem? As discuta greseala, fara emotii, sa zic asa, si gata. Chiar nu e capat de tara, nu?
Nu mi se pare chiar potrivita comparatia scoala-serviciu. Chiar vi se pare acelasi lucru? Adica ne gandim de 100 de ori daca sa dacm copiii la 6 sau 7 ani la scoala, pentru ca sa nu fie prea devreme la 6, sa nu le furam copilaria, insa dupa 7 ani gata, au intrat in serviciu. Hmmm, eu vad asta putin altfel.
Oricum, ma intereseaza tare de tot tema, sper si eu sa continue subiectul, mereu am si eu ceva e invatat. Pur si simplu imi doresc in primul rand sa aiba o copilarie frumoasa, fericita si sa invete sa ia propriile ei hotarari, sa fie independenta, sa aiba curaj si multa incredere in sine, pe care sa n-o darame un insucces candva.
happiness spune:
Adinaq,eu sunt constienta ca nu e prea bine sa critici,de aceea si incerc in aceste ultime zile sa o fac tot mai rar.Dar daca ea acasa scrie foarte frumos,la tema,si la scoala destul de urat dupa parerea mea,atunci eu cum sa fiu multumita?Eu stiind cat de frumos poate scrie daca vrea.Doamna ii scade doar daca are greseli,litere scrise pe deasupra etc,daca e scris mai putin frumos, dar perfect corect, nota e maxima.Totusi,ea poate scrie foarte frumos si cred ca se grabeste.Sau la mate,dupa ce face 30 si ceva de adunari si scaderi cu trei termeni si chiar si ecuatii foarte bune,pe o fisa de la scoala,greseste la 9-6...Aici vine faza cu perfectiunea care nu exista,stiu asta,e adevarat ca nu sunt nici eu perfecta,dar perfectionista,da.In una din ocaziile in care a gresit ,am reusit sa ma abtin de la critica si i-am zis ca toata lumea mai greseste,chiar si cei mari,si a parut extrem de relaxata .Atat de relaxata incat a doua zi a facut exact aceeasi greseala.
Si ii zic si eu destul de des ca e foarte buna,ca am incredere in ea,ca stiu ca poate foarte mult...Dar exista si momente cand nu ma pot abtine sa nu ii fac observatii,nu stiu daca nu e totusi o parte importanta a meseriei de mama.Cred ca unii parinti exagereaza cu toleranta,totusi,din prea mare dorinta de a-i proteja ii lasa in apele lor,cand daca ar fi pusi la treaba cam jumatate din cei cu B ar fi de FB si cei cu S ar putea ajunge la B,asta o spun ca si profesor.Una e sa nu pedepsesti sau sa terorizezi copilul ca a luat S,si alta e sa ii spui bravo,e ok si atat,nu conteaza prea tare,mama,tu sa fii fericit...Si asta daca e vorba de un copil care poate mai mult,nu ma refer la copiii care doar atat pot.Deci e o granita extrem de sensibila intre toleranta excesiva si severitatea dusa la extrem,si banuiesc ca cel mai bine ar fi sa fim undeva la mijloc.
happiness spune:
Revin pentru un exemplu care cred eu este concludent pentru copilul meu.Am schimbat acum un an clubul de dans la care eram cu un altul ,si acum o intreb in gluma daca nu vrea inapoi acolo,si stiti ce raspuns imi da?Ca nu vrea dincolo,ca ii place mai mult aici pentru ca aici munceste mai mult,ii pune domnul antrenor la treaba,dincolo stateau si se jucau .Iar la scoala,daca o intreb ce i-a placut cel mai mult,raspunde ca i-a placut ca a lucrat mult.Ca a avut mereu ceva de facut,ca altfel se plicitseste.Si este un copil extrem de vesel si de jucaus,in acelasi timp,dar ii si place foarte tare sa lucreze,nu i se pare un chin.De cele mai multe ori cere singura.
Sabina spune:
mai ales in conditiile astea nu ii mai aminti de note.
ca sa ii placa sa lucreze si gata, nu pt nota....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
lara_c spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui happiness Adinaq,eu sunt constienta ca nu e prea bine sa critici,de aceea si incerc in aceste ultime zile sa o fac tot mai rar.Dar daca ea acasa scrie foarte frumos,la tema,si la scoala destul de urat dupa parerea mea,atunci eu cum sa fiu multumita?Eu stiind cat de frumos poate scrie daca vrea.Doamna ii scade doar daca are greseli,litere scrise pe deasupra etc,daca e scris mai putin frumos, dar perfect corect, nota e maxima.Totusi,ea poate scrie foarte frumos si cred ca se grabeste.Sau la mate,dupa ce face 30 si ceva de adunari si scaderi cu trei termeni si chiar si ecuatii foarte bune,pe o fisa de la scoala,greseste la 9-6...Aici vine faza cu perfectiunea care nu exista,stiu asta,e adevarat ca nu sunt nici eu perfecta,dar perfectionista,da. In una din ocaziile in care a gresit ,am reusit sa ma abtin de la critica si i-am zis ca toata lumea mai greseste,chiar si cei mari,si a parut extrem de relaxata .Atat de relaxata incat a doua zi a facut exact aceeasi greseala.Si ii zic si eu destul de des ca e foarte buna,ca am incredere in ea,ca stiu ca poate foarte mult...Dar exista si momente cand nu ma pot abtine sa nu ii fac observatii,nu stiu daca nu e totusi o parte importanta a meseriei de mama.Cred ca unii parinti exagereaza cu toleranta,totusi,din prea mare dorinta de a-i proteja ii lasa in apele lor,cand daca ar fi pusi la treaba cam jumatate din cei cu B ar fi de FB si cei cu S ar putea ajunge la B,asta o spun ca si profesor.Una e sa nu pedepsesti sau sa terorizezi copilul ca a luat S,si alta e sa ii spui bravo,e ok si atat,nu conteaza prea tare,mama,tu sa fii fericit...Si asta daca e vorba de un copil care poate mai mult,nu ma refer la copiii care doar atat pot.Deci e o granita extrem de sensibila intre toleranta excesiva si severitatea dusa la extrem,si banuiesc ca cel mai bine ar fi sa fim undeva la mijloc. |
Si la ce ii ajuta daca scrie frumos?
Crezi ca va depinde cariera ei de asta? (ma putin daca vrea sa devina caligraf/desenator de reclame etc).Conteaza ce scrie si conteaza sa scrie lizibil.Atat.
Sa inteleg ca daca un copil are talent fantastic la caligrafie deci depune minim efort ca sa scrie absolut superb pe scara de valori este superior fiicei tale, careia se pare ca ii lipseste talentul asta insa munceste si chiar reuseste sa scrie frumos insa nu intotdeauna??
Oare nu conteaza determinarea/efortul depus/munca?
Ce speri tu sa obtina fiica ta dupa ce termina scoala?De ce merge ea la scoala(in viziunea ta)?
Ca sa scrie frumos si sa invete poezii?Ca sa ia note mari si coronita?
Sau pt ca sa aiba 'antrnamentul' muncii/ sa isi dezvolte abilitatile si capacitatea de le fructifica la maxim/pt ca sa specializeze si sa exceleze macar intr-un domeniu care sa o ajute in cariera pe viitor si sa aiba o cultura generala /pt ca sa se responsabileze ?
Si in timp ce face toate astea...DA, mai si greseste...
Think outside the box!
Nu exagerez cu toleranta ci ma gandesc concret 'la ce ajuta chestia asta?' si de asemenea ma gandesc cat rau fac cicaleala, presiunea,si stresul unui copil.Nu e de mirare ca multor micuti li se ia de scoala.
Sper, din nou sa nu te supere raspunsul..
Incearca sa asculti mai mult ce incearca sa iti transmita fetita ta,
pana acum eu vad ca ea este cea care pune accentul pe ca conteaza:
- am gresit, m-am corectat - am invata din asta
- prefer clubul x deoarece aici exersez mai mult/imi valorific talentul dincolo nu eram pusa in valoare
- la scoala imi place deoarece lucrez mult, nu imi pierd timpul.
Si toate astea de la un copil de 7 ani.Mare lucru!
Errie's mummy
Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali