Vrem doar note bune!E gresit?

gabitza2005 spune:

Eu zic ca e Ok sa vrei note bune. Acum depinde cum le obtii,poate ca le meriti ca ai facut totul perfect si ai luat un 10 dar oare uneori urmarind acest lucru nu scapi cumva din vedere esenta celor invatate.
Eu cand eram eleva preferam materiile de real, lucram in plus acasa de placere si stiam ca merit notele alea de 10.
In schimb la celelalte vanam notele, aveam o strategie de vanare a acestora. Calculam cand ma asculta profesorii, invatam pentru lucrarile anuntate, intuiam cand sunt cele neanuntate rezultatul numai note bune. In toata viata mea de elev parintii nu m-au ascultat si nu mi-au verificat temele niciodata. Nu m-au laudat si nu m-au certat cand am venit cu note mai mici. Odata la chimie i-am zis profului ca nu stiu nimic numai sa-mi dea 3 , eu vroiam sa vad ce zic ai mei(tata a zis ca e o gluma nota aia si sa las la o parte razvratirea ca daca invat, invat pentru mine nu pentru ei).
Totul pana intr-o zi in care m-am "certat" cu profa de romana pe un comentariu: i-am zis ca eu nu cred ca poetul a vrut sa zica ceea ce ne spunea ea, ea a zis ca nu e parerea ei ci parerea criticilor literari si s-a iscat o discutie de toata frumusetea eu acuzand-o ca ar trebui sa fie mai ingaduitoare si ca ar trebui sa-mi accepte parerea ca nu-mi respecta punctul de vedere si libertatea de exprimare a acestuia........ si a sunat acasa si a chemat-o pe mama , .....
Rezultatul : m-a pupat tata de fericire ca in sfarsit am inceput sa gandesc si eu. Mi-am dat seama de faptul ca era mandru ca invat bine, dar satisfactia lui cea mai mare a venit atunci cand eu in sfarsit am devenit mai preocupata de ceea ce invat decat de scopul de a lua o nota mare.

Nu cred ca cineva poate fi perfect in toate domeniile asa ca trecand peste etapa "bastonaselor" copilul ar trebui sa se focuseze pe un anumit domeniu.

Nu cred ca e gresit sa ai ambitii mari dar trebuie sa-i inveti din timp ca viata nu inseamna numai reusite iar atunci cand dorintele nu i se implinesc chiar daca a muncit pentru asta trebuie sa stie cum sa suporte si sa treaca peste situatie.

Din pacate romanii inca mai au "pretentia" ca sunt buni la toate.

accept92 spune:

Hmmm, si sistemul este responsabil pentru sinuciderea din cauza notelor? Raspunsul logic este 'NU' atata timp cat sistemul e acelasi pentru toti dar numai unii se sinucid. Departe de mine sa iau apararea sistemului, dar pentru dramele copiilor sunt responsabili parintii. Intre responsabilitatile mele de parinte intra si aceea de a cladi copilului o incredere in sine, de a-i arata lucrurile frumoase in viata, de a-i asigura acasa o atmosfera placuta, sa ma asigur ca are activitati diverse care sa ii umple timpul si sufletul, ca are un cerc de prieteni...Exista in viata probleme mai serioase decat o amarata de nota mica, insa perceptia copilului asupra notelor depinde foarte mult de atitudinea parintilor. Daca atat de mult este afectat copilul incat se ajunge la situatii extreme, vina nu poate fi decat a parintilor.

Llaura spune:

Eu zic ca invatatoarea a exagerat la faza asta, cum zic astia un test este a learning opportunity, copilul s-a corectat singur, e exemplu ca din carte, ce mai vrea.
Nici eu nu i-as fi zis nimic, sigur nu la prima abatere, dupa aia nu garantez

Cred ca cea mai mare tampenie pe care au facut-o astia cu invatamantul in Romania e ca au schimbat schimbarile deja schimbate de sapte ori; daca ar fi lasat un sistem, oricare, chiar si cel mai prost, sa se maturizeze un pic, treaba ar fi mers deja mai bine. De aia functiona sistemul pe vremea lui Ceausescu, testat de timp, fara surprize, lumea stia la ce sa se astepte; sistemul in sine insa era foarte prost: programe incarcate, survival of the fittest si nu supravietuiau multi, nr mic de studenti in universitati concurenta dementa, specializare muuuult prea devreme din cauza admiterilor la liceu si facultate gen totul sau nimic. Si nu stiu de ce toti ministrii educatiei se incapataneaza sa reinventeze roata, sa se mai uite si ei stanga-dreapta sa vada cum fac altii.
Atata timp cat 12 clase sunt obligatorii in Ro, statul e obligat sa asigure un loc fiecarui copil. Ar putea pastra sistemul actual pt asta si sa permita liceelor sa administreze teste de admitere (scrise si administrate intern), liceele cu multi doritori se cam stiu, iar procesul se va autoregla, admiti prea multi foarte probabil calitatea procesului de educatie va scadea si pa doritori, admiti prea putini pa finantare pt ca banii se primesc per student.
Si-n plus ar trebui sa permita copiilor sa repete tezele nationale (care-s o idee ff buna). S-au facut studii care arata ca repetarea examenului nu duce automat la imbunatatirea scorului.

Eu sunt impotriva specializarii in gimnaziu si chiar in liceu; daca ma uit inapoi in viata mea niciodata n-am invatat ceva care sa nu fi folosit apoi...de ex in liceu am invatat la informatica (din ce e facut un calc, asta era inainte de era PC, commodore 64 baby sau in fine varianta lor romaneasca hc85, cum functioneaza, ce e aceea limbaj de programare, putin basic etc) desi eu dadeam la biochimie ce-mi trebuia mie informaticaÉ in facultate anul I am studiat fortran pe hartie nici macar nu ne-au aratat un calc, scriam programe pe hartie. O tampenie imi veti spune, isi bateau joc de copiii oamenilor; zece ani mai tarziu fortranul si abilitatea de a folosi un calc in mediu unix in linie de comanda mi-au adus bursa in state la o universitate interesanta, viza, bursa, salar, asigurare medicala. A invata din interes e o experienta foarte placuta, de ce sa privam tinerii de ea numai pt ca au admitere de dat.
Lara, zici ca n-ai invatat in facultate nimic...nu te cred
Internshipurile, bursele si joburile de vara nu prea se acorda studentilor dezinteresati sau cu medii mici. Si-n afara de asta facultatea iti da cultura profesionala, ce a ramas dupa ce am uitat tot, care-ti permite (plus experienta) sa faci educated guess-ul ala care te defineste ca meserias. 10 pe linie in facultate e un goal stupid si nerealist.

In rest, exista mai mult de o singura cale de a obtine acelasi rezultat, succes scolar pot avea si copiii specializati, si cei mai renascentisti, exista o buna masura in toate si important e sa fie ei fericiti.

andata spune:

accept92, e adevarat, vina e a parintilor, dar nu in intregime. Si eu imi recunosc partea de vina. Si nu e zi in care sa nu regret presiunea pe care am pus-o pe umerii copilului. La noi au mai fost si alte cauze, nu mi-as dori sa fii in pielea mea sau sa treci prin ce trec eu. Undeva, copilul a fost la mijloc. Pt ca daca pana sa aflu de nenorocita aia de medie nu prea mi-a pasat de note si in consecinta nu am facut niciodata urat la o nota mai mica, dupa aceea am reusit sa ma stresez si implicit sa stresez copilul la orice nota mai mica de 6-7. Nu am avut niciodata pretentia sa aibe 10 pe linie, dar macar un nivel de 8-9 mi l-as fi dorit. Dar daca era posibil sa imi vina cu o medie de 5 la desen, religie si muzica pt ca nu poate sa deseneze frumos, nu-l intereseaza sfintii si e afon la muzica, atunci cum sa nu iti iesi din sarite si sa nu consideri ca sistemul e prost?
Daca as fi stiut ca doar da un examen si intra as fi mentinut doar meditatiile la romana si mate (pe care oricum le facea) si eliminam stresul. Dar cand ai o medie de 7 aproximativ la clasele 5 - 8, ce nota crezi ca ar fi trebuit sa obtina la testul de capacitate ca sa aibe sansa de a intra la un liceu bun? Nici macar 10 nu ar fi fost suficient, crede-ma. Si acelasi lucru e valabil si acum, cu tezele nationale. Nu exam de capacitate m-a suparat sau tezele nationale, ci faptul ca ele conteaza doar in proportie de 50%. Restul de 50% este dat de media claselor 5-8. Chiar crezi ca asa e just?

Llaura, doar 10 clase mai sunt obligatorii in Romania. Incepand cu clasa a 11-a, trebuie sa ii cumperi copilului manualele. Nu mai e gratuit nimic.

http://community.webshots.com/user/annadana1

http://ganduri-de-mama.blogspot.com/

http://paul-mihaita.blogspot.com

happiness spune:

Sabina,.Esti o dulce.Chiar asa este,am un copil minunat,ce mai vreau in plus?
Andata,Si eu cred ca exemenul de clasa a-IX-a ar fi mai ok,dar in acelasi timp,daca evaluarea ar fi corecta in gimnaziu,o proportie de 50%ar fi corecta si ea,totusi,pentru a inlatura stresul dat de un singur examen.Dar in conditiile in care un 8 de la scoala mea este de fapt un 10 la tara...Nu stiu ce sa mai zic.Foarte tare mi-a placut ce ai zis despre acceptarea parerilor celor din jur.Ce bine ar fi sa fim cu totii mai toleranti.Si eu gresesc uneori,la unele aspecte,dar din greseli invata omul.
Filofteia,am inteles din cele citite pe forumul vostru ca baiatul tau se descurca excelent la mate si info si mai putin la romana,nu?Zic bine?Totusi,chiar daca are premii la info,cred ca macar B ar trebui sa fie media atinsa,cu rabdare si efort,la romana.Un copil cu 100p la mate sigur poate mult mai mult si la romana.Si daca acum e ok pentru tine sa ia I sa S la acest obiect,cum va intelege ca trebuie sa invete totusi pentru teza/examen?Si fetita mea face o activitate extrascolara care e pasiunea ei- dansul,a mers deja cu grupa ei la un concurs,au luat premiul I,merg la spectacole,filmari,dar acestea,desi ne aduc mari bucurii,desi sunt partea magica a vietii noastre,nu ar fi suficiente daca la scoala ar fi mediocra.Poate gresesc,dar e greseala mea si mi-o asum.Ea stie ca merge la dans atata vreme cat merge foarte bine la scoala.Chiar daca orele de dans o invata poate mai mult decat 10 ore de matematica,nu va da examen la dans...Nu va intra la liceu daca stie sa danseze si atat.Trebuie sa facem in viata si ce ne place,dar si ce trebuie.Faza este ca ei ii place si scoala si invata de placere.
Gabitza2005,sper sa reusesc sa fac ce zici tu,sa o invat sa faca fata unui eventual esec.Deocamdata ii spun ca si mie mi se intampla sa nu imi iasa ceva,sa fac o greseala,si important e sa nu repete acea greseala,sa invete din ea...Nu e un capat de tara si sunt mereu acolo pentru ea.Doar ca trebuie sa ii zic mai des...
Accept92,cred ca parintii au o mare parte de vina daca ajung copiii lor sa se sinucida din cauza notelor,caci intervine problema lipsei de comunicare,de incredere,de toleranta...Dar si parintii au o scuza,nu reusesc sa comunice bine cu copiii,nu stiu sa ii asculte,uneori nu au timp sa o faca,nu vor sa ii inteleaga sau nu au solutie la problemele prapastiei intre generatii.Sunt fie prea ocupati,fie ignoranti,fie chiar incearca toate metodele si tot nu reusesc sa se apropie de copiii lor.Nu cred ca Andata are vreo vina si ar trebui condamnata,ma gandesc ca a trecut deja prin iad si i-a fost de ajuns...Si eu tind sa spun ca parintii sunt de vina,asa,la prima vedere,dar ce usor e sa judeci...Doar daca esti"acolo"intelegi pe deplin.Si bine ca nu sunt.
Llaura,si mie mi s-a parut exagerata faza cu -FB la greseaal corectata de copil,dar daca iei in calcul frumusetea scrisului clar nu arata deloc bine corectura ei...Asta e viziunea invatatoarelor la noi,sa scrie frumos,sa scrie ordonat...Si inca eu zic ca noi avem noroc,ca doamna noastra este ideala din multe puncte de vedere.

beren spune:

Lasand la o parte incompetenta guvernului, schimbarile din invatamantul preuniversitar "de masa" (si in Romania inca nu exista altfel) sunt inevitabile, in sensul transformarii care a avut loc demult in USA si apoi in Europa de vest: diluarea programei, scoala ca day-care, mai mult decat loc de studiu. Un Ph.D. inseamna mai putin (calitativ) acum decat acum 20 de ani, o diploma de colegiu la fel, o diploma de liceu la fel ...

Exceptia o prezinta scolile preparatorii (Franta, USA), liceele private, scoala facuta de parinti si unele scoli publice cu traditie. Elitismul din Romania de acum 20 de ani asigura acelasi fel de "circuit separat" pentru copiii selectati, prin grija parintilor, talentul lor, mult efort si, adesea, coruptie.

_
"All we have to decide is what to do with the time that is given us."

lara_c spune:

Laura, unde am zis ca nu ma invatat nimic in facultate?
Doamne fereste, tocmai ca in facultate am invatat chiar multe.
Am spus ca nu m-a ajutat nota de la Licenta in cariera.
Cu alte cuvinte ori cu 9.50 cat am luat ori cu 10 ori cu 8 probabil ca realizam acelasi lucru.Cunostiintele /cursurile/bursa -astea au fost discutate in interviuri si nu notele.
Asta am vrut sa spun.

Errie's mummy

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

filofteia spune:

Andata la fel cred si eu... de aceea postul meu a inceput cu "eu cred" . Chiar cred ca este bine sa nu avem aceleasi pareri, din contradictii s-au nascut marile capodopere/descoperiri.


Nu am spus ca este OK S/I la romana... sau la oricare alta materie... Am spus ca nu ma streseaza. Si nu ma va stresa atat timp cat el depune efort. Sunt convinsa ca lucreaza mult mai mult decat alti copii la romana. Evident targetul nostru este de B-FB la romana (acum are 90% B, dar are si S,I FB), cand acesta va fi atins targetul va fi de FB... desi cred ca vom trece la note atunci.
Stiu insa parinti care sunt si se arata nemultumiti de 97 de puncte, care este tot FB. In conditiile in care nivelul clasei este foarte ridicat. Mie insa 77 de puncte la romana, stiind problemele lui si nivelul clasei mi se pare acceptabil... Daca as fi vrut FB pe linie, il dadeam in alta clasa... stiu bine ce fel de teste se dau in alte clase.
Are colege, care in clasa a III -a plang pentru B si chiar -FB.

accept92 spune:

Si parintii au o scuza, si copiii au o scuza, si sistemul are o scuza. Aici nu e vorba de scuze ci de cine este responsabil pentru copilul meu. 100% eu ca parinte, eu care cunosc sistemul, eu care ar trebui sa am o maturitate emotionala si un echilibru pe care sa le transmit copilului, eu care trebuie sa imi ajut copilul sa se adapteze la un sistem imperfect (sau chiar putred) si nu sa-i ofer copilului modelul plangerii de mila si gasirii de scuze. Si vorbesc strict in general, pentru ca din pacate cazul particular al andantei nu il cunosc, doar ce am putut sa aflu de aici de la subiect...respectiv ca baiatul ei este la un liceu slabut, si-a pierdut interesul pentru scoala si vine acasa si spune ca a mai pierdut acolo niste ore. Ori asta este o atitudine complet gresita mostenita de la cineva. Fiecare este responsabil pentru cum valorifica timpul...oriunde poti invata daca vrei asta, sau poti citi in ore, sau te poti duce la liceu sa-ti faci prieteni, sau pentru ca esti indragostit de o colega. Nici eu n-am invatat la liceu si mama mea avea impresia ca pierd timpul, dar eu nu am simtit niciodata asta...doar ca eu ma duceam acolo cu alte scopuri (si liceul era unul de elita). Deci nu mi se pare ok ca un copil sa simta ca pierde timpul. Sa inteleg ca de fapt si-ar dori sa invete da nu poate din cauza profesorilor...Este cel mai bun din clasa? As ghici ca nu. Personal as avea urmatoarea atitudine fata de el...demonstreaza-mi un an ca poti fi cel mai bun din scoala si eu am sa ma dau peste cap sa te mut la un liceu mai bun. Atata timp cat nu esti cel mai bun inseamna ca nu esti prea bun pentru scoala respectiva.

sorana spune:

Andata asa e - nici mie nu mi se pare ok sistemul asta in care 50% conteaza media.
Hapiness - si eu am fost un elev foarte bun la vremea mea. Probabil de-asta mi-e greu sa ma gandesc la "B" ca fiind ok. B este 6,50-8,49 ori eu in generala am avut doar 2 note de 8 in cei 9 ani (si aia pentru certuri cu profesorii respectivi nu pentru ce stiam sau nu stiam). Nu am avut nici o medie sub 9 iar la cele 1-2 medii de 9 dintr-un an ma ofticam .
Nu mi se pare ok sa certi copilul pentru nota in sensul ca nu cred ca rezolvi nimic cu asta dar mi se pare normal sa munceasca suplimentar daca ia o nota mai slaba o materie.
Si pentru ca recitesc pimul post al subiectului - Happiness - mie mi se pare normal sa incerci sa fii "cel mai bun". Macar sa incerci, chit ca nu-ti iese totdeauna.
Accept - intr-adevar lumea nu se imparte in gunoieri si genii. Dar sa presupunem ca ai un iq mare - ce face diferenta intre a ajunge gunoier si a ajunge savant? As zice munca, ambitia, dorinta de a invata, etc. Cam asta vreau eu de la fi-mea.


Sorana si Monica (7 ani)