Sezatoarea canadiana (164)

aura_m spune:

Apropo de furturi, prietenului nostru care sta in Brossard i s-a furat masina, prima lor masina, antica si de demult, nu stiu cum zic ei-adika el cu sotia,ceva de genul ca tin masina pana nu o mai pot resuscita. L-a sunat pe sot sa-i dea vestea si peste cateva ore l-a sunat politia sa-i spuna ca i-au gasit masina abandonata nu stiu unde, isi uitase cheile in contact si cred ca cine a luat-o a fost un pustan care vroia sa faca si el o plimbare.

AURA

mikiion spune:

Cristi La Multi Ani!!!!

Aura, cred ca atmosfera nu e ca acasa, pentru ca aici nu ai familia aia largita pe care o aveai acasa. Dar ce ar fi ca si voi, ca niste porumbei, sa incepeti sa va plimbati prin oras, sa vizitati centrul, sa vedeti decoratiile, eventual intrati si prin biserici cand sunt concerte de Craciun( nu neaparat romanesti), urcati pe Mont-royal daca sunteti aproape, prin zapada.... Eu n-am avut asa ceva nici acasa, vorbesc de chestia asta cu vizite la rude ....
Poate de aia nu am simtit prea tare diferenta. Mi-e mi-e dor de leneveala aia pe care o faceam acasa cand mergeam la parinti, si nu faceam absolut nimic, in afara de dus de cateva ori la piata. De ce, oricum toti prietenii mei erau deja plecati din tara.Eu am cam fost ultima care a stins lumina Noi relatii cu rudele, care oricum nu erau prea multe, nu prea aveam. Iar in Bucuresti , unde locuiam, eram si acolo emigranta
Eu cred ca e normal prin ce treci, asa ca nu te panica. Toata lumea a trecut prin asta, mai ales la primul Craciun adevarat in Canada. Acum intoarce-te spre viitor si priveste-l cu incredere. Spor la studii. Din propria experienta iti spun ca merita( Doar ai grija sa le alegi bine si sa te tii de ele)

Ana, ce frumos suna. Dar vezi, eu n-am facut in viata mea cozonac. Si nici macar n-am prea vazut cum se face, ca nici mama nu facea. Facea bunica de la tara pentru toata familia. Mama a inceput sa faca abia dupa ce murit saraca mea bunica....acum vreo 10 ani. Mai spun ca mie nici nu-mi placea cozonacul cand eram in Romania. Dar muream dupa pasca. Aia stiu sa o fac

De faptul ca e oras quebecos, nu e asa de rau. Ca eu am trait mai mereu intre ei. Cred ca ar fi fost mai greu daca ma mutam in Montreal-Nord sau centrul Toronto-ului.... Problema e ca pentru o persoana ca mine, care sa lasa greu dusa dintr-un loc unde se simte bine, e ca o dezradacinare fiecare mutare..... Ma gandesc uneori, cum au reusit astia in tara sa ma aduca in situatia sa plec de acolo
M-am uitat si eu la scolile date de tine. Daca am inteles bine, sunt private scolile? Una am vazut ca e in nord, in Montreal. Dar nu poti sa cauti ceva deasupra, in Laval si doar sa traversezi podul? Ma gandeam ca e mai ieftin.

Nelia, sper sa fie bine cu Tudora. Eu din aia nici nu m-am gandit sa-l dau in engleza la gradinita. Ca am zis ca 2 limbi e suficient. Povesteste-mi , eventual pe privat, la ce specialisti o duci pe Tudora. Ca si eu trebuie sa incep demersurile. Am marti programare la ORL, si am asteptat sa-l vada un specialist( din nou) sa vedem ce ne spune. Ca celelat din Montreal ne-a spus sa asteptam pana dupa operatie. Si spor la scoala la amandoi. Mie mi se pare acum ca am facut masterul intr-o alta viata, nu acum 6 luni. Si ai grija de tine, eu anul trecut am avut o criza de epuizare la sfarsitul sesiunii( provocata de faptul ca n-am avut vacanta si am mai si lucrat la timp partial jumate de sesiune). Asa ca am renuntat sa predau ultima lucrare la un curs... Dar oricum doar diploma conteaza nu o nota..Mi-a fost greu sa inteleg asta


Noi azi am fost la zapada, iar Marc are stofa de quebecos, dupa cum s-a tavalit si escaladat muntii de zapada.... Acum scriu la mesajul asta de 2 ore, ca trebuie sa fac pe printesa si el sa ma salveze

mikiion spune:

Mesajul de sus l-am scris acum vreo doua ore, dar n-am resut sa-l postez ca se repara forumul.....

Delphin sa stii ca ne impresioneaza mult furturile pentru ca in general societatea e asa de calma si te simti asa de in siguranta ca un eveniment din asta pare mult mai grav in ochii nostri. Asa comparativ cu o societate in care stai tot timpul cu ochii in patru.
In societatea nord americana, in orase vorbesc, zonele centrale nu sunt prea sigure....Asa cum sta fata careia i s-a furat. Eu personal n-as fi locuit acolo nici sa ma batiSi crede-ma ca am incercat sa gasesc ceva in zona aia, ca ma interesa, asa ca am ramas la o ora jumate de drum pana la universitate timp de 2 ani de zile

A facut cineva aici vreo reteta care in Romania cerea ca ingredient untura? Ce ati pus in loc? Acum m-a luat pofta de cornulete cu rahat,din alea mici fragde..... Nu ca as fi facut vreo data in Romania, dar mai facea mama cand eram mica in vacanta de iarna.
Nu va intreb de pogacele, ca n-am nici o sansa sa ajung la gustul pe care mi-l aduc aminte, ca era cu untura de la bunica

pitilache spune:

Ah, atmosfera de Craciun... astazi dupa-amiza mi s-a parut o atmosfera feerica. Ningea asa de calm si frumos si casele impodobite si colorate aratau ca din povesti. Superb! M-am oprit cateva secunde din datul la zapada numai sa stau sa privesc in jurul meu...

Iar de atmosfera din Romania, sa va zic ca eu pana sa vin in Canada nu am facut niciodata sarmale, salata boeuf sau cozonaci??? Aici a fost prima data, de voie - de nevoie. In Bucuresti de sarbatori mergeam fie la ai mei, fie la socrii, sau bunici si plecam si cu mancare la pachet... Si mie imi place sa fie casa plina mai ales de sarbatori. Si aici mai mereu a fost, nu cu rude, in schimb cu prieteni buni. Fie la noi, fie la ei... ne adaptam.

Delphin, cred ca peste tot mai se intampla si furturi, mai ales intr-un oras asa de mare ca Montreal-ul. Astazi am vazut prin parcarea de la mall masini de politie patruland, asta apropos de furatul cumparaturilor din masini.

Ktrinel spune:

intr-adevar o seara incredibila! ..am stat afara vreo 3 ore, am facut 2 oameni de zapada, un pic de bulgareala, o saniuta...o ciocolata calda .. copii rosii-n obraji...cred ca un cozonac imi punea capac

nelia spune:

Nu stiu, poate am devenit eu mai insensibila, dar sa stiti ca mie nu-mi mai lipseste atmosfera de Craciun din Romania. Cea din copilarie, da... ohooo, si inca tare... dar aia stiu ca nu se va mai intoarce. Imi explic poate prin faptul ca acolo am facut Craciunul cu prietenii sau cu familia, de obicei ma imparteam, daca mergeam de Craciun la parinti, plecam de Revelion cu prietenii si invers. A fost superb, am niste amintiri de neuitat! Numai ca in ultimii ani, am tot facut Craciunul in familie, dar a mea de data asta... si e altfel, dar la fel de frumos sau chiar mult mai frumos, pentru ca amintirile mele din copilarie se suprapun peste cele pe care tocmai le cream impreuna, si toate inmultit cu trei... Practic simt Craciunul prin toti cei trei copii ai mei, care si ei il simt si il traiesc diferit...

Hai, ca le-am intors, nu stiu daca se intelege ceva, dar una peste alta, daca in primii 2-3 ani eram trista in perioada Craciunului si mi se parea ca am pierdut ceva, acum nu mai simt deloc asa... in general, abia il astept ca sa vina mosu' ala odata si ca sint puii multumiti de ce le-a adus, sa maninc chestii pe care le fac numai de Craciun si sa ma odihnesc. Pentru ca la noi, cu exceptia unei vizite la noi sau facuta de noi la altii (care ne mai invita, ca nu e usor deloc sa inviti intr-o casa frumos aranjata trei zburdalnici), nu prea facem nimic pina pe 4-5 ianuarie, ne uitam la filme, ascultam muzica, dansam, iesim la sanius... si cam atit.

La furat nu ma bag, ca eu de cite ori ma laud ca nu mi s-a intimplat ceva... dar se fura, se fura peste tot, insa in nici un caz nu stai cu frica tot timpul.

Mikiion, noi nu am inceput inca, am sunat si avem RV cindva, ii va face o evaluare si vom incepe sa lucram pe ceea ce ii lipseste, in engleza, eu urmind sa fac in romaneste acasa, lucru inceput de fapt de mult timp, cind i-am mai facut o evaluare si ne-a zis in mare care e problema... nu ne-am dus atunci pentru ca eu, dar mai ales sotul, a considerat ca e prea mica si sa-i mai dam o sansa sa progreseze singura. Si sa stii ca daca ne-am fi dus, am fi aruncat o caruta de bani pe fereasta, pentru ca pentru majoritatea problemelor fixate atunci, nu mai are nici o problema. Am mai discutat noi doua, ca nu pronunta st, sp, sc, sb... de fapt nici o apropiere de consoane, nu pronuta l, r si nici cuvintele care le contineau nu le spunea decit foarte pocit, nu intelegeai nimic. Acum nu pronunta in continuare r si l, dar zice ceva in loc, asa incit iese cuvintul un pic mai peltic, dar o intelege toata lumea, nu spune db, bd... zice Gavois in loc de Gadbois, de exemplu, si in general inlocuieste cu v cam in toate cuvintele aceasta combinatie de consoane. Si mai are citeva mici probleme, de pronuntie sau ca nu spune cuvintul pina la capat, dar sint sigura ca se vor rezolva de la sine. Nu si ce spuneam mai sus, pentru care am hotarit amindoi si educatoarea ca are nevoie totusi de un specialist inainte de intra la scoala.

Noi am fost cu gradinita asta pentru ca e ca o a doua casa pentru copiii mei... si vad ca si pentru noi. Ne-am lipit tare de tot de directoare, de educatoare, sint nemaipomeniti toti, am numai cuvinte de lauda la adresa lor. Dar cind le aud vorbind in romaneste si in engleza pe amindoua (ele se joaca numai in engleza, chiar si Agata, de cind o stiu, cind se joaca singura, o face numai in engleza, daca are partener, atunci e in functie de el, dar imi place ca ii conditioneaza pe romani sa vorbeasca in romaneste!), mor de incintare. Si sint sigura, ca desi vom trece prin mici probleme de adaptare, dupa un an de scoala vor turui si in franceza amindoua... Numai bine, ca sa bagam spaniola, cum isi doreste Agata.

Donia spune:

Multumesc pentru urari!
nelia, nu mai e bebelus, asa e, e baietel de 3 ani... cand, cand, cand au trecut? Oricum, eu tot bebe il vad, are obrajiorii rotunzi, manutele mici...
Si sa nu mai spun ca daca tu iti faci griji pentru Tudora cu scoala, eu imi fac pentru Cristi, ca la anul pe vremea asta o sa fie in Junior Kindergarten, cine a mai vazut bebelus la scoala?!?!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

aura_m spune:

mikiiion sa stii ca asta vroiam sa si fac, mai ales ca imi place sa vad Montreal-ul noaptea si mai ales imi plac casele de pe Mont- Royal, este o casa de care sunt practic indragostita, sotul mi-a zis ca la urmatoarea vizita semnam si actul de cumparare. Cu studiile m-am hotarat, mie imi plac f multa animalele, fac voluntariat in domeniul asta si mi-am gasit de lucru tot asa, lucrez cu animelele.
Numai bine va doresc.

AURA

mamaana spune:

buna dimineata!
donia la multi ani pentru cristi!
azi stau acasa, isabelle e pe antibiotic de ieri cu scarlet fever. astept acum sa faca si stephanie. tudor a facut asta vara.
am avut party sambata pentru tudor - danatu ziceai ca fetele au fost galagioase la tine, cei 8 baieti care au venit au intors casa cu fundul in sus si au facut o galagie... nu le-am facut tort de al meu ca anul trecut nu s-au omorat dupa el, in schimb am luat icecream cake de la dq si l-au devorat pe tot
mai citesc din spate ca voiam sa raspund ceva, dar am uitat

mamaana spune:

mi-am adus aminte: cercei la bebeluse - eu le-am pus pe la 8-9 luni, la isabelle s-a vindecat repede, cu stephanie in schimb am tras mult ca tot iesea 'ceva' de acolo - pana nu i-am dat cu fluocinolon nu i-a trecut; si pentru ca o deranja, isi tot tragea de ureche si gaseam cercelul a doua sau a treia zi, sau de loc