*** Colectia aniversara de toamna-iarna 2005 (257)
Raspunsuri - Pagina 18
catutza spune:
ce liniste pe forum zilele astea, inainte intram si abia apucam sa citesc ce se scria in timpul zile...acum bate vantul pe aici.
Meems , abia astept sa vad pozele cu voi de Craciun.
eu ca in niciun alt an nu am facut poze deloc, nu stiu ce am avut in cap 
Cata si 
Bianca-Maria(2.11.2005)
Fii intelept ca un batran , dar priveste lumea cu ochi de copil
Bucatareala
meems spune:
Gata, am trimis pozele, sunt in contul comun.
corap spune:
:) la multi ani bulucel ! la multi ani, simon!
sa va iasa vizele, sa va fie bine!
bic, da, se impasleste lana de oaie netoarsa. eu am impaslit cu apa, desi mi-a luat ceva timp sa prind tehnica. pentru obiecte mai fine si exacte se foloseste impaslirea cu acul, dar e mult mai migaloasa decat cea cu apa.
imi pare rau ca nu am spatiul necesar sa fac pasle mari, cu desene in pasla -ca as face gentute din pasla.
c & andrei-ardei 
14.11.2005 & cireshik anais 
07.05.07
margele, margelute si chestiute
MARGELUTE NOI_NOUTE DE TOAMNA 
maria_alexia spune:
V-as propune un sondaj-bilant de sfarsit de an / sfarsitul varstei de 3 ani / sfarsitul perioadei de "scuteceala" pe forum:
Cum a fost pentru voi si puiul vostru ultima bucata de vreme? Ce a crescut in el in ultimul an? Cum ati defini varsta aceasta?
Poate e prea vaga sau generala intrebarea. Sa incerc sa explic eu:
Daca primul an de viata mi-e foarte clar de definit: progrese majore de crestere si dezvoltare, vizibile de la saptamana la saptamana, al doilea an iarasi plin de progrese - mersul si vorbitul in primul rand, ei, dupa 2 ani se complica treaba... Clar acumulare mare de cunostinte, dezvoltare verbala majora, dar si progrese fizice spectaculoase. Ceea ce s-a continuat si dupa 3 ani, chiar daca in mai mica masura. In plus, cam dupa 2.5 ani la noi, au inceput crizele... 
.
Concret: la noi ultimul an a fost anul de Spider-Man. Lupte peste lupte, copil zburdalnic peste poate, energic si agitat, catarator nevoie mare, razvratit pana dincolo de orice rabdare (asta poate n-o fi in caracterul lui spider, dar trebuie musai mentionat). N-am deloc sentimentul ca am construit ceva in el, doar ca ne-am luptat si iarasi ne-am luptat. Crizele fara obiect de mic s-au rafinat mult, acum stim exact, si noi si el, pentru ce ducem lupta. Si avem un adversar ....
Mi s-a parut un an greu, de supravietuire, inca unul de acest fel. Si sunt convinsa ca e doar inceputul, vointa lui creste si iar creste, are obiect tot mai clar. Una din ocupatiile favorite este intinsul corzii; cu nervii nostri, evident. Testarea limitelor, provocare pura si constienta.
Alta ocupatie e cea de explorator fara limite: ne trezim ca face toate minunatiile de care credeam ca am scapat pe la 1.5 ani: culesul de obiecte de pe jos, bagatul in gura a te-miri-ce, jucat cu obiecte periculoase, catarat in locuri innacesibile si sarit de acolo... .
Mi se pare tare greu modelabil copilul meu de-acum. Si-mi pare rau ca din cauza impotrivirilor fara de numar nu-l pot ajuta sa progreseze mai mult.
Vad ca bilantul prezentat a iesit negativ de-a binelea, poate de vina sunt si ultimele 24 de ore in care mi-a pus nervii pe bigudiuri. (deh, tati la serviciu, iar eu cu ei acasa dupa rasfatzul de Craciun plus ziua lui). Evident ca au fost si o gramada de momente frumoase in perioada aceasta, zilnic si in buna parte din timp, ca ne bucuram mult impreuna, ca - una peste alta - suntem chiar fericiti. Doar ca avem si neajunsurile de mai sus...
ioana_77 spune:
Roxi, mama, sa se intoarca roata nororcului spre voi si sa scapati de ghinioane. Sanatate maxima, sa pasiti cu dreptul in noul an! Alexia e suuuuuuuuuuuuuuuper
cu noua tunsoare, am incercat sa scriu comentariu la pozele respective dar nu am reusit din motive tehnice, nu stiu de ce.
Maria, ioi ce subiect de dezbatut Eu, una nu ma simt in stare sa fac bilant, sunt intr-un permanent regret de trecere prea rapida a timpului. acum doua seri nu aveam somn si pe la 23 ma uitam la pozele cu Maria din primul ei an si am tras un boceeeeeeet. tare frumos a fost anul respectiv, erau toate asa de simple. acum mi se are asa de maaaare. 
Ma duc sa vad poze cu Rianna
anda77 spune:
gasesc oportuna propunerea mariei de bilant al unui an important, intre 3 si 4 ani ai copilului. nu stiu cum sa punctez bine ca am mai multe idei amestecate, o sa "vorbesc liber" despre ce-mi pare bun si rau in anul ce a trecut in evolutia copilului si-n relatia dintre noi doi.
in mare masura la noi a fost un an de stagnare. multumirile si lucrurile pe care le consider neajunsuri (nu pot sa ma refer cu "nemultumiri" despre copilul meu) sunt cam la fel ca la sfarsitul anului trecut. in paranteza va spun ca eu imi consider copilul ca fiind cea mai reusita creatie dintre copiii pe care-i cunosc. probabil nu sunt singura care gandeste asa, eu sunt sincera, da, cred ca am cel mai bun copil ever, multumesc lui Dumnezeu. asta gandesc, asta va marturisesc.
anul asta nichita si-a redemonstrat calitatile spirituale. este un copil excesiv de afectuos (si la gradinita a primit diploma de cel mai afectuos copil:)) - fiecare a primit cate (alt)ceva pe diploma:)), un copil foarte bun la suflet, un copil care nu loveste, nu smulge, nu e rebel, un copil care, odata bagat in corzi, reactioneaza foarte diferit de ce-am mai vazut in rest. ori zambeste, imi spune ca a glumit si o sa faca cum spun eu, ori i se umezesc ochii si procedeaza deasemenea, catre ce i-am indicat eu. aici avem un punct in minus si o sa povestesc mai jos despre asta. eu, alti adulti cunoscuti de mine din vremurile copilariei, alti copii vazuti in ultimii ani, reactionam cu mai multa sau mai putina revolutie, incapatanare sau furie la momentele in care suntem (eram) constransi spre ceva, la vremurile copilariei. nu si nichita. este un copil care nu tine supararea, care sufera ca un caine daca esti suparat pe el, se plimba dupa tine prin casa plangand si cerandu-si iertare, pana il asiguri ca l-ai iertat. un copil care-mi daruieste orice, care se joaca, stergandu-si lacrimile, dupa 3 secunde, cu acelasi alt copil care tocmai l-a pocnit serios sau l-a imbrancit. daca un copil nu vrea sa-i dea ceva, se roaga de ala de 100 de ori, chiar fara raspuns. niciodata nu smulge din mana altcuiva. nichita este cel care imi spune de minim 3 ori pe zi ca ma iubeste, ca-i e dor de mine (si tataia:) cand nu suntem cu el. intelege daca nu am bani sa cumpar ceva, nu s-a tavalit pe jos in magazin in viata lui. poate sunt putin peste cap de minunea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. e putin spus ca mi-as da ultimul leu, o mana, viata oricand pentru el. n-am plecat undeva, la un mom.dat, anul asta, cu avionul, pentru ca am avut o perioada in care eram stresata de probabilitatea unui eveniment negativ si n-am zburat numai de frica stupida sa nu-mi ramana copilul orfan. stiu, stiu e stupid, dar ce sa fac... refuz sa ma urc sau sa-mi cumpar o motocicleta, desi mi-ar placea, tot de frica sa nu-mi ramana copilul orfan, sa nu-i nenorocesc viata. nu ma intereseaza ce as pierde eu, viata mea pentru mine, ci pentru el.
neajunsuri: hmmm, mi-a spus Bic mai demult, foarte frumos , de altfel, ca trebuie sa ne obisnuim ca odraslele sunt diferite de noi. ok, incerc sa ma obisnuiesc. dar nu stiu daca fac o greseala sau dimpotriva, insa nu pot sa ma linistesc la ideea ca va avea de suferit intr-o lume rea si competitiva. ok, o sa spuneti ca se poate schimba. sunt de acord, dar nu stim sigur daca evenimentele externe il vor schimba. si daca nu-l schimba? pentru fiecare bobarnac luat de fiu-meu imi vine sa pleznesc partea adversa. copil si/sau parinte, deopotriva. recunosc, am impulsuri violente:), dar sunt aproape una si aceeasi persoana cu fiul meu.
ma ia cu rau cand il vad ca nu se apara. cat o sa pot sa-l apar eu?
am incercat sa fiu mai indiferenta cu el, gandindu-ma ca poate l-am cocolosit. nu am reusit astfel decat sa-l fac sa sufere. copilul este foarte lipit sufleteste de mine si de restul anturajului.
am incercat sa-l imping spre diverse mai riscante, sa prinda incredere in el. pare ca are incredere in el. si totusi este lipsit de reactie la factori care-l agreseaza fizic sau psihic. doar sufera.
obiectivul nostru nr. 1 pe 2010: gasirea si practicarea unui sport favorit. de minim 2 ori pe saptamana.
obiective nr. 2, 3 si in continuare: investigatii mai amanuntite pentru gasirea cauzei pentru rezultate proaste la analize de stomac si sange. engleza mai buna. alfabet. sa ne lamurim daca suntem stangaci sau nu. deocamdata e ambidextru, schimba atat lingura cat si creionul dintr-o mana in alta, la 30 de secunde o data.
obiective pentru mama copilului: sa petrec mai mult timp cu el afara din casa. sa gasesc ce caut de ceva timp, cheia pentru stimularea agresivitatii copilului, macar in doze minime sanatoase pentru el. sa gasesc o modalitate, o smecherie sa-l fac sa-i placa fructele. (le mananca pt ca spun eu, e adevarat, dar nu-i plac)
catutza spune:
Maria , nu pot sa fac un bilant dar sunt multumita ca ma inteleg cu ea, mai are niste iesiri cand nu facem noi cum vrea ea dar in general ne intelegem bine, imi place ca acum se joaca singura (face de mancare la papusi, face mult puzzle, coloreaza sau pur si simplu se uita pe cartile de povesti), imi place ca intelege cand nu avem bani sa ii luam ceva dar mereu tine sa ne aminteasca ca atunci cand avem bani vrea cutare lucru 
nu imi place ca inca e prea legata de mine, este inca fata mamei nu imi place ca totusi nu merge la gradinita de placere, ea vrea sa stea cu mine, sa mearga cu mine la servici, dar sper sa se rezolve si chestia asta curand.
In concluzie sunt multumita de copila mea si pentru anul viitor nu-mi doresc decat sa fie sanatoasa iar noi sa avem puterea sa ii oferim tot ce isi doreste-in limitele normalului.
Cata si Bianca-Maria(2.11.2005)
Fii intelept ca un batran , dar priveste lumea cu ochi de copil
Bucatareala
corap spune:
Bi - Bi - LANTZ
Andrei este foarte asemanator lui Nichita cu deosebirea ca in viata lui exista un stimul de agresivitate - Anais. Da, inclusiv cu declaratiile de "cat de mult te iubesc" de n ori pe zi... (paranteza: mi-a spus intr-o zi "mami, esti frumoasa ca o poveste" va inchipuiti ca lacrimez si-acum)
Este extrem de sensibil si sensibilitatea ii creste, nu se diminueaza cu trecerea timpului, e clar stangaci. stie sa scrie 2 litere. nu vreau sa il invat decat ce vrea el. Iubeste cartea "Puiul-de-mlastina" de Gwen Millward, iubeste sa lipeasca si sa taie bucatele de hartie. Ii place sa picteze si a renuntat la culoarea negru. nu se tavaleste pe jos. nu urla. nu tipa. nu mananca. nu-i place sa faca puzzle decat daca pun eu piesele (unde imi spune el). coloreaza in chenare si intotdeauna umple o arie in doua culori. recicleaza. ii place in continuare culoarea mov. face judecati de valoare surprinzatoare. lasa de la el. face conexiuni care ma lasa cu gura cascata. nu uita nimic.
Concluzie: a crescut mult, in toate planurile. Progresele nu sunt mai mici decat in primii ani, dar, dat fiind ca acumularile sunt pe multe planuri, apar dispersate.
Anais nu are rabdare. spune ca nu are rabdare. e caftitoare si competitiva. isi ascunde sensibilitatile. adora sa distruga. se tavaleste pe jos frecvent. ignora pericolele. are un vocabular extraordinar de vast, cunoaste cuvinte non-frecvente in vocabular si semnificatia lor (stie mai multe cuvinte si vorbeste mai corect decat andrei). e lipicioasa si stie sa obtina ce vrea. ne toaca marunt. ne iubeste. se trezeste noaptea si vine la noi ca sa ne spuna ca ne iubeste. este capabila sa manance oricata ciocolata (100 de grame & un mos mare o data cand a scapat fara sa ne dam seama; toate bomboanele (1 punga) din pomul de craciun al bunicilor carora am uitat sa le spunem sa nu care cumva sa puna bomboane in pom ). seamana cu mine in mai multe privinte decat mi-as fi dorit. inclusiv isi roade unghiile. adora "oraselul lenes". mananca chiar si mere since. stie cum functioneaza sistemul digestiv.
Concluzie: e dificil managementul, dar e un copil extraordinar. Stie foarte multe; e totusi genul "stiu da' nu vreau sa-ti spun, nah" (alta privinta in care seamana cu mine). mi-ar placea totusi sa fie mai potolita.
Uite ca nu mi-au iesit fise de progrese, ci caracterizarea personajelor. Sunt doi copii extrem de diferiti unul de altul, dar care se iubesc unul pe altul foarte mult. (desigur, si sa se casatoreasca unul cu altul vor si io tb sa le explic toate alea. pare ca le-a trecut, ca ieri anais era mama lui andrei si fusese la maternitate "sa-l scoata" si il ingrijea si ii punea scutec
)
UH, ce postare a iesit
c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07
margele, margelute si chestiute
MARGELUTE NOI_NOUTE DE TOAMNA
bb_alinus spune:
Simon si Buluci La multi ani sa tot ce vreti voi sa vi se implineasca!
Fain cu mosii, am citit de Maya, haioasa de numa'!
Ioana, bravo ca Maria a fost curajoasa si a spus poezia!
Feli cam cat te joci tu asa pe zi cu Ili, ca de ex la faza cu casa de marcat eu am rezistat fix 5 minute si ....atat! De altfel am mai zis eu nu am rabdare deloc sa ma joc cu miss....
Lavi v-ati intors de ja de la Alba?
Ioana, Roxiutz mersi de urari, inca nu am cumparat casa doar am batut palma, urmeaza sa semnam in Ianuarie, candva. Asa ca pozele cu miss sunt de la socrii.
Roxiutz imi pare rau sa aud ca o tineti tot dintr-una intr-alta! Sper sa te faci bine cat mai rapid!
Noi suntem la Lille de aproape o saptamana si stam pana dupa anul nou! Am reusit sa ne plimbam mult, sa mergem la cinema, la spectacol cu miss, maine mergem doar noi parintii sa vedem Avatar in 3D, vizite la prieteni si la magazine, si cam atat.
A venit si la noi mosu in persoana unui unchi pe care Amalia il cunoaste foarte bine, ii cam cadea barba si ne era frica de dezastru, dar pana la urma emotia a fost asa de mare ca nu si-a dat seama de nimic. I-a cantat un cantecel, iar mosu i-a transmis sa nu mai faca capricii si sa nu mai vorbeasca asa ca pe maidan ( de la scoala cam vine cu expresii pe care le repeta obsesiv).
Bilant, la noi anul a fost plin, sanatosi si tot asa sa ne tina, missa face progrese dar gratie scolii si nu noua, parintilor. Eu cred ca de asta am cautat sa ma reintorc la servici full time, sa nu imi reprosez ca nu m-am ocupat mai mult de miss....Asa ca imi doresc ca in anul care vine sa reusesc sa am mai multa rabdare si sa ma joc cu miss, sa o invat cantece si poezii sa sa incepem si noi sa facem activitati extrascolare. Desi toti copiii din jurul ei sunt inscrisi ba la balet, inot, pian, etc miss imi raspunde nu la tot ce ii propun. Nu prea stiu cum sa mai procedez.
Si ca sa inchei cu o intrebare: caut siteuri cu decoratiuni interioare, caut idei mai ales de culori in camere, cine are linkuri ceva, multam anticipat!