La multi ani! Fulguleti de nov-dec 2006 (226)

roxanica2006 spune:

Salutare !!
Doamne, am vazut pozele fetelor petrecaretze Donia si Adinazot, mai, sa-nnebunesc nu alta, si inca ale Adinei nu le-am vazut pe toate, mama, mama, oare eu oi ajunge vreodata sa calc taramul fericirii?? Am ramas cu doua-trei secventze in minte : Donia si Cristinel latzitzi la soare, sub sloganul "That's the life!", sirena Roxana iesind din mare, ce frumoasa femeie se intrezareste acolo..., calaretzul ala insotitor de-mi amintea de pompierul vindecator de laringite, buuuuun. iar la Adina am rams cu "curuletele" fetelor pozate probabil de tati, deci...Adina arati intr-un mare fel si multe multe altele, da' astea m-au "impresionat"
Shosika , bambo, felicitari, dragelor, pentru sarcini! Shosika, si pe mine m-a luat prin surprindere sarcina, si iata-ma vie si nevatamata cu doi copii perfecti, Doamne ajuta sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos, restul se rezolva
Bambo, am 2 cezariene la activ, prima joc de glezna, a doua muuuuult mai grea, adica o noapte de pomina, apoi o recuperare rapida, rapida, la doua zile stat turceste in pat si chinuit cu alaptatul, ce momente... hai ca nu-i asa de greu
nu stiu ce m-a apucat cu emoticoanele astea, zau asa...

sanatate multa Alessiei !!!


Roxana, mamica lui David (20 noiembrie 2006 ) si a Mariei ( 2 octombrie 2009)

Teutz spune:

Salutare!!!
La multi ani si sa aveti un an de nota 10 din toate punctele de vedere!
Multumesc mult pentru felicitari si pentru urari! Le felicit si eu pe Aelita, Bambo si Shoshika pentru samburei si le urez sarcina usoara si bebei sanatosi!
M-am delectat cu pozeeee!!! Mama, ce dor mi-a fost si ce mari au crescut fulguletii nostri! Superbi!!!
Bambo, eu am nascut prin cezariana si m-am refacut extraordinar de repede, sper ca si la bb2 sa fie la fel.
Lizzy, multa sanatate si refacere grabnica tatalui tau!
Lacramioara, Alexia mananca singura cand are chef, dar de multe ori se joaca cu mancarea si atunci prefer sa-i dau eu, ca sa terminam mai repede.
Adina, Laura, multa sanatate micutilor!

Alexia este foarte activa, sta linistita si ii tace gurita doar atunci cand doarme, in rest zici ca e iepurasul ala de la Duracell. E foarte incantata de bebe din burtica lui mami, il pupa zilnic si ma intreaba cand o sa merg la spital sa-l scoata domnul doctor. Acum ne interesam de gradinite, pentru ca in septembrie va merge si ea la gradi.
Eu am facut deja majoritatea analizelor si au iesit bine. La eco am fost cand aveam aproape 6 saptamani si se vedea bine doar sacul embrionar, embrionul era de-abia vizibil, dar cica e doar unul. Am programare la medicul meu pe 26, cand voi avea 8 saptamani si atunci se va vedea mai bine. Oricum DPN-ul este 7 septambrie.

Va pup pe fiecare in parte!

Teutz de Alexia Iarina (10.12.2006)

iulia-stefy spune:

Teutz, ma gandeam ca numai Stefy se joaca cu mancarea... PAi din cosiderentul de graba i-am tot bagat si eu in gura... si acum... nu mai vrea... si ieri si azi s-a jucat aproape o ora la masa de pranz... care de obicei nu dura mai mult de jumatate de ora... Prefera sa se joace decat sa manance...

Noi am tot umblat pe afara... s-a jucat cu zapada... ii place foarte mult... Ieri am fost si cu saniuta.....

m_monique spune:

andrei pe la 2 ani manca singur. in vara, cand a stat la socrii, unde nu avea scaun de masa, socrii nu l-au lasat sa manance singur ca sa nu se murdareasca. asa ca andrei s-a lenevit.
de cand l-am dus la gradinita a reinceput sa manance singur.

Donia spune:

Eu n-am mai apucat sa intru cu povesti ca am fost melancolica, m-am tot uitat la poze zilele astea si inca nu-mi vine sa cred ca am plecat de acolo.
Nici nu stiu de unde sa incep... poate cu bagajele. Desigur ca am fost in intarziere, ca de obicei, si am lasat casa cu fundul in sus rascolind dupa articole de vara (asa ca de cand am venit acasa, a trebuit sa mai si reasezam totul). Dar intr-un final ne-am urcat in masina si am plecat spre aeroport.
Ne-am bucurat cu totii de calatorie, in primul rand de trenuletul care ne-a dus de la parcare pana la aeroport, Roxana mai fusese de cateva ori, dar Cristi a fost topit de incantare, absorbea totul cu ochi mari, era foarte atent la tot ce se intampla in jurul lui... si pot sa spun cu mana pe inima ca saptamana asta de vacanta, de calatorie, l-a facut sa mai creasca putin. I-a placut mult si in avion, la fel ca si mie, de altfel, pentru mine zborul cu avionul e inca un miracol, indiferent de cate ori mi se explica principiile care fac ca tonele de metal, plus apa, scaune, mancare si oameni sa isi ia zborul.
Zborul a durat 3 ore, timp suficient pentru a ne juca cu toate jocurile si jucariile luate cu noi, timp pentru a manca si bea si apoi pentru a da ture in avion, nu numai noi, dar si multi dintre ceilalti parinti cu copii care mai erau in avion. Cu ocazia asta deja am facut cunostinta cu cateva familii de romani, dar vrand-nevrand si cu grecoaicele care stateau in spatele nostru, galagioase si neobosite, care au strigat (vorbit, ar fi spus ele) incontinuu pe toata durata calatoriei. Daca la inceput am ridicat o spranceana in semn de amuzament, la sfarsit deja eram gata sa scap de ele pe vreun hublou... daca ar fi incaput! La un moment dat le-am auzit mentionand Blau Colonial, tocmai numele statiunii noastre, si atunci m-am gandit ca soarta ne-a fost pecetluita... Dar din fericire statiunea a fost destul de mare ca sa ne incapa pe toti si cand le-am mai reintalnit am ajuns chiar sa le admir pentru cata voie buna aveau.
Dar sa revin... am ajuns in Cayo Coco, am aterizat si am fost intampinati de cubanezi cu masti pe fata, de teama sa nu se imbolnaveasca de gripa porcina... dar si de capitalism, suspectez eu. Am regasit uniformele cachi si rigiditatea comunista, insa nu am avut nici un fel de probleme, intrucat, am aflat mai tarziu, turistii canadieni, majoritari in Cuba, sunt probabil cea mai importanta sursa de venit pentru tara.
Buuuun, si am plecat la resort cu un autocar, din nou fericire mare pe Cristi, desi era trecut de 11 noaptea si nu pusese geana pe geana pana la ora aia, apoi ne-am cazat, si dupa ce toata ziua vorbisem despre nisip si apa si plaja si piscina, cand am intrat in camera Cristi a inceput sa planga si a zis ca acum trebuie sa plecam acasa!
Dar dupa cum dovedesc si pozele, s-a razgandit la un moment dat, i-am explicat ca acum acolo va fi casa noastra pentru cat va dura vacanta si a acceptat sa iasa la o plimbare ca sa cautam ceva de mancare, iar mai apoi, dupa un suc si un sandvici, ne-am culcat in casa noastra de vacanta.
Si au urmat zilele de plaja, cu mai mult sau mai putin vant, cu baie in ocean sau in piscina, cu plimbari, mese, cocktailuri si sucuri, mult dans, calarie, joaca, relaxare, multa veselie si iar relaxare, o vacanta atat de frumoasa! In ultima zi Cristi si Roxana au plans ca plecam, faceam bagajele si i-am vazut cum se intristeaza deodata, parca la comanda, si au inceput sa se smiorcaie amandoi, iar eu faceam eforturi sa ii linistesc desi asa as fi plans si eu!
Citesc acum ce am scris si suna de parca n-as mai fi fost nicaieri niciodata... dar am mai fost, m-am mai distrat, am dansat si am ras... numai ca astea s-au intamplat in trecut, pe cand povestea cu Cuba e cea mai recenta si mai intensa.
In fiecare seara aveam program de dans. De la 8,30 incepea programul copiilor, dar s-a dovedit ca Roxana se simtea prea mare, iar Cristi prea mic, asa ca au hotarat amandoi sa se distreze mai ales dupa ce animatoarea termina programul organizat. Apoi, dupa ce mai toti copiii statiunii dansau si alergau pe scena si pe ringul de dans, isi faceau aparitia dansatorii! Eu am fost profund impresionata, in fiecare seara aveau dansuri diferite si dansau cu o dedicatie si cu un profesionalism extraordinar. Erau buni si tehnic, coregrafia era minunata, chiar ne spuneau niste romani care cutreiera Caraibele de vreo 15 ani ca n-au mai vazut niciunde un program ata de frumos.
Iar dupa programul lor de dans urma programul nostru! Dansatorii veneau si ne ridicau frumusel de manute si dansam impreuna pe muzica latino, o nebunie! Eu era sa lesin de emotii cand cel mai frumusel dansator a venit sa o ia pe Roxana mea la dans... ea din fericire s-a tinut mai tare si s-a distrat tare bine.
In fiecare seara ajungeam acasa dansand si fredonand muzica, eu care niciodata nu m-am dat in vant dupa dansuri latine... dupa muzica nici atat. Insa acolo a fost alta treaba, cubanezii au ritmul in sange, pana si chelnerii care ne serveau in timpul zilei la masa debarasau in ritm de dans, e imposibil sa rezisti, iar o data ce ai intrat in hora devii chiar dependent. Mi-am cumparat acolo un CD cu muzica de-a lor si de 2 zile fac treaba in ritm de conga si salsa... cha-cha-cha!
Pfiiii, ce m-am intins cu povestea! Sa mai spun repede ca am fost la calarit si ca a fost extraordinar, mai vreau, mai vreau! Dar probabil ca vom mai face asta in Cuba unde ne-am permis, pentru ca in Canada costa... deci o sa mai astept pana la urmatoarea vacanta. Dar e minunata senzatia cand calaresti! In schimb dupa ce m-am dat jos de pe cal am avut impresia ca mi se cam deplasasera oasele bazinului si mi-au trebuit vreo 20 de pasi pana am simtit ca merg si eu ca restul oamenilor.
Cubanezii sunt deschisi si prietenosi. Insa, in ciuda resortului de 5 stele, se cam simtea in atitudinea lor ceva din deviza comunista "timpul trece, leafa merge, noi cu spor muncim". Altfel, bine intentionati si sunt convinsa ca dadeau cat de mult puteau ei, insa nu aveau de unde da mai mult. Totusi, nu ma plang, serviciile au fost bune, insa pe ici, pe colo, cu o oarecare doza de relaxare din partea lor.
De multe ori, stand de vorba cu ei, simteam ca ma intorc in timp cu 20 de ani. Povesteau de lipsurile pe care le-am avut si noi in timpul comunismului, ba am impresia ca la ei e chiar mai rau. O chelnerita cu care am stat mai mult de vorba imi spunea ca salariul pentru cineva care are o meserie calificata, inginer, profesor, asistent medical, este de 20 de dolari canadieni/luna. Ea spunea ca fusese asistenta dar renuntase pentru a intra in turism, unde facea 20 de dolari pe zi din ciubucuri. Si totusi... nu gasea mai nimic de cumaprat cu banii astia. Am inteles ca de cand cu criza e si mai rau si ca guvernul le da o ratie de orez si fasole si asta e tot, in rest dupa cum da Dumnezeu. Yoly, chlnerita noastra, ne spunea ca ea cumpara carne de vita de pe piata neagra, dar risca 5 ani de inchisoare pentru asta. Si totusi o face, pentru ca trebuie sa-si hraneasca fetele. Si e recunoscatoare ca are banii pentru a cumpara carnea asta. Noi am facut o sacosa cu cadouri pentru fetite, jucarii de ale copiilor, culori, Roxana a renuntat la oja, agrafe si cosmeticale de ale ei si femeia a fost atat de recunoscatoare! La plecare am lasat acolo multe lucruri, hainute de-ale copiilor, jucarii de plaja, sampoane, creme... imi parea rau ca nu am dus mai multe lucruri. Sotul i-a lasat trusa de barbierit unui salvamar care ne aranja sezlongurile la plaja si mai tarziu am vazut cativa baieti adunati in jurul lui, studiau saracii fiecare lucru, il intorceau pe toate partile si treceau totul din mana in mana, ca sa vada... tare mult ma vedeam pe mine bucurandu-ma de o guma de mestecat, de un creion mecanic sau de o trusa de carioci!
Daca mai merg cred ca iau o valiza plina de cadouri, si nici atunci n-o sa fie suficient.
Una peste alta, am venit cu multe impresii, amestecate si de toate felurile, dar vreau neaparat sa ne intoarcem, daca ne-o ajuta Dumnezeu! Spunea cineva ca dupa ce mergi o data, o sa vrei sa mergi din nou si din nou, insa n-am crezut.... acum cred!

Gata cearceaful, inchei si merg la culcare ca maine ma cheama datoria.

P.S. Roxanica, in vacanta asta, pe post de pompier a fost unul dintre dansatori

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

iulia-stefy spune:

Va ofer o fierbinte si va doresc o saptamana usoara....

dastefa, nastere usoara

danutz spune:

Neatza fetelor!
Haideti la o ...
Shoshika, felicitari pt samburel si sarcina usoara. stii, cateodata DD le aranjeaza asa cum numai El stie si oricum stie mai bine decat noi! Asa ca bucura-te pt minunatul dar, restul cumva se vor aranja!
Ingerasa, , sa fii sanatoasa si sa-ti iasa lucrurile asa cum ti le doresti!
Donia, Adina, promit ca-mi fac timp acasa sa ma uit la pozele voastre (daca cineva imi da si mie parola!!!)
Donia, eram sigura ca o sa-ti placa, toti cunoscutii mei care au calcat pe acolo s-au intors cu impresii la superlativ si cu dorinta de a reveni. cat despre lipsurile lor, deh...comunism in floare, nu putem decat sa ne para rau de saracii oameni
Fug la munca, iar in conditiile in care tareee as vrea sa fiu pe o partie, undeva...

danutz spune:

Dastefa naste???mami
Lacramioara, Rares nu mananca singur decat ce-i place lui. Si cum nu-i place decat iaurtul...concluzia e simpla
Acum chiar ca fug...

ruxandra_sb spune:

Shoshika, felicitari!

.. si ma repet.. avalansa

cine urmeaza, cine urmeaza ??


Lacramioara, si G se rasfata (cam des ) cu dat de mancare. Ba are si preferinte.. "vreau sa-mi dai tu". (tu = x, y, z)


Adina, pare rau pt e-coli. Sa treaca repede si bine. Fug s-arunc multi ochi pe pozele de departe..


Donia, ce bine imi pare ca te-am citit inainte sa va vaz. Asa fain ai povestit.. cu adevarat a fost ceva special.
.. aaah.. data viitoare ne iei si pe noi?


Petrean, ce mai faceti?




Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

ruxandra_sb spune:

revenit.

daa..


pai mai poti sa zici ceva???


Adina.. fete frumoase, zambitoare si relaxate, oceanul, disneyland, case faine, oameni veseli, locuri interesante, Sarbatorile, oceanul, plaja, oceanul, oceanul, ..

Donia.. frumosi, zambitori si relaxati, marea, plaja, apa aceea, nisipul acela, dansatorii (deja ma bataiam pe scaun numai ce te citeam), calarit pe plaja, marea, plaja, apa, nispul, pustietatea pe plaja, copertina sub care zaceati, apa, nisipul..


sa va mai zic ca io acu tre sa ies prin zapada.. da??

da las ca ma-ntorc si ma mai uit o data pe ele.. si inc-o data..




Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)